© Vatican Media

Dialogul cu pontiful

Adevărata revoluţie înseamnă a deschide inima închisă a celor mari

Publicăm în continuare dialogul Sfântului Părinte cu copiii în cursul întâlnirii de la Stadionul Olimpic, desfăşurată în după-amiaza zilei de sâmbătă, 25 mai 2024, cu ocazia primei Zile Mondiale dedicate lor (ZMC 2024).

Ciao, Papa Francisc, sunt Jeronimo şi sunt columbian, dar este adevărat că pacea este posibilă mereu?

Mulţumesc pentru întrebarea ta bravă! Bravo, mulţumesc!

Întrebarea acestui copil... cum te numeşti? [Copilul răspunde: Jeronimo]

Jeronimo se numeşte... a pus o întrebare: "Este adevărat că pacea este posibilă mereu?". Ce părere aveţi voi? Pacea este posibilă mereu sau nu? [Răspund: Da] Nu aud... [Răspund: da!] Pacea este posibilă mereu, dar cum se face pacea? Să ne gândim de exemplu la şcoală: Eu am o problemă cu un alt copil... [un copil spune: cer scuze...] Dar uite... spune asta, tu, vino, vino... Cum trebuie să fac atunci când eu am o problemă cu un alt copil? Spune-o aici... [Copilul răspunde: Să iert şi să cer scuze] Să cer scuze şi să iert... şi cerând... Vino, vino, vino... spune-o, spune-o aici, tare! Ce trebuie să facem? Spune-o, spune-o... [Răspunde copilul: să facem pacea] Să facem pacea... În cartierul nostru când noi ne jucăm cu copiii la şcoală uneori există ceva, vreo luptă, da sau nu? [Răspund: da] Da... Şi este important a merge înainte cu lupta? [Răspund: nu] Nu înţeleg... [Răspund: nu] Ce trebuie să facem? [Răspund: trebuie să facem pace] Şi cum se face pacea? [Răspund: Iertând şi cerând scuze] Spune: iertând şi cerând scuze, dar eu vă arăt un gest de pace. Priviţi bine, priviţi bine! Dă-mi mâna... acesta este un gest de pace. Şi acum aş vrea ca voi toţi să faceţi acest gest cu copilul sau copila care este lângă voi. Un gest de pace, toţi împreună! Toţi împreună! Acesta este gestul păcii! Pacea este posibilă mereu! Mulţumesc!

Dragă Papa Francisc, sunt Lia Marise şi sunt din Burundi, după părerea ta ce putem face noi, copiii, pentru a face lumea mai bună?

Întrebarea este ce pot face eu pentru ca lumea să fie mai bună. Voi răspundeţi la întrebările pe care vi le voi pune. Fiţi atenţi. Ce pot face eu pentru ca lumea să fie mai bună? Să mă cert? [Copiii răspund]: "Nu!". Nu aud. Să mă cert? [Copiii răspund]: "Nu!". Să vorbesc amabil? [Copiii răspund]: "Da!". Să ne jucăm împreună? [Copiii răspund]: "Da!". Să-i ajut pe alţii? [Copiii răspund]: "Da!". Făcând aceste lucruri, lumea va fi mai bună. Înainte şi curaj. Bravo, fată! Domnul să te binecuvânteze!

Ciao, Papa Francisc, sunt Riccardo, un copil rom din Scampia. Voiam să te întreb cum putem să-i iubim pe toţi, pe toţi, pe toţi?

Bravo. De unde eşti? [Riccardo răspunde]: "Scampia". Ia o bomboană. Eh, întrebarea este un pic grea, nu-i aşa? Cum putem să-i iubim pe toţi. Să-i iubim pe toţi. Nu este uşor. Noi trebuie să începem de la puţin: să-i iubim pe cei mai apropiaţi; pe cei care sunt mai apropiaţi de noi. Şi astfel să mergem înainte. Dar dacă eu nu-i iubesc pe colegul meu, pe colega mea de la şcoală, dacă eu nu iubesc băiatul sau fata apropiată, nu poate să meargă înainte. Trebuie să începem să iubim de la puţin. Aţi înţeles? [Riccardo răspunde]: "Da". De la puţin. De unde eşti tu? [Riccardo răspunde]: "Din Scampia". Din Scampia. Bine. Mulţumesc. Ciao!

Ciao, Papa Francisc. Este adevărat că toţi suntem fraţi şi surori?

Este adevărat, este adevărat... o întrebare foarte profundă. Ea întreabă: "Este adevărat că toţi suntem fraţi şi surori?" Este adevărat sau nu este adevărat? [Răspunde: Da, este adevărat] Este adevărat... Dacă suntem fraţi şi surori, suntem prieteni? [Răspund: Da] Nu aud... [Răspund: Da] Suntem duşmani? [Răspund: Nu] Bravo! Mulţumesc, mulţumesc!

Bună seara, Papa Francisc, sunt Luis Gabriel şi vin din Nicaragua şi aş vrea să vă pun această întrebare: Cum de unele persoane nu au nici casă, nici loc de muncă?

Mulţumesc. Ia-ţi o bomboană, două, trei.

Este o întrebare foarte reală. Este o întrebare la care nu este uşor de răspuns. Pentru ce există persoane ca nu au casă şi loc de muncă, este corect? [Copiii răspund]: "Nu!". Nu înţeleg. Este corect? [Copiii răspund]: "Nu!". Aceasta este o nedreptate şi din păcate există atâţia oameni care nu au loc de muncă, nu au casă, locuiesc în corturi. De atâtea ori nu au ce să mănânce. Noi astăzi suntem bucuroşi, dar acest prieten al nostru, Luis Gabriel, ne-a pus întrebarea: "De ce? De ce?". Acesta este rodul răutăţii, acesta este rodul egoismului. Şi acesta este rodul războiului. Dacă o persoană încearcă să se caţăre peste capul celorlalţi, această persoană este bună sau rea? Este bună sau rea? [Copiii răspund]: "Rea!". Nu aud. Rea, cum spuneţi voi. Şi este atâta răutate şi egoismul... Atâţia oameni, atâtea ţări cheltuiesc bani pentru a cumpăra arme pentru a distruge şi sunt oameni care nu au ce să mănânce. Copii şi copile, gândiţi-vă la asta! Sunt copii care nu au ce să mănânce, sunt oameni care nu au loc de muncă şi aceasta este o vină a omenirii. Eu vă cer o favoare: ca în fiecare zi, când faceţi rugăciunile, să vă rugaţi pentru copiii care suferă această nedreptate. Astăzi Luis Gabriel ne-a atins inima. Să facem un pic de tăcere, toţi în tăcere, un pic mai multă tăcere. Nu ascult tăcerea, mai multă tăcere, mai multă tăcere. Şi acum în această tăcere, fiecare să se gândească la copiii şi la copilele care nu au ce să mănânce. În tăcere, fiecare se gândeşte. Şi să-l rugăm pe Domnul să ajute la rezolvarea acestei nedreptăţi de care cu toţii avem ceva vină. Mulţumesc, băiatule, mulţumesc. Ia-ţi o bomboană. Bravo!

Ciao, Papa Francisc, sunt Federico şi sunt italian. În lume ar trebui să fim toţi egali, dar sunt copii care suferă mult faţă de noi, pentru ce se întâmplă asta? Şi mai ales ce putem face pentru a-i ajuta?

Mulţumesc, Federico, mulţumesc. Este un pic continuarea întrebării de dinainte. Sunt copii care nu au necesarul... Trebuie să fim toţi egali, dar nu este aşa. De ce se întâmplă asta? Asta se întâmplă din cauza egoismului, a nedreptăţii... este pentru ceea ce ai pus întrebarea... Asta se întâmplă pentru că oamenii sunt egoişti, pentru că oamenii sunt nedrepţi. Mulţumesc, Federico, şi ne revine tuturor să încercăm să fim mai drepţi şi să lucrăm ca să nu fie atâtea nedreptăţi în lume. Toţi suntem egali, dar asta din păcate nu se întâmplă mereu. Mulţumesc, Federico, Domnul să te binecuvânteze! Ia o bomboană.

Dragă papa, sunt [...], vin din Indonezia şi voiam să te întreb: Dacă tu ai putea să faci o minune, ce ai alege?

Bravo! Bravo, eh! Dacă eu aş putea să fac o minune, ce minune aş face. Este uşor: ca toţi copiii să aibă necesarul pentru a trăi, pentru a mânca, pentru a se juca, pentru a merge la şcoală. Aceasta este minunea pe care mi-ar place s-o fac.

[Mulţumesc!]

Îţi mulţumesc ţie. Ca toţi copiii să fie fericiţi. Să-l rugăm pe Domnul pentru ca el să facă această minune. Mulţumesc.

Ciao, Papa Francisc, sunt Iolanda, voiam să te întreb dacă este corect că atâţia bătrâni sunt lăsaţi singuri şi nimeni nu-i vizitează...

Şi tu ce crezi? Este corect sau nu este corect? Ce crezi? [Răspunde: este greşit] Este greşit, bravo! Mulţumesc! Ia bomboana... voi ştiţi că sunt atâţia bătrâni care au dat viaţa, au făcut o familie, i-au educat pe copii, i-au educat pe nepoţi şi acum sunt singuri, abandonaţi într-o casă de odihnă. Vă întreb pe voi toţi: Este corect sau nu este corect? [Răspund: Nu este corect] Nu aud... Da sau nu? [Răspund: nu] Nu este corect, pentru aceasta noi trebuie să-i vizităm pe bunici, să-i căutăm... Dar întreb un lucru: Noi trebuie să-i lăsăm abandonaţi pe bunici? [Răspund: nu] Nu aud... [Răspund: nu] Nu aud... [Răspund: nu] Bunicii ne-au dat viaţa, ne-au transmis istoria. Bunicii sunt mari! Întreb: Trebuie să-i respectăm pe bunici? [Răspund: da] Trebuie să-i vizităm pe bunici? [Răspund: da] Trebuie să-i ascultăm pe bunici? [Răspund: da] Acum toţi împreună un "Trăiască bunicii"... [Papa împreună cu copiii spune: "Trăiască bunicii"] Mai tare... [Papa împreună cu copiii spune: "Trăiască bunicii"]

Ciao, Papa Francisc, sunt Malic şi vin din Seychelles. Cum te-ai simţit când echipa ta a câştigat campionatul mondial de fotbal?

Fericit! Fericit! Dar o dată l-a câştigat cu mâna şi acest lucru nu este bun. Când echipa mea câştigă, mă simt fericit. Pentru mine? Din Seychelles? [Malic îi oferă un dar] Thank you very much. Thank you. God bless you.

Dragă Papa Francisc, sunt Lucy şi vin din Australia. Eşti fericit să petreci timpul cu noi, copiii? De ce?

Thank you very much! You are from Australia! Mă întreabă dacă eu sunt fericit să petrec timpul cu copiii şi de ce. Eu sunt fericit cu adevărat. Şi sunt fericit pentru că voi sunteţi bucuroşi, pentru că voi aveţi bucuria speranţei viitorului. Este adevărat că voi sunteţi bucuroşi? Nu aud! Este adevărat sau nu? [Copiii răspund]: "Da". Înainte, curaj şi continuaţi să fiţi bucuroşi.

Ciao, eu sunt Ido Ryu, voiam să-ţi pun o întrebare, dar după film.

[Porneşte scurtmetrajul "Casa tuturor" de Manetti Bros]

Cum se pot deschide uşile inimii celor mari?

Ai fost bună, eh! Ia bomboana. Întrebarea este o întrebare inteligentă. Ea în film ne-a arătat cum a fost înduioşată de sărăcia oamenilor săraci care dorm pe stradă. Inima ei s-a deschis. Şi ea are o întrebare: dar există atâţia oameni cu inima închisă, cu inima împietrită, cu inima care pare un zid. Cum se poate deschide inima celor mari? Nu este uşor acest lucru. Dar voi copii trebuie să aveţi această iluzie aşa cum a făcut ea să facă lucruri care să-i facă pe cei mari să se gândească. Ea a văzut un om care era sărac, care nu avea casă, care era sub ploaie şi ea s-a despuiat şi a dat altora. Aceste exemple trebuie să le faceţi, pentru ca cei mari să vadă asta. Voi trebuie să bateţi la uşa celor mari: tată, mamă, pentru ce sunt copii care nu au ce să mănânce? Tată, mamă, pentru ce sunt oameni care dorm pe stradă? Tată, mamă, pentru ce sunt oameni care nu au loc de muncă? Voi trebuie să puneţi aceste întrebări şi, ba chiar, trebuie să i le puneţi lui Dumnezeu? Dumnezeule, pentru ce asta? Domnul să ne ajute. Voi copii puteţi face o adevărată revoluţie cu aceste întrebări şi cu aceste nelinişti. Înainte şi curaj!

Acum trebuie să ne întoarcem acasă bucuroşi pentru această întâlnire, pentru această zi. Vă mulţumesc vouă tuturor, copile, copii, care aţi venit. Mulţumesc organizatorilor care au făcut mult, celor care au ajutat. Acum toţi împreună vom primi binecuvântarea în tăcere. Toţi împreună. În tăcere.

[Binecuvântarea]

Seară bună! Seară bună tuturor.

Franciscus

(După L'Osservatore Romano, 27 mai 2024)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

* * *

Din arhiva ercis.ro:

• Ziua Mondială a Copiilor: Adevărata revoluţie înseamnă a deschide inima închisă a celor mari. Dialogul Sfântului Părinte cu copiii în cursul întâlnirii de la Stadionul Olimpic (sâmbătă, 25 mai 2024)

• Ziua Mondială a Copiilor: Omilia Papei Francisc în Solemnitatea Preasfintei Treimi (26 mai)

• Papa Francisc: Prima Zi Mondială a Copiilor (Roma, 25 mai)

• Papa Francisc: Mesaj pentru Prima Zi Mondială a Copiilor (25-26 mai)

• Protagonişti cei mici. A fost prezentată Ziua Mondială a Copiilor

• În cei mai mici simţul intact al frumuseţii. Spre Ziua Mondială a Copiilor: interviu al papei acordat revistei "La Freccia" publicată de Trenitalia

• Îmbrăţişarea "Bisericii celor mici". Spre Ziua Mondială a Copiilor

• O întâlnire care vorbeşte despre bucurie şi despre viitor. A fost prezentată prima Zi Mondială a Copiilor programată la 25 şi 26 mai 2024