Anul pastoral
2024‑2025

Sinod
2021-2024

RADIO ERCIS FM
ERCIS FM
În Dieceza de Iași
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Viețile sfinților


adevăratele modele de viață se găsesc aici


 VIAȚA DIECEZEI 

Torino: Misiuni populare despre fericirea în familie

Comunitatea catolică românească din Torino a avut din nou marea bucurie și onoare de a primi învățăturile împărtășite de către părintele Cristinel Fodor, director spiritual al Institutului Teologic din Iași, în cadrul misiunilor populare desfășurate în perioada 21-24 martie 2024 la Biserica "Madonna del Carmine". Tema generală a misiunilor a fost: "Vreau ca familia mea să fie fericită! Vreau din suflet!"

Fiecare dintre noi, în viață, trăiește anumite experiențe care dificil pot fi redate prin cuvinte: experiențe frumoase sau mai puțin frumoase, experiențe care ne ajută să creștem sau care ne poate ne întorc înapoi de pe drumurile greșite pe care călcăm, experiențe care vin poate după o perioadă de secetă interioară și sosesc ca o ploaie binecuvântată de vară ce spală colbul strâns în suflete și pentru a readuce la viață ceea ce era uscat... Iar aceste zile de misiune la Torino au fost chiar așa: o ploaie binecuvântată, greu de așternut pe hârtie: trebuia să fii prezent în biserică pentru a asculta vocea blândă a părintelui Cristinel, a te lăsa pătruns de cuvintele Sfinției Sale pentru a putea trăi în totalitate această experiență.

Cinci etape parcurse de-a lungul celor cinci liturghii ale misiunilor, etape care într-un crescendo sufletesc ne-au condus în Duminica Floriilor, celebrare a intrării solemne a lui Isus în Ierusalim.

"Dumnezeul meu e mare" a fost tema primei zile, temă care ne-a făcut să (re)descoperim pe cel care ne-a creat, Dumnezeul a cărui existență nu a depins de nimeni și de nimic, un Dumnezeu care nu se schimbă, chiar dacă viața noastră este într-o continuă schimbare, ca și relațiile noastre sau timpurile pe care le trăim. Un Dumnezeu care ne ajută să ne purtăm poverile, care ne ajută să înțelegem că acel "mă descurc singur, nu am nevoie de păstor" este mereu în detrimentul nostru. Un Dumnezeu care ne invită să lăsăm la o parte nemulțumirea: închisoarea cea mai plină a celor care doresc tot mai mult, trăind cu iluzia că "voi fi fericit atunci când voi avea..., când voi fi sănătos, când...., când....". Un Dumnezeu care ne asigură că vom fi cu adevărat mulțumiți, fericiți, atunci când vom putea spune: "Domnul meu este JHWH, iar el este fericirea familiei mele!"

Tema zilei de vineri, "Nu pot să dorm", a subliniat cum oboseala, boala secolului, ne deviază atenția de la lucrurile cu adevărat importante și își pune amprenta în mod negativ și în familiile noastre. Trăim această oboseală pentru că purtăm multe poveri inutile, nu doar pe ale noastre, ci și pe ale altora, uitând că "nu este treaba mea să mă ocup de mersul lumii!", preocupați în a vedea doar punctele negre fără a observa paginile albe ale foilor, obișnuiți în a da mai multă considerație Vinerilor Mari decât tuturor Duminicilor Pascale. Totul în natură are nevoie de odihnă. Și noi avem nevoie să încetinim, să ne învățăm să facem doar câte un pas, lăsând oboseala și îngrijorarea în mâinile Domnului celui mare, JHWH, fără a ne baza pe puterile noastre.

Sâmbătă a fost rândul reflecției "Și dacă mor???". O temă evitată de mulți, poate pentru că pur și simplu prea dureroasă. Poate că mulți dintre noi trec acum prin valea morții, într-un fel sau altul: un doliu, o boală necruțătoare, un fiu rătăcit, o durere profundă. Iar povara durerii și a morții este greu de dus pentru că durerea nu este înțeleasă. Întrebările pe care ni le punem par câteodată fără răspuns: "De ce nu mă lasă în pace tristețea? De ce persistă durerea? De ce? De ce eu, de ce noi, de ce acum? De ce tocmai el... sau ea?!" Singurul adevăr pe care ne putem baza este că Dumnezeul nostru este un Dumnezeu bun. Moartea este modalitatea lui Dumnezeu de a-l feri pe om de păcat. Iar el ne conduce prin valea morții, nu pe lângă aceasta. Da, ne confruntăm cu moartea, dar de fapt, mulțumită lui Isus ne confruntăm doar cu umbra morții. Cu siguranță cu toții vom muri într-o zi, este singura programare (printre multe altele pe care le avem in fiecare zi) de la care nu vom putea lipsi, iar toate fricile noastre pe care le experimentăm de-a lungul vieții își au rădăcinile în această frică. Dar încleștarea ultimei noastre nădejdi este aceea că în fața morții vom putea să nu fim singuri, moartea fiind întâlnirea cu Isus.

Duminică dimineață, la Liturghia de la ora 9, am fost invitați, cu ajutorul temei "Du-te la el", să urmăm exemplul lui Isus în Getsemani de a merge la Tatăl ori de câte ori avem nevoie, de a-i cere ajutorul cu încredere în momentele de încercare, de a ne abandona voinței sale și nu propriei noastre voințe sau puterilor omenești care ne înconjoară.

Iar ultima temă a misiunilor, "Mi-e dor de casă", în cadrul Liturghiei de la ora 11, ne-a ajutat să focalizăm atenția pe ceea ce înseamnă cu adevărat "acasă": nu casa copilăriei noastre, nu Bacăul, Iașul, Torino, Italia sau România, ci "casa veșnică", căci Patria noastră este sus în ceruri. Aici, pe pământ, locuim o perioadă scurtă de timp, în mod provizoriu. Casa, trupul nostru ne servesc pentru momentul de aici, de pe pământ. Trupurile noastre nu sunt libere, dimpotrivă: sunt slabe, nu sunt făcute ca să stea aici veșnic. Durerile pe care le trăim ne amintesc faptul că casa noastră nu este aici, iar atunci când îl vom întâlni pe Domnul vom auzi și vom simți cu adevărat: "Bine ați venit acasă!" întâmpinați de Cristos, mângâiați de palmele sale cu semnul cuielor, al iubirii pentru fiecare dintre noi, ștergând fiecare lacrimă a noastră.

Firul conductor al acestor zile a fost Psalmul 23, psalm în care se regăsește fiecare temă a acestor zile:

"Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic;
El mă paște pe pășuni verzi, mă conduce la ape de odihnă; îmi înviorează sufletul.
Mă călăuzește pe cărări drepte de dragul numelui său.
Chiar dacă ar fi să umblu prin valea întunecată a morții, nu mă tem de niciun rău, căci tu ești cu mine. Toiagul și nuiaua ta mă mângâie.
Tu pregătești masă pentru mine în fața asupritorilor mei, îmi ungi capul cu untdelemn și paharul meu este plin de se revarsă.
Da, fericirea și îndurarea mă vor însoți în toate zilele vieții mele și voi locui în Casa Domnului până la sfârșitul zilelor mele"
.

Parafrazând acest psalm, am putea spune că:

"Domnul este păstorul meu,
Domnul este păstorul nostru.
Domnul este păstorul cel bun,
Și ni l-a dat de Fiul său ca să ne conducă pe calea către pășuni verzi.
Domnul este păstorul cel bun,
Și ne-a trimis păstori, în mijlocul nostru, pentru a ne călăuzi către Fiul",

iar la sfârșitul acestor zile de misiune, comunitatea catolică românească din Torino nu poate decât să fie recunoscătoare pentru acești păstori trimiși de către Dumnezeul cel Mare, JHWH, pentru a ne călăuzi pașii către el. Căci da... chiar dacă avem 20 de perechi de încălțăminte în dulapuri, de cele mai multe ori ne pierdem în a le alege tocmai pe acele care ne duc la Domnul, uitând poate chiar că cele 19 în plus nu ne aparțin nouă, ci aproapelui nostru aflat în nevoie. Uităm poate chiar că adevărata fericire a noastră și a familiilor noastre constă nu în a avea, a poseda, ci în a da, a dărui... Și ca niște oi ce suntem, avem nevoie să ni se amintească acest lucru, acest adevăr, avem nevoie de un păstor care să ne trezească la realitatea căii drepte de urmat, chiar dacă strâmtă și anevoioasă, avem nevoie ca izvoarele credinței noastre să fie curățate.

Mulțumind așadar părintelui paroh Iulian Herciu pentru această importantă inițiativă, corului condus de către Ionel Jitaru Sel, care ne-a însoțit la fiecare Sfântă Liturghie prin cântecele atât de frumos interpretate, nu putem să nu îi aducem o mulțumire deosebită părintelui Cristinel Fodor pentru bună-voința de a se întoarce în mijlocul nostru, pentru cuvintele și exemplele deosebite pe care ni le-a rezervat, dându-ne astfel ocazia de a reasculta vocea blândă a sfinției sale, o voce care mângâie, care însoțește, care alină, dar și care trezește la realitate, căci: "Răul de apă este sufletul tău, eu am venit să curăț izvoarele!"

Tatiana Ghiurca

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteți vedea în Albumul foto: 21-24 martie: Torino: Misiuni populare despre fericirea în familie. Foto: Mihai Bursuc




Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul Misionar Diecezan

Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat