© Vatican Media

Misionari digitali

"Îmi veţi fi martori până la marginile pământului..."

de Andrea Vena

În octombrie 2023, a fost prezentat Raportul de Sinteză al primei sesiuni al celei de-a XVI-a Adunări Generale Ordinare a Sinodului Episcopilor; a doua sesiune se va ţine în octombrie anul acesta. Obiectivul era şi este realizarea unei adunări a poporului lui Dumnezeu prezidată de păstorii săi, episcopii, împreună cu o reprezentare de laici într-un climat de dialog şi schimb de opinii. Papa a amintit despre asta în 2015, cu ocazia unui discurs comemorativ al celei de-a cincizecea aniversări a primului Sinod al Episcopilor, voit de Sfântul Paul al VI-lea: "Drumul sinodalităţii este drumul aşteptat de Biserica din al treilea mileniu". Nu un drum înţeles ca un lucru în plus de făcut, cât mai ales un stil nou de asumat. Şi tocmai prin acest stil Papa Francisc consideră că se poate demara schimbarea necesară pentru o "transformare misionară a Bisericii", adică o Biserică în ieşire, capabilă să fie semn credibil în ceea ce este, nu o simplă "epocă de schimbări, ci o schimbare de epocă, ştiind să trăim problemele ca provocări şi nu ca obstacole". Raportul de Sinteză, publicat la 28 octombrie 2023, adună munca Adunării Sinodale, care a lucrat la rândul său asupra conţinuturilor venite de la toate Conferinţele Episcopale din lume. Aşadar, o ascultare care a pornit de jos pentru a deveni glas în această adunare. Consider important să subliniez asta pentru că atunci tema care ne interesează, care în Raport este prezentată într-un paragraf cu titlul "Misionari digitali", nu este un moft al câtorva, ci este de acum un domeniu mondial în care să devenim însoţitori de călătorie în contextul digital.

O a doua premisă pe care consider oportun s-o fac este faptul că la 4 decembrie 2023 s-a celebrat a 60-a aniversare a decretului conciliar Inter mirifica dedicat folosirii instrumentelor de comunicare, document care adună drumul parcurs de Biserică în domeniul comunicaţiilor şi relansează reflecţia şi acţiunea sa respectând noutăţile apărute. Un semn al acelei priviri de simpatie şi de încredere pe care Biserica l-a rezervat mereu temei comunicării, prelungire naturală a actului comunicativ al lui Dumnezeu cu poporul său: "După ce în trecut a vorbit în multe rânduri şi în multe moduri părinţilor noştri prin profeţi, Dumnezeu, în aceste zile din urmă ne-a vorbit nouă prin Fiul..."; şi tocmai Isus ne-a dezvăluit faţa Tatălui: "Toma, cine m-a văzut pe mine l-a văzut pe Tatăl". Desigur, el este un Cuvânt viu care nu este întotdeauna uşor de înţeles: să ne gândim numai la începuturi, la un Dumnezeu care se întrupează în fragilitatea unui prunc lipsit de apărare, şi apoi un Dumnezeu care revelează atotputernicia sa murind pe cruce. Şi totuşic acest Cuvânt a sfâşiat cerurile, s-a făcut Eveniment pentru noi numai ca să ne comunice iubirea Tatălui. Astăzi, Biserica este chemată să continue să devină Cuvânt viu, să comunice - prin instrumentele cele mai potrivite - acţiunile sale, cuvintele sale şi alegerile sale, pentru ca lumea, văzând, să creadă.

Misionari digitali

Paragraful dedicat "comunicării" din Sinteza sinodală prezintă un titlu deosebit de evocativ: "Misionari în ambientul digital". Mai mult decât a urmări limbaje şi expresii la modă astăzi - să ne gândim numai la termenul "influencer" -, Sinodul a voit să pornească din nou de la Scriptură, aproape pentru a voi să amintească identitatea creştinului, a celui care a primit de la Isus însuşi nu numai mandatul de "a merge", ci şi conţinutul de "vestit". "Îmi veţi fi martori/misionari până la marginile pământului."

În al doilea rând, Sinodul aminteşte enciclica Sfântului Ioan Paul al II-lea, Redemptoris missio, dedicată temei misiunilor, unde în cadrul ei este dedicat un paragraf areopagului comunicaţiilor, cu invitaţi de a locui în acest teritoriu pentru a duce vestea evangheliei, semnalând contextual că acest "a locui" are un profil precis propriu: "Chemarea la misiune derivă în sine din chemarea la sfinţenie. Fiecare misionar este în mod autentic astfel dacă se angajează pe calea sfinţeniei". În sfârşit, aşa cum aminteam în premisă, în întreaga exortaţie apostolică Evangelii gaudium Papa Francisc cere întregii Biserici să devină misionară, Biserică în ieşire, conştientă, aşa cum a afirmat Papa Benedict al XVI-lea, că mass-media au creat "O lărgire enormă a frontierelor comunicării [...] cu noi prăpăstii între incluşi şi excluşi şi [...] respective pericole de omologare şi control, de relativism moral [...] de flexiune a spiritului critic". De aceea "misionarul digital" este chemat să ajungă la toţi pe acest drum.

Alături de termenul "misionar", termenul "digital". "Ambientul digital - scrie textul final al Sinodului - modifică procesele noastre de învăţare, percepţia timpului, a spaţiului, a corpului, a relaţiilor interpersonale şi întregul nostru mod de a gândi. Dualismul între real şi virtual nu descrie în mod adecvat realitatea şi experienţa noastră a tuturor, mai ales a celor mai tineri, aşa-numiţii «nativi digitali»." În acest vârtej de schimbare, Papa Francisc, în aceşti ultimi ani, ne-a oferit un soi de "gramatică" pentru a locui în acest timp şi în aceste spaţii, învăţând să "mergem ca să vedem", "să ascultăm" şi "să vorbim cu inima". Firul roşu care uneşte acest soi de trilogie este inima: "Inima este cea care ne-a determinat să mergem, să vedem şi să ascultăm şi inima este cea care ne mişcă la o comunicare deschisă şi primitoare". Cuvinte care subliniază şi încurajează la "locuire" digitalul cu inima arzătoare şi pasionată de Domnul Isus, singura Cale de Adevăr pentru o Viaţă deplină şi matură.

Raportul final al acestei prime părţi a Sinodului nu oferă răspunsuri pre-confecţionate şi nu încearcă să "ocupe spaţii" cu formule teoretice, ci a "deschis procese", conştienţi că timpul este superior spaţiului: "Timpul ordonează spaţiile, le iluminează şi îi transformă într-un lanţ în creştere constantă, fără mers în marşarier. Este vorba de a privilegia acţiunile care generează noi dinamisme în societate şi implică alte persoane".

Misionari digitali: câteva trăsături

Curiozitatea. Este acel stimulent înnăscut de a se interesa de ceea ce încă nu se cunoaşte, este dorinţă de a trăi noi experienţe şi de a primi noutăţile. Recuperând o imagine biblică, este vorba de a părăsi ţărmul lacului şi a înainta în larg pe această "mare digitală", gata să arunce năvoadele angajării şi pasiunii, învăţând să transforme curiozitatea în oportunitate, ştiind să iasă din propriile scheme.

Curajul. A ne lăsa conduşi de curiozitate cere curajul de a admite că nu ştim tot, că avem nevoie să învăţăm, să înţelegem şi, prin urmare, şi să acceptăm de a ne lăsa ajutaţi numai pentru a sluji mai bine pe cel care este lângă noi. Dar curajul nu se află numai în a învăţa o "nouă limbă", ca aceea a "digitalului", ci şi a şti să rămânem tari în acel "Iată-mă" cu care am aderat la invitaţia Domnului de a sta în urma lui.

Pentru că există mereu riscul, aşa cum s-a întâmplat cu Simon Petru, de a voi să schimbăm drumul numai să îndulcim propunerea evangheliei sau să facem mai gustoasă urmarea Domnului Isus. "Adevăraţii reformatori sunt sfinţii... numai de la sfinţi, numai de la Dumnezeu vine adevărata revoluţie, schimbarea decisivă a lumii." Cu alte cuvinte, întrebarea de fond pe care "misionarul digital" trebuie să şi-o adreseze mereu este: Cât caut, cât văd, cât ascult, cât propun... este un pas în urma lui Isus spre Tatăl, sau iau drumul meu? Pe care Sinodul l-a tradus aşa: "Ca Biserică şi ca indivizi misionari digitali, avem datoria să ne întrebăm cum să garantăm că prezenţa noastră online constituie o experienţă de creştere pentru cei cu care comunicăm". A accepta această "misiune" este, înainte de toate, a accepta să meargă pe un "drum de sfinţenie", ştiind să-l vestim - să-l mărturisim pe Domnul Isus: "Ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi mâinile noastre au pipăit cu privire la Cuvântul vieţii, noi vă vestim vouă". Cu alte cuvinte, experienţa pe care noi am trăit-o noi v-o vestim vouă.

Apartenenţa. Nu este suficient entuziasmul navigării dacă nu ştim cui aparţinem. Cine ne trimite şi care este mesajul de dus: "Misionarii au plecat mereu cu Cristos spre noi frontiere, precedaţi şi stimulaţi de acţiunea Duhului. Astăzi ne revine nouă să ajungem la cultura actuală în toate spaţiile în care persoanele caută sens şi iubire, inclusiv la telefoanele lor celulare şi tablete". Iată de ce pentru "misionarul digital" este valabil cuvântul tot al lui Isus: "I-a ales pentru ca să fie cu el şi ca să-i trimită", pentru a evita să ajungă cetăţeni digitali anonimi încurcaţi într-o mulţime anonimă. Apartenenţa este garanţie de viaţă, de capacitate de a fi hrăniţi şi de a aduce rod: "Rămâneţi în mine şi eu în voi. După cum mlădiţa nu poate aduce rod de la sine dacă nu rămâne în viţă, tot aşa şi voi dacă nu rămâneţi în mine... fără mine nu puteţi face nimic". În această relaţie de prietenie cu Domnul, "misionarul digital" creşte şi se hrăneşte în braţele Maicii Biserici. Numai aşa nu "pierde busola".

Competenţa. Nu este suficientă bunăvoinţa şi entuziasmul, curiozitatea şi curajul pentru a naviga în această lume nouă. Este nevoie şi de competenţă, şi anume capacitatea de a înţelege această "lume", limbajul său, regulile sale, punctele sale de forţă şi de slăbiciune, pentru a evita să se lase purtaţi de orice modă. "Misiunea digitală" reprezintă bine acea bucată de pământ pe care Domnul o încredinţează ca să fie "cultivat şi păstrat".

O competenţă care cere studiu, confruntare, intuiţie, umilinţă şi prudenţă, pentru că "Totul îmi este permis/util! Dar nu totul este de folos... nu mă voi lăsa dominat de nimic". Să nu se uite că atunci când Domnul Isus i-a trimis pe discipoli în lume, i-a trimis "doi câte doi": pentru a spune, cu simplul cuvânt. Că experienţa creştină se trăieşte în companie; că viaţa trăită în caritate valorează mai mult decât multe cuvinte. Acest lucru era valabil ieri şi este valabil şi astăzi pentru "misionarii digitali": a asuma stilul sinodal înseamnă a creşte împreună, a lucra împreună, a învăţa împreună, pentru că oricum nu suntem angajaţi în acest domeniu pastoral pentru a ne impune, ci pentru a ne ajuta reciproc să-i slujim pe cei pe care Domnul i-a pus lângă noi într-o "lume" care îi face vecini pe toţi. Cu alte cuvinte, toţi suntem şi rămânem "slujitori inutili", în sensul că se fac lucrurile nu pentru propriul folos, aşa cum dintotdeauna acţionează cateheţii, animatorii grupurilor şi/sau din alte domenii pastorale. Spaţiul digital este parte din unica acţiune pastorală care cere să fie slujită cu iubire şi fidelitate faţă de mandatul Domnului şi care îi are pe toţi animaţi de acelaşi "foc de iubire" care arde în inimi, şi atunci când apar plictiseala, dificultăţile sau neînţelegerile: "Am spus: «Nu-mi voi aminti de el şi nu voi mai vorbi în numele lui». Dar în inima mea era ca un foc aprins, închis în oasele mele: am obosit purtându-l şi nu mai pot" (Ier 20,9). "Misionarul digital" - aşa ca orice martor al evangheliei - trebuie să păzească şi să alimenteze acest foc, pentru că fără acest foc înăuntru riscă să se piardă şi să găsească, încă o dată, totul inutil, timp irosit.

Invitaţia adresată diecezelor de a înainta în larg

"Misionarul digital", spuneam, aparţine unei comunităţi, nu este un liber profesionist. Dar asta cere ca fiecare dieceză - subliniată Sinodul - să înveţe să înainteze cu încredere în larg; să aibă încredere şi să se încredinţeze celor care cunosc mai bine "rutele" din această mare deschisă care este digitalul. "Nativii digitali" au o viteză în plus, un simţ de orientare înnăscut care cere să fie recunoscut şi valorizat. Este vorba de a însoţi familiaritatea lor, chiar dacă uneori pare naivitate şi un pic de sfântă inconştienţă, şi de a-i ajuta să dea importanţă intuiţiilor lor, pentru a se orienta printre valurile dulci ale digitalului, precum şi printre furtunile care ajung uneori şi în această mare deschisă şi uneori neexplorată: "Nu putem evangheliza cultura digitală fără a o fi înţeles mai înainte. Tinerii [...] sunt cei mai potriviţi pentru a duce înainte misiunea Bisericii în ambientul digital, în afară de a însoţi restul comunităţii, inclusiv păstorii, la o familiaritate mai mare cu dinamicele sale".

Trimişi în lumea digitală de persoane care gândesc

În alianţa educativă şi misionară tocmai amintită trebuie să ne însoţească această conştiinţă că nu este suficientă mâna de lucru digitală - adică tehnicienii - dacă aceasta nu este însoţită şi de o acţiune de minte de lucru digitală - adică persoane care gândesc, care ajută să se perceapă sensul şi semnificaţia lucrurilor. Numai în această alianţă va fi mai uşor să ne ajutăm şi să ne susţinem, învăţând împreună să percepem punctele de forţă şi punctele de slăbiciune ale lumii digitale. Este vorba de a învăţa să scoatem binele şi avantajul din această nouă oportunitate, ştiind să spunem pe nume punctele critice şi ambiguităţile prezente în ea.

Între ambiguităţi şi puncte critice, să ne gândim la fake news sau la activităţile frauduloase; sau la marile bătălii împotriva poluării, fără a fi conştienţi că viaţa online este izvor de poluare (www.comparethemarket.com). Pe de altă parte, este sub ochii tuturor că digitalul permite să ne putem conecta cu marginile extreme ale pământului şi să ajungem cu o îmbrăţişare solidară la cei care sunt implicaţi de calamităţi naturale, aşa cum este un spaţiu unde toţi sau oricum mulţi au (aproape) posibilitate de cuvânt, când, în schimb, mijloacele tradiţionale de comunicare filtrează fiecare mesaj.

Bunul samaritean "digital"

Prin concluziile Sinodului, am încercat să trasăm o primă schiţă a profilului "misionarului digital", care nu poate fi redus la o simplă activitate de făcut, cât mai ales la o atitudine de asumat şi care are ca model pe Domnul Isus, bunul samaritean. Este icoana biblică ce este fir conducător la întregul document pastoral publicat online de Dicasterul pentru Comunicare, în iunie 2023, "Pentru o nouă prezenţă: reflecţie pastorală despre implicarea cu social media", care actualizează mesajul evanghelic în "lumea digitală".

Concluzii: "Faţa ta, Doamne, o caut"

Parafrazându-l pe Sfântul Paul, am putea spune: "Nu este o laudă a predica evanghelia în lumea digitală; este o datorie pentru mine: vai mie dacă n-aş predica evanghelia în această «lume nouă»!... Este o sarcină care mi-a fost încredinţată". Este o misiune pentru a-l ajuta pe cel pe care-l întâlnesc pe calea "digitală" să iasă în evidenţă faţa fiecăruia şi să ştie să le indice la care Faţă să-şi îndrepte privirea, adică la aceea a lui Isus, Om perfect.

Un timp se spunea că "nu suntem maşini", ei bine astăzi putem spune că nu putem să ne reducem sau să ne aplatizăm la simple instrumente digitale: noi suntem şi rămânem un mai mult înscris în însăşi palma mâinilor lui Dumnezeu, suntem creaturile sale iubite pentru care el însuşi s-a făcut om numai pentru a ne salva din vârtejul de superficialitate, banalitate, distorsiuni... de păcat, pentru a ne face fiii săi. Suntem fii ai lui Dumnezeu, aceasta este identitatea noastră. Şi ca fii dorim să locuim în această "lume digitală", ducând vestea bună că Dumnezeu ne iubeşte, se îngrijeşte de noi, pentru că îl are la inimă pe fiecare dintre noi. Nu se teme şi nu se ruşinează de nimeni şi, chiar dacă păcatul nostru poate sufoca aspiraţiile inimii noastre, Dumnezeu este mai mare decât păcatul nostru. Ca la Areopagul din Atena probabil şi noi, cum i s-a întâmplat lui Paul, nu vom fi ascultaţi imediat, dar sămânţa căzută în pământ mai devreme sau mai târziu va aduce rod. "Locuitorii" din lumea digitală au aceeaşi inimă, aceleaşi sentimente, aceleaşi gânduri, aceleaşi aspiraţii ale tuturor, nici mai mult, nici mai puţin: revine "misionarilor digitali" să-i intercepteze şi să-i facă să simtă că tot ceea ce păstrează în inima lor poate găsi corespondenţă şi în alţi prieteni care locuiesc în acest timp şi în aceste locuri.

Uneori nu este nevoie de multe cuvinte, ci modul de a relansa o gândire, de a publica o imagine, de a răspunde... Aşa a fost odinioară, aşa este şi va fi astăzi: "Când mă vor vedea, credincioşii tăi se vor bucura, Doamne". La simpla "vedere a mea". Aceasta este lumina pe care un "misionar digital" este chemat s-o ducă. Este chemat să fie.

(După L'Osservatore Romano, 23 ianuarie 2024)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu