© Vatican Media

Prefaţa Papei Francisc la o carte a cardinalului Semeraro despre Montini

Papa Paul al VI-lea, învăţător al misterului lui Cristos

Libreria Editrice Vaticana publică la 18 ianuarie 2024 cartea "Paul al VI-lea, învăţător al misterului lui Cristos", care adună omiliile rostite de cardinalul Marcello Semeraro, prefect al Dicasterului Cauzelor Sfinţilor, la 6 august - din 2008 până în 2014 - la aniversarea morţii Papei Montini. Volumul are o prefaţă a Papei Francisc, pe care o dăm în continuare, şi o postfaţă de Monseniorul Leonardo Sapienza, regent al Prefecturii Casei Pontificale.

Sunt bucuros că Eminenţa Sa cardinalul Marcello Semeraro a decis să publice seria de omilii ţinute în ziua Schimbării la Faţă a Domnului, care este şi ziua aniversară a trecerii Sfântului Paul al VI-lea de pe "acest pământ dureros, dramatic şi magnific", cum l-a numit în testamentul său, la casa Tatălui. Sunt bucuros şi că a ales să facă asta în acest an 2023, când se împlinesc şaizeci de ani de la chemarea lui Giovanni Battista Montini la slujirea petrină.

Paul al VI-lea! Adesea mi s-a întâmplat să reflectez dacă acest papă nu trebuie considerat un "martir"! Odată, într-o întâlnire privată în apropierea ritului de beatificare a Papei Montini, am spus asta şi episcopului Marcello. L-am întrebat, între serios şi glumă, dacă în rit trebuia să îmbrac veşmintele roşii, sau albe. El nu m-a înţeles şi mi-a spus că roşul era culoarea prescrisă pentru riturile de înmormântare a papilor... I-am explicat ce anume înţelegeam şi el a rămas gânditor împreună cu mine.

Efectiv, la 15 decembrie 1969, cu ocazia schimbului clasic de schimburi de urări de Crăciun cu Colegiul Cardinalilor şi Curia Romană, Paul al VI-lea a făcut aluzie la faptul că Conciliul al II-lea din Vatican a "produs o stare de atenţie şi, sub anumite aspecte, de tensiune spirituală", între care şi criza multor preoţi. În acel context a spus: "Aceasta este coroana noastră de spini".

Îndemnul de a iubi Biserica a fost printre cele mai frecvente şi repetate în magisteriul lui Paul al VI-lea. El o considera ca oglinda în care să-l vedem pe Cristos, spaţiul în care să-l întâlnim pe Cristos şi acesta era, pentru el, acel unum necessarium. Toţi ne amintim de rugăciunea sa către Cristos, unicul necesar! Şi această iubire unică şi absolută faţă de Cristos cardinalul Semeraro a intenţionat s-o sublinieze cu omiliile sale, contextualizate în misterul Schimbării la Faţă.

Sfântul Paul al VI-lea a fost contemplatorul, predicatorul, martorul lui Cristos transfigurat. S-ar spune că în acea scenă evanghelică el a voit să intre ca însoţitor al celor trei apostoli aleşi dinainte de Isus. Mai mult: dorinţa sa intimă şi secretă a fost mereu aceea de a fi "cum ipso in monte" şi asta a făcut din viaţa sa una transfigurată ea însăşi.

Sunt bucuros că aceste reflecţii sunt publicate, pentru că figura Sfântului Paul al VI-lea a fost mereu atractivă şi pentru mine. Deja am spus în altă circumstanţă despre modul în care unele discursuri ale acestui papă - ca acelea la Manila, la Nazaret... - mi-au dăruit forţă spirituală şi au făcut atâta bine în viaţă. Este cunoscut că prima exortaţie apostolică Evangelii gaudium am intenţionat să fie cam ca faţa cealaltă a medaliei exortaţiei Evangelii nuntiandi, document pastoral pe care-l iubesc mult. Pe de altă parte, toţi m-au auzit repetând adesea expresia care de acolo mi-a coborât în inimă: dulcea şi mângâietoarea bucurie de a evangheliza. O repetam când eram episcop de Buenos Aires şi o repet astăzi.

Titlul ales pentru această culegere reia o frază a lui Marie-Joseph Le Guillou, un mare teolog dominican pe care şi eu îl apreciez mult. El a scris-o într-un volum dedicat măreţiei profetice, spirituale şi doctrinale, pastorale şi misionare a Conciliului al II-lea din Vatican. Aşadar, şi din asta doresc să mă inspir înainte de a încheia aceste rânduri de prezentare. De fapt, în apropierea evenimentului jubiliar al anului 2025 am cerut tuturor să se pregătească pentru acesta reluând în mâini textele fundamentale ale Conciliului Ecumenic al II-lea din Vatican.

Or, în acea carte a sa părintele Le Guillou descrie Conciliul al II-lea din Vatican ca act de contemplare a Feţei lui Cristos. Şi în această lumină magisteriul Conciliului al II-lea din Vatican trebuie recitit, studiat, aprofundat, pus în practică. Unui iezuit care, în cursul întâlnirii făcute la Vilnius, în Lituania, m-a întrebat cum putea să mă ajute, i-am răspuns: "Istoricii spun că pentru ca un conciliu să fie aplicat este nevoie de 100 de ani. Suntem la jumătatea drumului. Aşadar, dacă vrei să mă ajuţi, acţionează în aşa fel încât să duci înainte conciliul în Biserică".

Contemplarea feţei lui Cristos! În Evangelii gaudium am scris că fiecare predicator "este un contemplativ al cuvântului, precum şi un contemplativ al poporului". Aş vrea să spun că aşa este şi Biserica-sinodală. Contemplativă a cuvântului, precum şi contemplativă a sfântului popor credincios al lui Dumnezeu. Urez din inimă ca la aceasta să încurajeze şi reflecţiile scrise în aceste pagini.

(După L'Osservatore Romano, 17 ianuarie 2024)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu