© Vatican Media

A trecut la Domnul cardinalul Pedro Rubiano Sáenz, arhiepiscop emerit de Bogotá

Cardinalul Pedro Rubiano Sáenz, arhiepiscop emerit de Bogotá, a murit luni, 15 aprilie 2024, la vârsta de 91 de ani, în capitala columbiană. Născut la Cartago, în Valle del Cauca, la 13 septembrie 1932, a devenit preot la 8 iulie 1956. La 2 iunie 1971 a fost numit episcop de Cúcuta şi a primit hirotonirea episcopală la 11 iulie. Promovat coadiutor al Arhidiecezei de Cali la 26 martie 1983, a urmat prin coadiutare la 7 februarie 1985. La 27 decembrie 1994, a fost transferat la sediul mitropolitan din Bogotá. Din 1990 până în 1996 şi apoi din 2002 până în 2005 a fost preşedinte al Conferinţei Episcopale Columbiene. În consistoriul din 21 februarie 2001 - acelaşi în care a primit purpura de cardinal Jorge Mario Bergoglio - a fost creat şi publicat cardinal al titlului "Schimbarea la Faţă a Domnului Nostru Isus Cristos". A participat la conclavul din aprilie 2005 care l-a ales pe Papa Benedict al XVI-lea. La 8 iulie 2010 a renunţat la conducerea pastorală a arhidiecezei de Bogotá. Înmormântarea va fi celebrată miercuri, 17 aprilie, în catedrala mitropolitană.

Atenţia faţă de categoriile mai defavorizate, încă de când era preot tânăr, a marcat slujirea rodnică adusă Bisericii de cardinalul Rubiano Sáenz. Care a dedicat apostolatul său pentru a favoriza dialogul şi reconcilierea naţională în Columbia, în anii dramatici marcaţi de gherilă şi de traficul de droguri, când numeroşi preoţi, călugări şi călugăriţe au căzut victime ale atacurilor teroriste sau ale crimelor rămase nepedepsite.

Ca arhiepiscop de Bogotá n-a încetat niciodată să însoţească poporul său: "Episcopul - a afirmat el intervenind la a X-a Adunare Generală Ordinară a Sinodului Episcopilor desfăşurată în Vatican de la 30 septembrie la 27 octombrie 2001 - ca martor al speranţei, trebuie să proclame adevărul cu curaj şi claritate, să apere viaţa, să promoveze drepturile umane. Trebuie să utilizeze nu armele mercenarului", ci pe cele "ale Bunului Păstor". De aceea în 1995 a instituit Comisia Naţională de Conciliere, cu scopul de a pune în slujba ţării un organism diversificat din punct de vedere social şi politic care să ajute la căutarea de soluţii la conflictul armat columbian, însoţind eforturile de pace şi găsind scenarii credibile pentru întâlniri între părţile în cauză. Tot el a creat Banca Alimentară Arhidiecezană, operă de care au beneficiat milioane de persoane în cei peste douăzeci de ani ai existenţei sale.

A primit instruirea primară la Colegiul "María Auxiliadora", al lui Madres Franciscanas din Cartago, şi Colegiul "Ramírez". După ce a frecventat primul an de liceu la Şcoala diecezană "Santa Teresita", la Bitaco, a trecut apoi la Seminariile mici din Calí şi din Popayán.

După ce a terminat studiile de filozofie în Seminarul Mare din Popayán, a obţinut licenţa în teologie în Universitatea "Laval de Québec", în Canada. După aceea s-a specializat în cateheză la Universitatea Catolică Nordamericană din Washington şi în doctrină socială a Bisericii în "Ilades" din Santiago del Cile. La 8 iulie 1956 a fost hirotonit preot pentru dieceza de Calí de episcopul salezian Julio Caicedo Téllez, desfăşurând după aceea activitatea în diferite funcţii pastorale ca vicar colaborator al parohiei "San Fernando Rey", paroh şi fondator, mai întâi al parohiei "San Pedro Claver" şi apoi al parohiei "Stăpâna Noastră a Providenţei", capelan al Şcolii militare de aviaţie "Marco Fidel Suárez", al Colegiului naţional "Santa Librada" şi al Clinicii "Nuestra Señora de los Remedios". A ocupat şi funcţia de trezorier şi vicar de pastoraţie al arhidiecezei de Calí, şi de vice-rector al Colegiului major din Santiago de Calí.

În 1971 a fost numit de Paul al VI-lea al treilea episcop de Cúcuta şi a primit hirotonirea episcopală de la arhiepiscopul Angelo Palma, nunţiu apostolic în Columbia. Împreună-consacratori au fost arhiepiscopii Alberto Uribe Urdaneta, de Calí, şi Alfredo Rubio Díaz, de Nueva Pamplona. Ca moto episcopal a ales Caritas Christi urget nos.

În sânul Conferinţei Episcopale Columbiene (CEC) din 1975 până în 1981 a prezidat Comisia de pastoraţie socială. Apoi din 1987 până în 1990 a fost vicepreşedinte şi, din 1990 până în 1996, şi din 2002 până în 2005, preşedinte al CEC. În cadrul Comisiei Catolice Internaţionale pentru Migraţii şi Refugiaţi, cu sediul la Geneva, a fost mai mulţi ani membru şi din 1983 până în 1989 vicepreşedinte. Ca delegat al ţării sale a participat la a III-a, a IV-a şi a V-a Conferinţă Generală a Episcopatului Latinoamerican, respectiv la Puebla în 1979, la Santo Domingo în 1992 şi la Aparecida în 2007, precum şi la diferite Sinoade ale Episcopilor, între care cel special pentru America în 1997. În 1983 a fost promovat coadiutor de Calí, urmând în acelaşi sediu, ca al doilea arhiepiscop, după doi ani. În afară de asta, din aprilie 1990 până în ianuarie 1991 a fost şi administrator apostolic al Arhidiecezei de Popayán.

În 1994 a fost transferat la sediul primaţial din Columbia, a cărui posesie a luat-o ca al treizeci şi nouălea arhiepiscop în anul următor. La Bogotá a continuat, a încheiat şi a aprobat al VI-lea Sinod arhidiecezan din 1998, ale cărui Declaraţii au fost folosite ca bază pentru a elabora în 1999 Planul global de pastoraţie pentru anii 1999-2009. În anii petrecuţi la conducerea aceleiaşi arhidieceze a ocupat şi funcţia de mare prior pentru Columbia al Ordinului Ecvestru al Sfântului Mormânt din Ierusalim.

În 2001 a fost creat şi publicat cardinal al titlului "Schimbarea la Faţă a Domnului Nostru Isus Cristos" de către Ioan Paul al II-lea. Fiind cardinal s-a angajat pentru crearea a trei dieceze noi la Bogotá - Engativá, Fontibón şi Soacha - instituite de Papa Wojtyła în 2003.

Din 2003 până în 2007 cardinalul a prezidat Comitetul economic al Consiliului Episcopal Latinoamerican (CELAM) şi în 2005 a participat la conclavul care l-a ales pe Benedict al XVI-lea. În cele din urmă, în 2010 a renunţat la conducerea pastorală a Arhidiecezei de Bogotá.

(După L'Osservatore Romano, 16 aprilie 2024)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu