© Vatican Media

Papa Francisc: Omilia la solemnitatea Trupul şi Sângele Domnului (2 iunie 2024)

"A luat pâinea, a binecuvântat-o" (Mc 14,22). Este gestul cu care se deschide relatarea instituirii Euharistiei în Evanghelia după Sfântul Marcu. Şi noi am putea porni de la acest gest al lui Isus - a binecuvânta pâinea - pentru a reflecta asupra celor trei dimensiuni pe care le celebrăm: mulţumirea, amintirea şi prezenţa.

Prima: mulţumirea. Cuvântul "Euharistie" înseamnă tocmai "mulţumire": "a mulţumi" lui Dumnezeu pentru darurile sale, şi în acest sens semnul pâinii este important. Este alimentul de fiecare zi, cu care purtăm la altar tot ceea ce suntem şi ceea ce avem: viaţă, opere, succese, precum şi eşecuri, cum simbolizează obiceiul frumos din unele culturi de a aduna şi a săruta pâinea atunci când cade la pământ: pentru a-şi aminti că este prea preţioasă pentru a fi aruncată, chiar şi după ce a căzut. Aşadar, Euharistia ne învaţă să binecuvântăm, să primim şi să sărutăm, mereu, în aducere de mulţumire, darurile lui Dumnezeu, şi asta nu numai în celebrare: şi în viaţă.

De exemplu, neirosind lucrurile şi talentele pe care Domnul ni le-a dat. Dar şi iertând şi ridicând pe cel care greşeşte şi cade din slăbiciune sau din greşeală: pentru că totul este dar şi nimic nu poate fi pierdut, pentru că nimeni nu poate rămâne la pământ, şi toţi trebuie să aibă posibilitatea de a se ridica şi de a relua drumul. Şi noi putem face asta şi în viaţa zilnică, desfăşurând munca noastră cu iubire, cu precizie, cu grijă, cu atenţie, ca un dar şi o misiune. Şi a ajuta mereu pe cel care a căzut: numai o dată în viaţă se poate privi o persoană de sus în jos: pentru a o ajuta să se ridice. Şi aceasta este misiunea noastră.

Pentru a aduce mulţumire am putea desigur să adăugăm atâtea alte lucruri. Sunt atitudini "euharistice" importante, pentru că ne învaţă să percepem valoarea a ceea ce facem şi a ceea ce oferim.

Prima, a aduce mulţumire. A doua: "a binecuvânta pâinea" înseamnă a aminti. Ce anume? Pentru vechiul Israel era vorba de a aminti eliberarea din sclavia din Egipt şi începutul exodului spre ţara promisă. Pentru noi înseamnă a retrăi Paştele lui Cristos, pătimirea şi învierea sa, cu care ne-a eliberat de păcat şi de moarte. A aminti viaţa noastră, a aminti succesele noastre, a aminti greşelile noastre, a aminti acea mână întinsă a Domnului care ne ajută mereu să ne ridicăm, a aminti prezenţa Domnului în viaţa noastră.

Există unii care spun că sunt liberi să se gândească numai la ei înşişi, care se bucură de viaţă şi care, cu indiferenţă şi eventual cu prepotenţă, fac tot ceea ce vor în defavoarea celorlalţi. Aceasta nu este libertate: aceasta este o sclavie ascunsă, o sclavie care ne face şi mai sclavi.

Libertatea nu se întâlneşte în seifurile celor care adună pentru sine, nici pe canapelele celor care se aranjează în mod leneş în neangajare şi în individualism: libertatea se întâlneşte în cenacol unde, fără niciun motiv decât iubirea, se apleacă în faţa fraţilor pentru a le oferi propria slujire, propria viaţă, ca "mântuiţi".

Şi această prezenţă a sa ne invită şi pe noi să devenim aproapele pentru fraţi acolo unde iubirea ne cheamă.

Iubiţi fraţi şi surori, câtă nevoie este în lumea noastră de această pâine, de mirosul său şi de parfumul său, un miros care are recunoştinţă, care are libertate, are proximitate! Vedem în fiecare zi prea multe străzi, probabil mirosind odinioară a pâine scoasă din cuptor, reduse la grămezi de moloz din cauza războiului, a egoismului şi a indiferenţei. Este urgent a readuce în lume aroma bună şi proaspătă a pâinii iubirii, pentru a continua să sperăm şi să reconstruim fără a înceta vreodată ceea ce ura distruge.

Aceasta este şi semnificaţia gestului pe care-l vom face peste puţin timp, cu procesiunea euharistică: pornind de la altar, îl vom purta printre casele din oraşul nostru pe Domnul. Nu facem asta pentru a ne expune, şi nici pentru a arăta ostentativ credinţa noastră, ci pentru a-i invita pe toţi să participe, în Pâinea Euharistiei, la viaţa nouă pe care Isus ne-a dăruit-o. Să facem procesiunea cu acest spirit. Mulţumesc.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu