|
© Vatican Media |
Marele Congres Euharistic din SUA
Pentru a cinsti cu adevărat Trupul lui Cristos
de Andrea Tornielli
În discursul rostit la deschiderea Congresului Euharistic din Statele Unite, la Indianapolis, în seara de 17 iulie 2024, nunțiul apostolic Christophe Pierre s-a întrebat în ce constă "renașterea euharistică". De asemenea, care este testul de turnesol pentru a ști dacă "se experimentează o trezire euharistică". Adevărata trezire euharistică, a explicat cardinalul, deși este "însoțită mereu de evlavia sacramentală" și prin urmare de adorație, de procesiuni, de cateheză, "trebuie să se extindă dincolo de practicile devoționale". Adevărata trezire euharistică, a explicat cardinalul Pierre, înseamnă a-l vedea pe Cristos în ceilalți, nu numai în propria familie, în proprii prieteni și în propriile comunități, ci și în cei pe care-i simțim distanți, pentru că sunt de o etnie sau o condiție socială diferită, sau în cei care sfidează modurile noastre de a gândi, sau care au opinii diferite de ale noastre. Sunt cuvinte deosebit de semnificative în raport cu polarizarea care caracterizează societatea americană și de a cărei influență nu este scutită Biserica din acea țară mare.
Reflecțiile nunțiului Pierre amintesc o omilie a marelui părinte al Bisericii, Sfântul Ioan Gură de Aur, care spune: "Vrei să cinstești trupul lui Cristos? Nu permite ca să fie obiect de dispreț în membrele sale, adică în cei săraci, lipsiți de haine pentru a se acoperi. Nu-i cinsti aici în biserică prin stofe de mătase, în timp ce afară îl neglijezi atunci când suferă de frig și de goliciune... Ce avantaj poate avea Cristos dacă masa jertfei este plină de vase de aur, în timp ce după aceea moare de foame în persoana săracului?". Ioan Gură de Aur adăuga: "Gândește același lucru despre Cristos, când merge călător și pelerin, având nevoie de un acoperiș. Tu refuzi să-l primești în pelerin și în schimb împodobești pavimentul, pereții, coloanele și zidurile edificiului sacru... În timp ce împodobești ambientul pentru cult, nu închide inima ta în fața fratelui care suferă. Acesta este templul viu mai prețios decât acela".
Un alt mare episcop, Tonino Bello, afirma: "Din păcate, opulența vizibilă din orașele noastre ne face să observăm cu ușurință trupul lui Cristos în Euharistia din altarele noastre. Dar ne împiedică să observăm trupul lui Cristos în tabernacolele incomode ale mizeriei, ale necesității, ale suferinței, ale singurătății. Pentru aceasta euharistiile noastre excentrice...".
Gândindu-ne la situația din Statele Unite, trebuie să ne urăm ca renașterea euharistică să ducă la o atenție tot mai mare față de trupul lui Cristos din "tabernacolele incomode" ale mizeriei și marginalizării. Și trebuie să ne urăm și ca această renaștere să favorizeze o atenție reînnoită în favoarea vieții și a demnității umane, a vieții slabe și lipsite de apărare, cum este aceea a celui zămislit încă nenăscut, a celui fără adăpost, a celor migranți. O atenție reînnoită în favoarea vieții celor care sunt amenințați zilnic de violența și de răspândirea necontrolată a armelor vândute cu mare ușurință: o plagă care chinuiește în mod deosebit acea țară mare, pentru contrastarea căreia nu se va face niciodată suficient din partea creștinilor, adică a discipolilor celui care în Ghetsemani a oprit elanul defensiv al lui Petru spunându-i să pună sabia în teacă pentru a lipi urechea servitorului marelui preot rănit de către apostol.
(După L'Osservatore Romano, 26 iulie 2024)
Traducere de pr. Mihai Pătrașcu