© Vatican Media

Mesajul Sfântului Părinte Francisc adresat tinerilor la a cincea aniversare a exortaţiei apostolice post-sinodale Christus vivit

Dragi tineri,

Cristos trăieşte şi vă vrea vii! Este o certitudine care mereu umple de bucurie inima mea şi care mă determină acum să vă scriu acest mesaj, la cinci ani de la publicarea exortaţiei apostolice Christus vivit, rod al Adunării Sinodului Episcopilor care avea ca temă "Tinerii, credinţa şi discernământul vocaţional".

Înainte de toate, aş vrea ca aceste cuvinte ale mele să reînsufleţească în voi speranţa. De fapt, în actualul context internaţional, marcat de atâtea conflicte, de atâtea suferinţe, pot să-mi imaginez că mulţi dintre voi se simt descurajaţi. De aceea doresc să repornesc împreună cu voi de la vestea care se află la fundamentul speranţei pentru noi şi pentru întreaga omenire: "Cristos trăieşte!".

Spun asta fiecăruia dintre voi în mod deosebit: Cristos trăieşte şi te iubeşte, infinit. Şi iubirea sa faţă de tine nu este condiţionată de căderile tale sau de greşelile tale. El, care şi-a dat viaţa pentru tine, nu aşteaptă, pentru a te iubi, perfecţiunea ta. Priveşte braţele sale deschise pe cruce şi "lasă-te mântuit mereu din nou"^[1], mergi cu el ca şi cu un prieten, primeşte-l în viaţa ta şi lasă-l să împărtăşească bucuriile şi speranţele, suferinţele şi angoasele tinereţii tale. Vei vedea că drumul tău se va lumina şi că şi poverile cele mai mari vor deveni mai puţin grele, pentru că el va fi cel care le poartă cu tine. Pentru aceasta, invocă-l în fiecare zi pe Duhul Sfânt, care "te face să intri tot mai mult în inima lui Cristos, pentru ca tu să fii tot mai plin de iubirea sa, de lumina sa şi de forţa sa"^[2].

Cât aş vrea ca această veste să ajungă la fiecare dintre voi şi ca fiecare s-o perceapă vie şi adevărată în propria viaţă şi să simtă dorinţa de a o împărtăşi cu prietenii săi! Da, pentru că voi aveţi această mare misiune: să mărturisiţi tuturor bucuria care se naşte din prietenia cu Cristos.

La începutul pontificatului meu, în timpul ZMT de la Rio de Janeiro, v-am spus cu forţă: Faceţi-vă auziţi! "Hagan lio!". Şi astăzi vă cer asta din nou: faceţi-vă auziţi, strigaţi, nu atât cu glasul, ci cu viaţa şi cu inima, acest adevăr: Cristos trăieşte! Pentru ca toată Biserica să fie determinată să se ridice, să pornească la drum mereu din nou şi să ducă vestea sa la toată lumea.

La 14 aprilie, vom aminti cei 40 de ani de la prima mare adunare a tinerilor care, în contextul Anului Sfânt al Învierii, a fost vlăstarul viitoarelor Zile Mondiale ale Tineretului. La sfârşitul acelui an jubiliar, în 1984, Sfântul Ioan Paul al II-lea a încredinţat tinerilor Crucea cu misiunea de a o duce în toată lumea ca semn şi amintire că numai în Isus mort şi înviat este mântuire şi răscumpărare. După cum ştiţi bine, este vorba de o cruce de lemn fără Cel Răstignit, voită astfel pentru a ne aminti că ea celebrează mai ales triumful învierii, victoria vieţii asupra morţii, pentru a spune tuturor: "De ce-l căutaţi pe Cel Viu printre cei morţi? Nu este aici. A înviat" (Lc 24,5-6). Şi voi pe Isus contemplaţi-l astfel: viu şi plin de bucurie, învingător al morţii, prieten care vă iubeşte şi vrea să trăiască în voi^[3].

Numai astfel, în lumina prezenţei sale, amintirea trecutului va fi rodnică şi veţi avea curajul de a trăi prezentul şi de a înfrunta viitorul cu speranţă. Veţi putea asuma cu libertate istoria familiilor voastre, a bunicilor voştri, a părinţilor voştri, tradiţiile religioase din ţările voastre, pentru a fi la rândul vostru constructori ai zilei de mâine, "artizani" ai viitorului.

Exortaţia Christus vivit este rod al unei Biserici care vrea să meargă împreună şi care de aceea se pune în ascultare, în dialog şi în discernământ constant al voinţei Domnului. Pentru aceasta, cu peste cinci ani în urmă, în vederea Sinodului despre tineri, multora dintre voi, din diferite părţi ale lumii, vi s-a cerut să împărtăşiţi propriile aşteptări şi propriile dorinţe. Sute de tineri au venit la Roma şi au lucrat împreună câteva zile, adunând idei de propus: graţie muncii lor, episcopii au putut cunoaşte şi aprofunda o viziune mai amplă şi profundă despre lume şi despre Biserică. A fost un adevărat "experiment sinodal", care a adus multe roade şi care a pregătit drumul şi pentru un nou Sinod, cel care-l trăim acum, în aceşti ani, tocmai despre sinodalitate. De fapt, aşa cum citim în Documentul Final din 2018, "participarea tinerilor a contribuit la «trezirea» sinodalităţii, care este o «dimensiune constitutivă a Bisericii»"^[4]. Şi acum, în această nouă etapă a parcursului nostru sinodal, avem nevoie mai mult ca oricând de creativitatea voastră pentru a explora căi noi, mereu în fidelitate faţă de rădăcinile noastre.

Dragi tineri, voi sunteţi speranţa vie a unei Biserici aflate pe cale! Pentru aceasta vă mulţumesc pentru prezenţa voastră şi pentru aportul vostru la viaţa Trupului lui Cristos. Şi vă rog: nu lăsaţi să ne lipsească gălăgia voastră bună, determinarea voastră ca aceea a unui motor curat şi agil, modul vostru original de a trăi şi de a vesti bucuria lui Isus înviat! Pentru aceasta mă rog; şi voi, vă rog, rugaţi-vă pentru mine.

Roma, Sfântul Ioan din Lateran, 25 martie 2024, Lunea Sfântă.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Note:

^[1] Exortaţia apostolică post-sinodală Christus vivit, 123.

^[2] Ivi, 130.

^[3] Cf. ivi, 126.

^[4] Sinodul Episcopilor, A XV-a Adunare Generală Ordinară, Tinerii, credinţa şi discernământul vocaţional. Document Final, 121.