Frumuseţea tainică a jertfei martirului Anton Durcovici.

Expoziţie de pictură în Catedrala "Sfânta Fecioară Maria, Regină" din Iaşi

Cu ocazia împlinirii a 10 ani de la beatificarea episcopului martir Anton Durcovici, Catedrala "Sfânta Fecioară Maria, Regină" din Iaşi găzduieşte o expoziţie de pictură a sr. Mădălina Toma de la comunitatea clariselor din Roman. Cele şapte lucrări nu vor doar să încânte privirea celor care se vor opri să le admire, ci mai ales vor să ilustreze şi să comunice frumuseţea tainică a unei vieţi jertfite din iubire faţă de Cristos şi de Biserică şi, în cele din urmă, frumuseţea iubirii lui Cristos din viaţa lui Anton Durcovici.

Tablourile au fost pictate acum 10 ani, exact în perioada în care s-a încheiat procesul de beatificare al episcopului nostru martir, dar în aceste zile devin o mărturie iconografică ce vrea să îi ajute pe toţi vizitatorii să perceapă actualitatea şi profunzimea sfinţeniei.

Sr. Mădălina Toma mărturiseşte: "Acest proiect reprezintă modul în care ştiu să mulţumesc eu oamenilor de foc, oamenilor de cer şi oamenilor de har care au trăit aici, oamenilor care au suferit şi au murit pentru ca eu astăzi să mă hrănesc din curajul şi mărturia lor".

Primul tablou este intitulat "Iată omul!" şi ilustrează ideea că martiriul se împlineşte nu doar prin cei "aleşi" pentru jertfă, ci este o experienţă comunitară, ecumenică, unitară, întărind conştiinţa că în Cristos "toţi suntem una". Au fost pictate într-un mod mai clar sau mai stilizat chipurile martirilor credinţei creştine din închisorile comuniste. Reprezintă de asemenea o aluzie la evenimentul Schimbării la faţă a lui Isus care anticipă îndumnezeirea firii noastre omeneşti şi indică suferinţa drept mod de asemănare şi transfigurare cu Cristos şi în chipul său dumnezeiesc.

În partea de sus centrală a micii expoziţii se află tabloul "Fericit poporul al cărui Dumnezeu este Domnul". Este vorba despre portretul tânărului Anton Durcovici, ce intenţionează să redea seninătatea şi expresia ochilor săi de albastrul cerului. El este acum o stea aprinsă pe firmamentul Bisericii Catolice din România. Episcopul martir, de acolo de sus, fiind acum una cu cerul lui Dumnezeu, parcă vrea să ne amintească dictonul întregii sale activităţi pastorale "Fericit poporul al cărui Dumnezeu este Domnul".

În partea de jos centrală se află un diptic, un tablou format din două lucrări numit "Domnul este aici şi eu nu ştiam". Dipticul reprezintă reversul părţii luminoase a martiriului: suferinţa materială, fizică şi psihică. Prima parte a dipticului face aluzie atât la nuditatea fizică a celulei negre, unde deţinuţii erau izolaţi, cât şi la scopul acestui loc: golirea omului de spiritualitate, lumină şi de sens. Dar acest lucru nu s-a realizat, pentru că întunericul celulei nu a făcut decât să facă să ardă şi mai puternic lumina interioară a credinţei episcopului. A doua parte a dipticului ilustrează patul din celula morţii episcopului. Dacă de obicei patul duce cu gândul la odihnă, la somnul liniştitor al trupului, pentru Durcovici nu a fost aşa, pentru că a fost locul suferinţei sale provocate de foame şi de sete. O particularitate a acestui tablou este pictarea reversului pânzei, care formează o cruce. De fapt este lemnul crucii prin care Mântuitorul a transfigurat suferinţa şi i-a dat un sens: a privi suferinţa prin cruce este şansa descoperirii lui Dumnezeu acolo unde nu ne imaginam că s-ar putea afla.

În partea dreaptă a expoziţiei se găseşte tabloul numit "Calea crucii, calea luminii". Lucrarea marchează asemănarea vieţii lui Anton Durcovici cu drumul crucii lui Cristos, un drum care a culminat cu moartea din închisoarea din Sighet.

În mod asemănător cu drumul crucii lui Isus ce cuprinde paisprezece staţiuni, calea crucii lui Durcovici cuprinde imagini ale episcopului martir din diferite etape ale vieţii sale. Portretele de pe marginea tabloului creează o ramă a portretului principal, imaginea episcopului beatificat pe 17 mai 2014.

A şaptea şi ultima lucrare nu se află laolaltă cu celelalte tablouri, ci în altar, deasupra relicvelor fericitului Anton Durcovici şi la baza lumânării pascale. Este vorba despre un tablou numit "Hostia", întrucât pleacă de la forma pâinii care la Sfânta Liturghie este transformată în Trupul lui Cristos.

Cuvântul latinesc "hostia" face referinţă la jertfă, iar icoana cu acelaşi nume vrea să arate că cine s-a hrănit cu Sfânta Împărtăşanie, cine a celebrat jertfa Sfintei Liturghii, devine el însuşi jertfă bine plăcută lui Dumnezeu, devine hrană pentru viaţa creştină a credincioşilor.

Acest tablou se află la baza lumânării pascale pe care este pictată de către aceeaşi autoare momentul în care Mântuitorul spală picioarele Sfântului Petru. În fundalul acestei scene se află Bazilica "Sfântul Petru" de la Roma, locul de unde conduce întreaga Biserică urmaşul Sfântului Petru, Sfântul Părinte Papa.

În mod simbolic a fost aşezată icoana la baza acestei scene, pentru a indica faptul că jertfa episcopului nostru a fost motivată de dorinţa sa de a păstra comuniunea credinţei cu urmaşul sfântului Petru, cu papa de la Roma.

Datorită jertfei sale lumina credinţei catolice a continuat să strălucească în Moldova şi se reflectă în sufletele acelora care imploră harul credinţei prin mijlocirea sa.

Pr. Daniel Iacobuţ

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: Frumuseţea tainică a jertfei martirului Anton Durcovici. Expoziţie de pictură în Catedrala "Sfânta Fecioara Maria, Regină" din Iaşi. Foto: Ovidiu Bişog