© Vatican Media

Într-o carte amintirile Papei Francisc despre Benedict al XVI-lea

A continuat să însoţească Biserica şi pe succesorul său

A apărut ieri, marţi, 18 iunie 2024, versiunea italiană a cărţii Papei Francisc Succesorul. Amintirile mele despre Benedict al XVI-lea. În conversaţie cu Javier Martínez-Brocal (Marsilio Editori, Venezia 2024, 256 de pagini). Volumul - care reconstruieşte raportul Papei Bergoglio cu Pontiful emerit Ratzinger şi scandalurile Vatileaks care au zguduit Biserica - este rod al dialogurilor personale începute în iulie 2023 până în 2024, dar şi a unor schimburi epistolare între episcopul de Roma şi vaticanistul spaniol de la cotidianul "ABC" şi de la TV "La Sexta". Publicăm în continuare capitolul intitulat "Învăţător al Bisericii".

Benedict al XVI-lea a prezentat vreo consideraţie despre exercitarea practică a papalităţii emerite?

Niciuna. Se simţea foarte liber, de asemenea şi eu.

Atunci când, la audienţa generală, aţi anunţat că Benedict era foarte bolnav aţi folosit o expresie curioasă. Aţi spus: "În tăcere susţine Biserica". La ce vă refereaţi?

La tot. Desigur că nu era de acord cu unele decizii ale mele, dar cu tăcerea sa le-a respectat mereu. Este nevoie de sfinţenie şi de mult curaj pentru asta.

Vă citesc o frază a dumneavoastră luată din interviul acordat lui "ABC" din 18 decembrie 2022, cu doar două săptămâni înainte ca papa emerit să moară: "Pentru mine Benedict al XVI-lea este un sfânt". Ce tip de sfinţenie vedeaţi în el?

Armonie şi coerenţă. Armonie cu viaţa, pentru că nu era tipul care provoacă fracturi: căuta mereu armonia. O armonie coerentă.

Mulţi îl admiră pe Joseph Ratzinger pentru că a fost un mare teolog. Şi dumneavoastră aţi subliniat că fundamentul vieţii sale era "profunda sa înrădăcinare în Dumnezeu".

Am scris asta în urmă cu câţiva ani în prefaţa la o carte despre Benedict (Joseph Ratzinger/Benedict al XVI-lea. A învăţa pe alţii şi a învăţa iubirea lui Dumnezeu Texte alese. Preoţia, vol. 1, Siena, Edizioni Cantagalli, 2016). Am spus că înainte de orice alt lucru era un preot, un om al lui Dumnezeu. Se vedea că era îndrăgostit de Dumnezeu şi Lui îi dădea o valoare prioritară. Dintr-o perspectivă de credinţă, dacă lipseşte această înrădăcinare în Dumnezeu, preotul se reduce la un angajat, episcopul la un birocrat şi Biserica la o ONG superfluă.

Există o întrebare pe care aţi fi voit s-o puneţi lui Benedict, dar pe care n-aţi reuşit s-o faceţi?

Pe moment nu-mi vine în minte niciuna.

M-am gândit că pentru completarea acestui volum am putea include câteva discursuri cheie din aceşti ani în care Benedict a vorbit despre dumneavoastră sau dumneavoastră despre Benedict.

Desigur, ai permisiunea de a le publica. Este important ca să fie amintite.

Credeţi că lui Benedict îi va fi recunoscut titlul de Învăţător al Bisericii?

În acest moment numirile de noi Învăţători ai Bisericii sunt un pic oprite din cauza patologiei de care suferă congregaţiile călugăreşti, adică insistenţa asupra faptului ca fondatorii lor să fie proclamaţi Învăţători ai Bisericii. Am pus o frână la acest lucru, pentru că, dacă începem să acordăm acest titlu tuturor, pierde din sens. Îţi mărturisesc că se merge la ralanti. Dar desigur Benedict al XVI-lea are toate caracteristicile pentru a fi Învăţător al Bisericii.

Cum vă place să-l amintiţi?

Ca un mare. Este primul cuvânt care îmi vine în minte. Îmi vine să spun că a fost un mare.

Şi cum v-ar plăcea ca să fie amintit Benedict al XVI-lea de alţii?

Ca omul care a fost: un om care a avut curajul renunţării şi care, din acel moment, a continuat să însoţească Biserica şi pe succesorul său.

(După L'Osservatore Romano, 19 iunie 2024)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu