© Vatican Media

O întâlnire istorică ce încă dă roade

"Am venit pentru a spune «bună ziua» iubitului meu frate, papa"

de Teofil al III-lea, patriarh ortodox de Ierusalim

În urmă cu şaizeci de ani, la 5 ianuarie 1965, Sfântul Papă Paul al VI-lea şi patriarhul ecumenic Atenagora de Constantinopol, de fericită amintire, au avut o întâlnire istorică pe Muntele Măslinilor, găzduit de marele nostru predecesor, patriarhul Benedictos. Era prima vizită a unui papă în Ţara Sfântă după schismă. Acea întâlnire a deschis un drum nou atât pentru respectivele noastre Biserici, cât şi pentru Ţara Sfântă.

În urmă cu zece ani, succesorii lor, Papa Francisc şi Patriarhul Bartolomeu, s-au întâlnit la Ierusalim pentru a comemora această întâlnire, iar noi am fost bucuroşi să-i găzduim.

Întâlnirea dintre Papa Paul al VI-lea şi Patriarhul Atenagora a dus imediat la un nou capitol. La întrebarea despre motivul pentru care îl întâlnea pe pontif, Patriarhul Atenagora a răspuns: "Am venit pentru a spune «bună ziua» iubitului meu frate, papa. Amintiţi-vă că au trecut cinci sute douăzeci şi cinci de ani de la ultima dată când ne-am vorbit!". Cei doi lideri au deschis un viitor nou pentru Bisericile ortodoxă şi catolică romană, care timp de secole au fost despărţite. Au fost ridicate anateme seculare şi a fost asumată o nouă angajare la dialog, la respectul reciproc şi la o înţelegere mai profundă între Biserici. Nu a fost o mişcare apreciată de toţi în respectivele noastre Biserici. De ambele părţi, în unele ambiente încă existau frici şi prejudecăţi. Este greu de pus deoparte istorii aşa de lungi de suspiciuni, răni, relatări contrastante. Dar patriarhul şi papa ştiau că un viitor diferit va fi posibil numai cu instaurarea unui nou spirit de dialog şi disponibilitatea de a se reconcilia. Prin întâlnirea lor au dat Bisericii ortodoxe şi celei catolice romane o nouă viziune care a inspirat dorinţa multora de a înfrunta şi a depăşi diviziunile. Aşa cum a spus Papa Paul al VI-lea în discursul său, la 5 ianuarie 1964, întâlnirea era "întemeiată pe speranţa de întâlniri noi şi rodnice". Întâlnirea a fost importantă şi încurajatoare şi pentru dialogul ecumenic mai amplu.

După şaizeci de ani, într-un timp de conflict şi dificultăţi pentru toate popoarele noastre şi în special pentru creştini, în Ţara Sfântă acea întâlnire epocală între Papa Paul al VI-lea şi Patriarhul Atenagora continuă să dea roade importante în comunităţile noastre ortodoxă şi catolică romană. Întâlnirile obişnuite care se ţin astăzi între patriarhii şi conducătorii Bisericilor din Ţara Sfântă sunt consecinţa directă a întâlnirii dintre papa şi patriarh. Cooperarea şi restaurarea şi în conservarea locurilor sacre, în special Biserica Sfântului Mormânt şi Bazilica Naşterii, a fost făcută posibilă graţie spiritului acelei întâlniri de acum mult timp în urmă, care este viu şi se bucură de sănătate optimă între liderii Bisericilor. Şi în faţa provocărilor actuale enorme în regiunea noastră, am putut să unim eforturile într-o misiune comună pentru a arăta lumii suferinţa tuturor popoarelor noastre şi, desigur, a comunităţii creştine, precum şi pentru a îndemna toate părţile implicate să se angajeze într-un proces de dialog pentru o soluţionare paşnică, dreaptă şi durabilă pentru viitorul acelei ţări pe care întreaga lume o consideră sfântă.

În timp ce au fost făcute atâtea progrese bune în relaţiile dintre Biserici, şi în special între comunităţile creştine din Ţara Sfântă, recunoscând că facem partea noastră, trebuie să continuăm, ţinând cont de rugăciunea Domnului nostru Isus Cristos "ca toţi să fie una" (In 17,21). Bisericile sunt angajate în adevăratul drum ecumenic, al cărui scop ultim este participarea la Potirul comun. Nu trebuie să uităm niciodată că Providenţa divină ne-a pus aici pentru a fi martori ai mesajului de speranţă al evangheliei. Când va răsări ziua în care vom putea participa la această unitate sacramentală deplină, scopul dialogului început de Sfântul Papă Paul al VI-lea şi de Patriarhul Atenagora va fi obţinut.

În Ţara Sfântă aducem mulţumire lui Dumnezeu Atotputernicul pentru însemnata călăuzire demonstrată de acei doi slujitori în depăşirea prejudecăţii, a fricii şi a lanţurilor istoriei, şi ne rugăm intens pentru ca, în plinătatea Providenţei divine, spiritul iniţiativei lor să-i inspire pe liderii din regiunea noastră să instaureze o pace durabilă în Ţara Sfântă. Fie ca amintirea lor să trăiască veşnic.

(După L'Osservatore Romano, 3 ianuarie 2024)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu