Călătoria apostolică a Sfântului Părinte Francisc
în Indonezia, Papua Noua Guinee, Timorul de Est şi Singapore
(2-13 septembrie 2024)

Întâlnirea cu autorităţile, cu societatea civilă şi cu corpul diplomatic
(Sala din Palatul prezidenţial "Istana Negara", Jakarta, 4 septembrie 2024)

Domnule preşedinte,
stimate autorităţi,
eminenţe domni cardinali,
domni episcopi,
iluştri reprezentanţi ai comunităţilor religioase, ai diferitelor religii,
iluştri reprezentanţi ai societăţii civile,
membri ai corpului diplomatic,

© Vatican Media

Vă mulţumesc din inimă dumneavoastră, domnule preşedinte, pentru invitaţia plăcută de a vizita ţara şi pentru cuvintele respectuoase de salut. Adresez preşedintelui ales cea mai sinceră urare pentru o rodnică lucrare în slujba Indoneziei, imens arhipelag de mii şi mii de insule udate de marea care leagă Asia cu Oceania.

Aproape s-ar putea afirma că, aşa cum oceanul este elementul natural care uneşte toate insulele indoneziene, tot aşa respectul reciproc faţă de caracteristicile culturale, etnice, lingvistice şi religioase specifice ale tuturor grupurilor umane din care se compune Indonezia este ţesutul conectiv indispensabil pentru a face unit şi mândru poporul indonezian.

Motoul vostru naţional "Bhinneka tunggal ika" ("Uniţi în diversităţi", literalmente "Mulţi, dar una") manifestă bine această realitate multiformă de popoare diferite unite trainic într-o singură naţiune. Şi în afară de asta arată că, aşa cum marea biodiversitate prezentă în acest arhipelag este izvor de bogăţie şi splendoare, în mod asemănător diferenţele specifice contribuie să formeze un mozaic magnific, în care fiecare pietricică este element de neînlocuit pentru a compune o mare operă originală şi preţioasă. Şi aceasta este comoara voastră, este bogăţia voastră cea mai mare.

Armonia în respectarea diversităţilor se obţine atunci când fiecare viziune particulară ţine cont de necesităţile comune şi atunci când fiecare grup etnic şi confesiune religioasă acţionează în spirit de fraternitate, urmărind scopul nobil de a sluji binele tuturor. Conştiinţa de a participa la o istorie împărtăşită, în care fiecare aduce propria contribuţie şi unde este fundamentală solidaritatea fiecărei părţi faţă de tot, ajută la găsirea soluţiilor juste, la evitarea exasperării contrastelor şi la transformarea contrapoziţiei în colaborare activă.

Acest echilibru înţelept şi delicat, între multiplicitatea culturilor şi diferitele viziuni ideologice şi motivaţiile care cimentează unitatea, trebuie apărată încontinuu de orice dezechilibrare. Este vorba de o muncă artizanală, repet, o muncă artizanală încredinţată tuturor, dar în manieră specială acţiunii desfăşurate de politică, atunci când ea îşi pune ca obiectiv armonia, egalitatea, respectarea drepturilor fundamentale ale fiinţei umane, o dezvoltare sustenabilă, solidaritatea şi urmărirea păcii, fie în interiorul societăţii fie cu celelalte popoare şi naţiuni. Şi de aici măreţia politicii. Spunea un înţelept că politica este forma cea mai înaltă a carităţii. Este frumos acest lucru.

Pentru a favoriza o armonie paşnică şi constructivă, care să asigure pacea şi să unească forţele pentru a înfrânge dezechilibrele şi pungile de mizerie, care încă persistă în unele zone, Biserica doreşte să mărească dialogul interreligios. Se vor putea elimina în acest mod prejudecăţile şi a face să crească un climat de respect şi de încredere reciprocă, indispensabil pentru a înfrunta provocările comune, între care aceea de a contrasta extremismul şi intoleranţa, care - deformând religia - încearcă să se impună folosindu-se de înşelăciune şi de violenţă. în schimb apropierea, ascultarea opiniei celorlalţi, asta creează fraternitatea unei naţiuni. Şi acesta este un lucru foarte frumos, foarte frumos.

Biserica Catolică se pune în slujba binelui comun şi doreşte să întărească această colaborare cu instituţiile publice şi alţi subiecţi ai societăţii civile, dar nu făcând vreodată prozelitism, niciodată; respectă credinţa fiecărei persoane. Şi cu asta, încurajează formarea unui ţesut social mai echilibrat şi pentru a asigura o distribuire mai eficientă şi egală a asistenţei sociale.

Permiteţi-mi să fac acum o referinţă la Preambulul Constituţiei voastre din 1945, care oferă indicaţii preţioase despre direcţia drumului pe care Indonezia democrată şi independentă a ales-o. Şi aceasta este o istorie foarte frumoasă; când unul o citeşte, vede că a fost o alegere a tuturor.

De două ori în câteva rânduri Preambulul face referinţă la Dumnezeu atotputernicul şi la necesitatea ca binecuvântarea sa să coboare asupra proaspătului stat Indonezia. În mod asemănător, textul care deschide legea voastră fundamentală în două rânduri tratează despre dreptatea socială, dorind ca să se instaureze o orânduire internaţională întemeiată pe ea, considerată printre principalele obiective de realizat în folosul întregului popor indonezian.

Unitate în multiplicitate, dreptate socială, binecuvântare divină sunt aşadar principiile fundamentale, destinate să inspire şi să orienteze programele specifice, sunt ca structura portantă, baza solidă pe care să construim casa. Şi cum să nu observăm că aceste principii se acordă foarte bine cu motoul acestei vizite a mea în Indonezia: "Credinţă, fraternitate, compasiune"?

În schimb, se întâlnesc din păcate în lumea actuală unele tendinţe care împiedică dezvoltarea fraternităţii universale (cf. Scrisoarea enciclică Fratelli tutti, 9). În diferite regiuni constatăm apariţia de conflicte violente, care sunt adesea rezultatul unei lipse de respect reciproc, al voinţei intolerante de a face să prevaleze cu orice preţ propriile interese, propria poziţie, sau propria naraţiune istorică parţială, chiar şi atunci când asta comportă suferinţe fără sfârşit pentru întregi colectivităţi şi ajunge în adevărate războaie sângeroase.

Apoi, uneori se dezvoltă tensiuni violente în interiorul statelor, pentru motivul că acela care deţine puterea ar vrea să uniformizeze totul, impunând propria viziune chiar şi în probleme care ar trebui să fie lăsate autonomiei fiecăruia sau a grupurilor.

Pe de altă parte, în pofida declaraţiilor programatice convingătoare, sunt multe situaţiile în care lipseşte o angajare efectivă şi clarvăzătoare pentru a construi dreptatea socială. Rezultă că o parte considerabilă a omenirii este lăsată la margini, fără mijloace pentru o existenţă demnă şi fără apărare pentru a face faţă dezechilibrelor grave şi crescânde, care declanşează conflicte acute. Şi cum se rezolvă asta? cu o lege de moarte, adică a limita naşterile, a limita bogăţia cea mai mare pe care o are o ţară, care sunt naşterile. Ţara voastră, în schimb, are familii cu trei, patru, cinci copii care merg înainte. Şi asta se vede în nivelul de vârstă al ţării. Continuaţi aşa. Este un exemplu pentru toate ţările. Poate că asta provoacă râsul; poate că anumite familii preferă să aibă o pisică, un căţel, şi nu un copil. Asta nu merge.

În schimb, în alte contexte se consideră că se poate sau trebuie să se facă abstracţie de căutarea binecuvântării lui Dumnezeu, considerând-o superfluă pentru fiinţa umană şi pentru societatea civilă, care ar trebui să fie promovată cu propriile lor forţe, dar care, făcând astfel, întâlnesc adesea frustrarea şi eşecul. Dimpotrivă, există cazuri în care credinţa în Dumnezeu este pusă încontinuu în prim plan, dar adesea pentru a fi din păcate manipulată şi pentru a folosi nu ca să construiască pace, comuniune, dialog, respect, colaborare, fraternitate, ca să construiască ţara, ci pentru a hrăni diviziuni şi ură.

Fraţilor şi surorilor, în faţa acestor umbre, îmbucură să se observe cum filozofia care inspira organizarea statului indonezian manifestă înţelepciune şi echilibru. În această privinţă, îmi însuşesc cuvintele rostite de Sfântul Ioan Paul al II-lea, chiar în acest palat, cu ocazia vizitei sale din 1989. El a afirmat printre altele: "Recunoscând prezenţa unei diversităţi legitime, respectând drepturile umane şi politice ale tuturor cetăţenilor şi promovând creşterea unităţii naţionale întemeiată pe toleranţa şi respectul reciproc faţă de ceilalţi, voi puneţi temeliile acelei societăţi drepte şi paşnice pe care toţi indonezienii o doresc pentru ei înşişi şi pe care vor s-o transmită propriilor copii" (Discurs adresat preşedintelui Republicii indoneziene şi autorităţilor, Jakarta, 9 octombrie 1989).

Chiar dacă uneori, în cursul evenimentelor istorice, principiile inspiratoare amintite mai sus nu au avut mereu forţa de a se impune în fiecare circumstanţă, ele rămân valabile şi credibile, ca un far care arată direcţia de parcurs şi avertizează cu privire la cele mai periculoase erori de evitat.

Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor,

Doresc ca toţi, în acţiunea voastră zilnică, să ştiţi să scoateţi inspiraţie din aceste principii şi să le faceţi efective în îndeplinirea obişnuită a respectivelor îndatoriri, pentru că opus justitiae pax, pacea este rod al dreptăţii. De fapt, armonia se obţine atunci când fiecare se angajează nu numai pentru propriile interese şi pentru propria viziune, ci în vederea binelui tuturor, pentru a construi punţi, pentru a favoriza acorduri şi sinergii, pentru a uni forţele cu scopul de a înfrânge orice formă de mizerie morală, economică, socială şi a promova pacea şi înţelegerea.

Iubiţi fraţi şi surori, continuaţi pe drumul vostru, care este aşa de frumos şi aşa de corect. Şi astfel binecuvântarea la tot poporul: Dumnezeu să binecuvânteze Indonezia cu pacea, pentru un viitor bogat în speranţă. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe voi toţi!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu