© Vatican Media

Uniunea Europeană şi avortul

O zi tristă

de Andrea Tornielli

Cea de ieri [11 aprilie 2024] a fost o zi tristă pentru Europa şi pentru instituţiile sale. A stabili că avortul, adică uciderea deliberată a celei mai lipsite de apărare dintre fiinţele umane - vă rog, nimeni să nu-l numească "adaos" sau "bucată de carne" - să se transforme chiar într-un drept fundamental, spune mult despre deriva etică în care ne aflăm. Nu mai târziu de lunea trecută, a fost publicată o declaraţia a Dicasterului pentru Doctrina Credinţei aprobată de Papa Francisc, referitoare la "demnitatea infinită" a fiecărei fiinţe umane şi o listă non-exhaustivă a încălcărilor la care această demnitate este supusă astăzi. Între aceste încălcări este avortul.

"Este nevoie mai mult ca oricând de curajul de a privi în faţă adevărul - se citeşte în documentul care preia texte din magisteriul recent - şi de a numi lucrurile cu numele lor, fără a ceda în faţa compromisurilor comode sau în faţa ispitei de autoînşelare... avortul procurat este uciderea deliberată şi directă, oricum ar fi făcută, a unei fiinţe umane în faza iniţială a existenţei sale, inclusiv între concepere şi naştere. Copiii care urmează să se nască sunt astfel cei mai lipsiţi de apărare şi nevinovaţi dintre toţi, cărora astăzi se vrea să li se nege demnitatea umană cu scopul de a putea face cu ei ceea ce se vrea, luându-le viaţa şi promovând legislaţii în aşa fel încât nimeni să nu poată împiedica asta. Prin urmare, va trebui să se afirmă cu orice forţă şi claritate, şi în timpul nostru, că această apărare a vieţii care trebuie să se nască este intim legată cu apărarea oricărui drept uman. Presupune convingerea că o fiinţă umană este mereu sacră şi inviolabilă, în orice situaţie şi în orice fază a dezvoltării sale".

Este cunoscut că decizia Parlamentului, pentru a intra în vigoare, are nevoie de ratificarea unanimă a celor 27 de ţări care compun Uniunea Europeană şi la unanimitatea în acest domeniu se va ajunge cu greu. Dar semnalul rămâne: o Europă tăcută, obosită, incapabilă să gândească într-un singur glas iniţiative diplomatice pentru a zăgăzui războiul aflat în desfăşurare şi pierzarea spre care se îndreaptă lumea cu pas tot mai rapid: o Europă incapabilă să se ocupe comunitar de drama migranţilor şi de necesitatea de a-i ajuta evitând ca Mediterana să continue să fie un cimitir, a arătat că are printre priorităţile sale aceea de a consacra ca drept european fundamental o posibilitate pe care de altfel cea mai mare parte a ţărilor membre ale UE deja o permite în respectivele legislaţii, adică uciderea femeilor şi bărbaţilor aflaţi în faza iniţială a existenţei lor.

Chiar ieri, în timp ce Parlamentul European vota cu privire la avort, papa, în audienţa acordată participanţilor la Adunarea Plenară a Academiei Pontificale de Ştiinţe Sociale, vorbea despre cultura actuală a rebutului care devine cultură de moarte care îi loveşte pe cei mai slabi: "Fiecare fiinţă umană are dreptul la o viaţă demnă şi să se dezvolte integral, «chiar dacă este mai puţin eficient, chiar dacă s-a născut sau a crescut cu limitări; de fapt, asta nu diminuează demnitatea sa imensă ca persoană umană, care nu se întemeiază pe circumstanţe, ci pe valoarea fiinţei sale. Când acest principiu elementar nu este ocrotit, nu există viitor nici pentru fraternitate, nici pentru supravieţuirea omenirii» (Fratelli tutti, nr. 107)".

(După L'Osservatore Romano, 12 aprilie 2024)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu