Roman: Construind speranţe cu Oana Gheorghiu (Asociaţia "Dăruieşte viaţă"), invitata Academiei "Petru Tocănel"

La Institutul Teologic Franciscan din Roman, Academia "Petru Tocănel" a continuat seria conferinţelor lunare "Căutăm căi pentru un viitor mai bun pentru toţi", duminică, 24 martie 2024, având-o ca invitată pe Oana Gheorghiu, membră fondatoare a Asociaţiei "Dăruieşte viaţă". Emoţia serii a fost întregită de Livia Frona, studentă la Universitatea "George Enescu", specializarea pian, care a creat un moment muzical de excepţie.

Sumare referinţe biografice despre invitata noastră: este născută la Brebu, lângă Câmpina, preocupată stoic de parcursul educaţional, muncind în domeniul privat, sensibilă fiind la nevoile copiilor bolnavi. Se cunoştea deja cu Carmen Uscatu când o întâmplare le-a mişcat în sensul implicării umanitare mai vizibile: a fost strigătul de ajutor al unei mame care nu reuşea să îşi ducă copilul bolnav de cancer la tratament în străinătate. Oana şi Carmen s-au implicat, au reuşit cu ajutorul unui protest, cu ajutorul Paulei Herlo de la PRO TV să strângă suma de bani necesară lui Dragoş, care a plecat în străinătate, dar o infecţie din spitalul de la noi a întrerupt socoteala vieţii. Împreună cu Carmen Uscatu fondează Asociaţia "Dăruieşte viaţă" şi se implică în toate marile spitale din România cu renovări de secţii, dotări de săli de operaţii, secţii inovative şi moderne, ajutor pentru copiii bolnavi.

În România cei mai mulţi copii mor din cauza cancerului. Aceia dintre noi care sunt decidenţi nu prea acordă atenţie familiilor acestora întrucât drama lor este prea mare să se mai se poată implica în procesul electoral. Spitalizarea copiilor este lungă, cei mai mulţi au nevoie de un părinte lângă ei, traversează situaţii cu nevoi speciale. Oana Gheorghiu şi Carmen Uscatu au îndrăznit să spere că pot construi o secţie pentru copiii de la Spitalul "Marie Curie", bolnavi de cancer, pentru că în clădirea actuală condiţiile nu permiteau asta. Au îndrăznit, au pornit pe un proiect de vis şi cu ajutorul a 350.000 de donatori prin sms şi al procentelor din impozit date de peste 8.000 de firme au terminat un spital "navă spaţială" pe care l-au predat de puţin timp cu acte statului roman, adică nouă. Sintagma "navă spaţială" se potriveşte pentru că dotările au ţinut seama de binele pacienţilor copii, de binele mamelor care îi însoţesc: grădină interioară, cinematograf, sală de operaţii din sticlă pentru a evita infecţiile nosocomiale etc.

Am înţeles de la Oana Gheorghiu că împreună cu Carmen Uscatu, cu Paula Herlo şi cu alţi cinci oameni cu inimă mare au coordonat acest proiect şi au izbutit să îl termine. Ne-a dat curaj că se poate şi că dacă gestul individual ar putea părea insignifiant sau neputincios, însumând mai multe, devine puternic şi de impact.

Căi mai bune pentru noi, pentru noi împreună, ne dorim să aflăm prin parcursul conferinţelor Academiei "Petru Tocănel". Sensuri profunde sunt devoalate cu fiecare conferinţă, motive de a spera, de a începe şi termina proiecte spre mai binele nostru şi care pot rezona cu sensul vieţii fiecăruia dintre participanţi.

Odată, o studentă a întrebat-o pe antropologul Margaret Mead care consideră că este primul semn de civilizaţie într-o cultură. Studenta se aştepta ca antropologul să vorbească despre cârlige, vase de argilă sau pietre ascuţite. Dar nu. Mead a spus că primul semn de civilizaţie într-o cultură antică era dovada unei persoane cu femurul rupt şi vindecat. Mead a explicat că, în regnul animal, dacă îţi rupi piciorul, mori. Nu poţi fugi de pericol, nu te poţi duce la râu să bei apă sau să vânezi. Eşti carne proaspătă pentru prădători. Niciun animal nu supravieţuieşte unui picior rupt suficient de mult pentru ca osul să se vindece. Un femur rupt care s-a vindecat este dovada că cineva şi-a făcut timp să stea cu cel căzut, a tratat rana, a condus persoana în siguranţă şi a îngrijit-o până când şi-a revenit. A ajuta pe cineva în dificultate este locul unde începe civilizaţia, a mai spus Mead. Civilizaţia înseamnă ajutorul comunitar.

Invitata noastră de astăzi este un om care a înţeles deja ce este civilizaţia, în sensul profund înţeleasă, poate mişca voinţa noastră spre determinarea implicării în mai binele nostru.

Gabriela Ghercă