Pelerinaj pe urmele Maicii Margherita Maria Lazzari

Un grup de 67 de mame, din Dieceza de Iaşi, care fac parte din Uniunea Mamelor Milostive Creştine, însoţite de preoţii asistenţi spirituali, Alois Bulai şi Ionuţ-Eremia Imbrişcă, şi de sora Elisabetta Barollo, au făcut un pelerinaj în Italia, în perioada 6-9 iunie 2024, pe urmele Maicii Margherita Maria Lazzari, fondatoarea Congregaţiei "Misionarele Pătimirilor lui Isus" şi a mişcării Uniunea Mamelor Milostive Creştine (UMMC). Au vizitat localităţile Torino, Villanova Mondovi, Padova şi Schio.

Maica Margherita a dorit să aparţină congregaţiei şi mame creştine care să colaboreze cu rugăciunea pentru că din familie se nasc noi vocaţii la preoţie, la viaţa consacrată, la viaţa de familie.

În zorii zilei de 6 iunie, sub paza şi ocrotirea bunului Dumnezeu, de pe aeroportul din Bacău, grupul de mame a luat zborul spre Torino, unde la 6 iunie 1885, a văzut lumina zilei Margherita Lazzari.

Primul obiectiv vizitat a fost Bazilica "Sfânta Fecioară Maria Ajutorul Creştinilor" unde Madre Margherita participa zilnic la Sfânta Liturghie. Tot aici ne-am putut ruga la mormintele sfinţilor Don Bosco, Dominic Savio şi la cel al Fericitului Filippo Rinaldi, confesorul Maicii Margherita. După prânz, ne-am putut pleca capetele şi implora haruri de la Dumnezeu în Catedrala "Sfântul Ioan Botezătorul", în faţa Giulgiului din Torino, unde Maica Margherita împreună cu primele surori au reînnoit prima lor oferire ca misionare ale pătimirii lui Isus.

Seara am participat la Sfânta Liturghie în Biserica "Madona del Carmine" împreună cu membrii comunităţii catolice de români din Torino. Am avut bucuria ca Sfânta Liturghie să fie celebrată de PS Petru Sescu, episcop auxiliar de Iaşi. Prima zi s-a încheiat cu o cină oferită de comunitatea română din Torino.

A doua zi, după rugăciunea de dimineaţă am pornit spre "Chiesa della Visitazione", unde Maica Margherita a avut viziunea cu Orele Pătimirii lui Isus. După participarea la Sfânta Liturghie, am vizitat Biserica "Gran Madre di Dio", unde a fost celebrată Liturghia de înmormântare a Maicii Margherita Lazzari. Trăiri intense ne-au cuprins vizitând Muzeul "Don Bosco", apoi Cottolengo Torino, unde Maica Margherita desfăşura opere de caritate şi Sanctuarul Madona della Consolata. Nu puteam încheia altfel ziua decât aducând mulţumire şi lauda lui Dumnezeu prin recitarea Sfântului Rozariu, a Litaniei la Preasfânta Inimă a lui Isus şi oferirea orei, o rugăciune lăsată chiar de Madre Margherita.

O nouă zi, noi emoţii, bucurii, haruri şi binecuvântări primite prin vizitarea Sanctuarului "Di Vicoforte", a mormântului şi muzeului Maicii Margherita de la Villanova de Mondovi. Aici am pus la picioarele lui Isus din Preasfântul Sacrament toate gândurile, dorinţele, bucuriile şi necazurile noastre cu care am venit în acest pelerinaj. Totul a culminat cu Sfânta Liturghie prezidată de ÎPS Aurel Percă, arhiepiscop mitropolit de Bucureşti. În cadrul Sfintei Liturghii 10 mame din Italia au depus adeziunea la Uniunea Mamelor Milostive Creştine, iar mamele din România şi cele din Italia care fac parte din această mişcare au reînnoit adeziunea, exprimând astfel strânsa legătură dintre cele două grupuri de mame. Înaltpreasfinţitul Aurel ne-a felicitat pentru rugăciunile şi acţiunile pe care le desfăşurăm în cadrul grupului, ne-a încurajat şi ne-a îndemnat să fim statornice. După Sfânta Liturghie copii, tineri, mame în floarea vârstei, ba chiar şi vârstnici, prin cânt şi dans ne-am exprimat bucuria trăirii împreună, arătându-ne iubirea unii faţă de alţii aşa cum ne învaţă Cristos.

Nu trebuie să uităm de vizita la sanctuarul de la Padova, unde l-am putut venera pe Sfântul Anton, atât de iubit de noi, românii, şi unde în cadrul Sfintei Liturghii alte şase mame, din România, au depus adeziunea la UMMC. Am vizitat apoi biserica închinată Sfintei Giuseppina Bakita din Schio, o sfântă de origine africană, care prin sacrificiul vieţii ei şi modul ei de trăire a credinţei, ne dă forţa şi curajul de a-l iubi, mărturisi şi preamări pe Cristos cu toată fiinţa noastră.

Peste tot am fost întâmpinaţi cu căldură şi ospitalitate, atât de italieni, cât şi de comunităţile de români împreună cu preoţii care-i păstoresc. Pelerinajul s-a încheiat cu zborul spre casă, în miez de noapte.

Lăudat şi preamărit să fie Domnul, în toţi şi în toate!

În continuare voi reda câte mărturii din partea mamelor prezente în pelerinaj:

- Lăudat să fie Isus! În acest pelerinaj am trăit totul la maxim: fiecare zi, oră, minut, secundă şi clipă. În patru zile dacă am dormit cinci ore în toate nopţile la un loc, fiind emoţionată şi gândindu-mă la ziua următoare, oare ce vom vizita, ce trăiri şi emoţii voi mai experimenta... şi au fost destul de multe pentru mine. Mulţumesc bunului Dumnezeu că m-a ales să fac parte din acest grup de rugăciune! Mulţumesc tuturor, începând de la episcopi, preoţi, surori, doamna Eugenia şi mamele care am format o unică familie. Cele mai frumoase locuri care mi-au făcut inima să tresalte şi sufletul să se bucure au fost la Casa Madre Margherita Lazzari unde am simţit ceva aparte, ceva înălţător pentru mine. Casa Don Bosco unde Don Fillipo Rinaldi îmi "zâmbea", nevenindu-mi a crede că parcă mă privea viu în ochi. M-am întors şi i-am făcut fotografie. Mi-a plăcut mult şi Bazilica "Sfântul Anton" din Padova. Bunul Dumnezeu m-a binecuvântat şi am primit o stare de bine, întărire în credinţă şi mult curaj de a merge mai departe şi de a mărturisi credinţa şi misiunea care mi-a fost încredinţată. Fiecare biserică şi fiecare capela pe unde am trecut, au lăsat în sufletul şi în inima mea o amintire de neuitat dar nu în ultimul rând o credinţă mai puternică şi mai profundă. Mulţumiri profunde gazdelor pe unde am trecut; preoţii şi enoriaşii care s-au pregătit cu bucate alese. Toţi au fost drăguţi şi atenţi cu noi mamele. (Mariana Gabriela Ciuciu)

- Pelerinajul a reprezentat pentru mine o oază de bucurie, binecuvântare, de revedere cu mamele, momente de reculegere, de adeziune, de emoţie, imposibil de definit în câteva cuvinte... Dar şi prilej de a cunoaşte alte mame, de a ne ruga împreună, de a împărţi o cameră, de a ne "suporta" unele pe altele..., dar mai presus de toate prilej de a dedica mai mult din timpul nostru rugăciunii, prilej de a cunoaşte ambientul şi casa celor care se dedică cu totul Domnului! Ne dorim să devenim mai bune prin aceste exemple. Dumnezeu să ne ajute! (Carmen Bişoc)

- Eu pot să mărturisesc din toată inima că pelerinajul pe urmele Maicii Margherita Lazzari a fost pentru mine încă un semn că Isus mă iubeşte mult. Mereu, şi la greu, dar şi la bine nu m-a lăsat singură, mi-a trimis oameni buni şi iubitori, care m-au ajutat să le pot face pe toate cât mai bine. Acuma trăiesc o mare bucurie, eu zic că am fost în rai, am stat câteva zile şi m-am reîntors acasă să îmi continui drumul crucii încredinţate, drum care este mai plăcut şi mai uşor şi voi merge cu bucurie până la capăt. Mulţumesc tuturor celor care s-au ocupat cu atâta drag şi dăruire ca noi, mamele, să trăim cele mai minunate clipe din viaţa noastră. Pot din nou să spun "Mari lucruri ai făcut, Doamne, cu mine, inima îmi este plină de bucurie". Mulţumesc îngeraşilor dragi! (Emilia Doboş)

- Mulţumesc în primul rând lui Dumnezeu şi apoi celor care mau încurajat să pot intra în grupul "Mamelor Milostive Creştine", adeziune pe care am depus-o în sanctuarul din Padova şi sper cu ajutorul Duhului Sfânt să-mi trăiesc această chemare. (Genoveva Sescu)

- În ceea ce mă priveşte pe mine (opinia fiind valabilă şi pentru Ioana Visalom şi Elisabeta Ştefan, toate trei fiind din Bucureşti), trebuie să vă mărturisesc că am trăit o experienţă unică în viaţa noastră în acest pelerinaj. Am învăţat multe, am căpătat experienţă, am evoluat spiritual. Când spun că am învăţat multe, mă refer la faptul că am înţeles că oamenii, indiferent de religie, poziţie socială sau locul în care se află sunt egali în faţa legii, dar cel mai important, sunt egali în faţa lui Dumnezeu care este unul singur pentru noi toţi. Această concluzie ne-a fost întărită de toţi membrii grupului, de surori şi de preoţii pe care i-am întâlnit cu aceasta ocazie. Am învăţat să fim mai buni, mai permisivi, mai iertători. Eu personal am pus în aplicare cele învăţate de cum am ajuns acasă şi celelalte două doamne asemenea. Ele îmi mulţumesc că m-am gândit să le propun să vină în pelerinaj şi împreună mulţumim celor care aţi acceptat să ne includeţi în grupul dumneavoastră şi ne-aţi acordat încrederea ce ne-a permis aderarea la această mişcare religioasă. (Maria Panduru)

- Pentru ca doi episcopi din România să facă o călătorie la aproximativ 2000 km, să-şi facă timp să stea în comuniune şi să asculte mărturii, să participe la jocul "Îngeraşul" într-un grup de persoane, însemnă să fie vorba despre o chestiune destul de serioasă şi importantă. Aş dori să mărturisesc faptul că nu doar că ne-am simţit însemnate, ci şi îmbrăţişate cu o căldură paternă şi chiar măgulite de prezenţa Excelenţelor Lor. Acest pelerinaj a fost de o încărcătură spirituală care nu are cum să fie descrisă in cuvinte. Trăirea în prezenţa lui Isus în casa Maicii Maria Margherita Lazzari a "golit" multe inimi de griji şi de probleme şi le-a umplut cu darurile Duhului Sfânt, cu pace şi o bucurie fără margini. Lăudat, onorat şi preamărit să fie Domnul, Dumnezeul cerului şi al pământului, amin! O îmbrăţişare cu recunoştinţă organizatorilor! Trăiască Isus, aleluia! (Ana Bilu)

Maria Gabor

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 6-9 iunie: Pelerinaj pe urmele Maicii Margherita Maria Lazzari