© Vatican Media

Papa Francisc: Angelus (3 martie 2024)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Astăzi Evanghelia ne arată o scenă dură: Isus care îi alungă pe negustorii din templu (cf. In 2,13-25), Isus care îi îndepărtează pe vânzători, răstoarnă tarabele schimbătorilor de bani şi îi avertizează pe toţi spunând: "Nu faceţi din casa Tatălui meu casă de negustorie" (v. 16). Să ne oprim un pic asupra contrastului între casă şi piaţă: de fapt, este vorba de două moduri diferite de a sta în faţa Domnului.

În templul înţeles ca piaţă, pentru a fi în ordine cu Dumnezeu era suficient a cumpăra un miel, a-l plăti şi a-l consuma pe jarul altarului. A cumpăra, a plăti, a consuma, şi apoi fiecare la casa lui. În schimb, în templul înţeles drept casă se întâmplă contrariul: se merge pentru a-l întâlni pe Domnul, pentru a fi uniţi cu el, a fi uniţi cu fraţii, pentru a împărtăşi bucurii şi dureri. De asemenea: la piaţă se joacă asupra preţului, acasă nu se calculează; la piaţă se caută propriile interese, acasă se dă gratuit. Şi Isus astăzi este dur pentru că nu acceptă ca templul-piaţă să înlocuiască templul-casă, nu acceptă ca relaţia cu Dumnezeu să fie distantă şi comercială şi nu apropiată şi încrezătoare, nu acceptă ca tarabele de vânzare să ia locul mesei familiale, ca preţurile să meargă în locul îmbrăţişărilor şi monedele să ia locul mângâierilor. Şi pentru ce Isus nu acceptă asta? Pentru că astfel se creează o barieră între Dumnezeu şi om şi între frate şi frate, în timp ce Cristos a venit pentru a aduce comuniune, pentru a aduce milostivire, adică iertare, pentru a aduce apropiere.

Astăzi invitaţia, şi pentru drumul nostru de Postul Mare, este de a face în noi şi în jurul nostru mai mult casă şi mai puţin piaţă. Înainte de toate faţă de Dumnezeu: rugându-ne mult, ca fii care fără încetare bat încrezători la uşa Tatălui, nu ca negustori avari şi neîncrezători. Aşadar, mai întâi, rugându-ne. Şi apoi răspândind fraternitate: este nevoie de atâta fraternitate! Să ne gândim la tăcerea stânjenitoare, izolantă, uneori chiar ostilă care se întâlneşte în atâtea locuri.

Aşadar, să ne întrebăm: înainte de toate, cum este rugăciunea mea? Este un preţ de plătit sau este momentul abandonării încrezătoare, unde nu privesc la ceas? Şi cum sunt raporturile mele cu ceilalţi? Ştiu să dau fără a aştepta răsplata? Ştiu să fac primul pas pentru a strica zidurile tăcerii şi golurile distanţelor? Aceste întrebări trebuie să ni le adresăm nouă înşine.

Maria să ne ajute să "facem casă" cu Dumnezeu, între noi şi în jurul nostru.

______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori,

Port zilnic în inimă, cu durere, suferinţa populaţiilor din Palestina şi din Israel, datorată ostilităţilor în desfăşurare. Miile de morţi, de răniţi, de evacuaţi, distrugerile uriaşe provoacă durere, şi asta cu consecinţe teribile asupra celor mici şi lipsiţi de apărare, care văd compromis viitorul lor. Mă întreb: cu adevărat se crede că se construieşte o lume mai bună în acest mod, cu adevărat se crede că se obţine pacea? Este suficient, vă rog! Să spunem noi toţi: este suficient, vă rog! Opriţi-vă! Încurajez să se continue negocierile pentru o imediată încetare a focului la Gaza şi în toată regiunea, pentru ca ostaticii să fie eliberaţi imediat şi să se întoarcă la cei dragi ai lor care îi aşteaptă cu nelinişte, iar populaţia civilă să poată avea acces sigur la ajutoarele umanitare necesare şi urgente. Şi vă rog să nu uităm martirizata Ucraina, unde în fiecare zi mor atâţia. Există atâta durere acolo.

La 5 martie este a doua Zi Internaţională pentru Conştientizare asupra Dezarmării şi Neproliferării. Câte resurse sunt irosite pentru cheltuielile militare care, din cauza situaţiei actuale, continuă în mod trist să crească! Doresc din inimă ca toată comunitatea internaţională să înţeleagă că dezarmarea este înainte de toate o obligaţie, dezarmarea este o obligaţie morală. Să reţin asta. Şi acest lucru cere curajul din partea tuturor membrilor marii familii a naţiunilor de a trece de la echilibrul fricii la echilibrul încrederii.

Vă salut pe voi toţi, romani şi pelerini din diferite ţări. Îndeosebi, salut studenţii de la Universitatea Sénior din Vila Pouca de Aguiar, în Portugalia; elevii de la Institutul "Rodríguez Moñino" din Badajoz; şi grupurile parohiale din Polonia.

Salut candidaţii la Mir din Rosolina, în dieceza de Chioggia, cu familiile lor; credincioşii veniţi din Padova, din Azzano Mella, Capriano şi Fenili, din Taranto şi din parohia "Sfântul Albert cel Mare" din Roma.

Un salut afectuos îl adresez tinerilor ucraineni pe care Comunitatea "Sfântul Egidiu" i-a convocat cu tema "Învinge răul cu binele. Rugăciune, săraci, pace". Dragi tineri, mulţumesc pentru angajarea voastră în favoarea celor care suferă mai mult datorită războiului. Mulţumesc!

Şi urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu