© Vatican Media

Încheierea întâlnirii ecumenice de spiritualitate ortodoxă la Bose

Vasile din Cezareea, un om de comuniune

de Charles de Pechpeyrou

"De ce Vasile a fost definit «cel Mare»? Pentru scrierile sale teologice? Pentru trăinicia pe care a demonstrat-o în exercitarea slujirii sale episcopale? Pentru numeroasele comunităţi pe care le-a condus cu înţelepciune? Pentru nenumăratele raporturi pe care le-a întreţinut cu Bisericile? Poate că şi pentru asta, dar în realitate, cred că Vasile este mare pentru că s-a făcut mic în faţa Cuvântului": aceasta a subliniat sora Lisa Cremaschi la sfârşitul celui de-a XXX-a Întâlniri ecumenice internaţionale de spiritualitate ortodoxă, încheiată vineri, 6 septembrie 2024, la Comunitatea din Bose, dedicată tocmai lui Vasile din Cezareea. În comunicarea sa finală, călugăriţa a reparcurs "drumul acestor patru zile de studiu intens şi confruntare între creştini care provin din Biserici diferite" - focalizate îndeosebi asupra învăţăturii spirituale a Părintelui Bisericii, asupra angajării sale ecleziale şi asupra activităţii sale în domeniul social - propunând un rezumat al contribuţiilor participanţilor.

Părintele Agapie Corbu, a afirmat îndeosebi călugăriţa din Bose, "ne-a descris elementele fundamentale pentru a trăi în prezenţa Domnului: ne-distragerea, amintirea neîncetată, aducerea de mulţumire, elemente care au caracterizat viaţa lui Vasile în anii tinereţii".

La rândul său, arhimandritul Filaret (Voloshyn) a repropus problema raportului dintre singurătate şi comunitate. "Ştim bine - a subliniat în această privinţă sora Cremaschi - mai ales noi care trăim viaţa monastică cenobitică, faptul că nu există viaţă comunitară fără dimensiunea singurătăţii. Dacă Vasile în foarte vestita Regula lungă 7 denunţă inconvenientele vieţii solitare, se ridică în realitate împotriva unei forme de eremitism extrem. Dacă este adevărat că scopul vieţii comunitare este înmulţirea iubirii care este depusă ca germen în noi încă de la zămislirea noastră, Regula lungă 6 prezintă un elogiu al vieţii «deoparte»".

În timpul lucrărilor, maica Filofteea Ioannidou a schiţat cele care ar trebui să fie caracteristicile proprii ale celui care desfăşoară slujirea de a prezida o comunitate: blândeţea modurilor, umilinţă, milostivire, capacitate de discernământ, vigilenţă. "Dar mai ales - a reafirmat sora Lisa - priorul/priora trebuie să devină un exemplu luminos, mărturie a prezenţei lui Cristos, care învaţă mai mult cu viaţa sa decât cu cuvintele. Nu este un maestru sau un director spiritual, ci un părinte, o maică ce generează la viaţa în Cristos".

"Comunitatea trăieşte în lume, în această lume, într-un context istoric şi social precis. Vasile recurge la cuvânt (să ne gândim la omiliile adresate bogaţilor) şi la gesturi concrete faţă de cei din urmă din timpul său: bolnavi, orfani, săraci", a afirmat de asemenea călugăriţa. Despre aceasta a vorbit o altă raportoare, sora Marie Ricard. Vasile urmează exemplul altora care deja au organizat în bisericile lor ospicii pentru săraci. El însuşi, în acea perioade a foametei mari care a lovit Capadocia, şi-a luat un şorţ şi a început să împartă supă celor săraci.

"În faţa autorităţilor din această lume, ne-a arătat părintele Nicu Dumitraşcu, Vasile trăieşte libertatea celui care nu are nimic de pierdut pentru că a părăsit deja toate pentru a-l urma pe Domnul", a amintit de asemenea sora Lisa Cremaschi. Părintele Bisericii "nu se lasă înfricoşat de puterea umană pentru că trăieşte în frica de Dumnezeu şi sub călăuzirea Duhului găseşte curajul lui parresia, al unui cuvânt adevărat, autentic, sincer".

La rândul său, părintele Amfilochios s-a întrebat "cum poate activitatea ecumenică a lui Vasile cel Mare să lumineze problema diviziunii şi drumul spre unitatea şi comuniunea euharistică deplină". În această privinţă a găsit în opera lui Vasile câteva idei fundamentale pentru a regăsi unitatea creştinilor: acordul în credinţa ortodoxă, sinodalitatea şi dialogul carităţii.

Comunicarea finală a episcopului Maxim (Vasilijević) a încercat să schiţeze aportul lui Vasile pentru Biserici şi pentru lumea de astăzi. "Desigur, provocările pe care noi trebuie să le înfruntăm sunt diferite faţă de cele din secolul al IV-lea - a comentat călugăriţa din Bose - dar înţelepciunea şi discernământul acestui mare Părinte în abordarea diferitelor domenii ale ştiinţei, inclusiv ştiinţele naturale şi umane, insistenţa sa asupra dimensiunii comunitare ca antidot la individualism şi la o viaţă centrată pe propriul eu au încă multe să ne înveţe".

În sfârşit, sora Lisa Cremaschi a aplaudat conţinuturile conferinţelor, evidenţiind că "a exista mereu o deschidere la ceea ce trăim sau ceea ce am putea să trăim noi creştinii în acest timp al nostru. Ascultarea faţă de Cuvânt, imitarea lui Cristos şi viaţa în Duh, păstrarea amintirii lui Dumnezeu şi vigilenţa toate sunt elemente ale vieţii spirituale pentru fiecare credincios în orice situaţie şi în orice timp".

(După L'Osservatore Romano, 6 septembrie 2024)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu