Anul pastoral
2024‑2025

Sinod
2021-2024

RADIO ERCIS FM
ERCIS FM
În Dieceza de Iași
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Viețile sfinților


adevăratele modele de viață se găsesc aici


 VIAȚA DIECEZEI 

© Vatican Media

Papa Francisc: Mesaj adresat Simpozionului cu ocazia celei de-a 10-a aniversări a Evangelii gaudium, promovat de Dicasterul pentru Slujirea Dezvoltării Umane Integrale (24 noiembrie 2023)

Iubiți frați și surori,

Mulțumesc Dicasterului pentru Slujirea Dezvoltării Umane Integrale, pentru că a organizat acest simpozion de reflecție despre Evangelii gaudium la zece ani de la publicarea sa.

Cu acea ocazie, m-am adresat creștinilor pentru a-i invita la o nouă fază în vestirea evangheliei. Am propus să se recupereze bucuria misionară a primilor creștini, „plini de curaj, neobosiți în vestire și capabili de o mare rezistență activă”[1], chiar și într-un context care, desigur, „nu era favorabil vestirii evangheliei, nici luptei pentru dreptate, nici apărării demnității umane”[2]. Au fost defăimați, persecutați, torturați, asasinați… și, cu toate acestea, în loc să se închidă, au fost paradigma unei Biserici în ieșire, care „știa să ia inițiativa fără frică, să meargă în întâmpinare, să-i caute pe cei de departe și să ajungă la răscrucile drumurilor pentru a-i invita pe cei excluși”[3].

Și în timpul nostru sunt dificultăți, mai puțin explicite, dar probabil mai periculoase. Nefiind atât de vizibile, acționează ca o anestezie sau ca monoxidul de carbon de la vechile sobe care ucide în tăcere. „În fiecare moment al istoriei este prezentă slăbiciunea umană, căutarea bolnavă de sine, egoismul comod și, în definitiv, concupiscența care ne amenință pe toți. Această realitate este mereu prezentă, sub o formă sau alta.”[4]

Vestirea evangheliei în lumea actuală continuă să ceară din partea noastră „o rezistență profetică, drept alternativă culturală, în fața individualismului hedonist păgân”[5], ca aceea a Părinților Bisericii, rezistență în fața unui sistem care ucide, exclude, distruge demnitatea umană; rezistență în fața unei mentalități care izolează, înstrăinează, limitează viața interioară la propriile interese, ne îndepărtează de aproapele, ne îndepărtează de Dumnezeu.

În Evangelii gaudium am voit să arăt cu claritate că, fiind chemați să avem „aceleași sentimente ale lui Isus Cristos”, misiunea noastră evanghelizatoare și viața noastră creștină nu pot să-i neglijeze pe săraci. „Tot drumul răscumpărării noastre este marcat de săraci.”[6] Tot. Începând de la Mama sa, Sfânta Fecioară, o tânără săracă din periferia îndepărtată a unui mare imperiu. Același Isus care s-a făcut sărac, care s-a născut într-un staul între animale și țărani, care a crescut între muncitori și și-a câștigat traiul cu propriile mâini, care s-a înconjurat de mulțimi de dezmoșteniți, s-a identificat cu ei, i-a pus în centrul inimii sale, le-a vestit lor cei dintâi Vestea Bună, le-a promis împărăția cerurilor și ne-a trimis pe toți, discipoli misionari, să le dăm de mâncare, să distribuim cu dreptate bunurile cu ei, să apărăm cauza lor până acolo încât să ne indice cu claritate că „milostivirea față de ei este cheia cerului” (cf. Mt 25,35 ș.u.)[7].

„Este un mesaj așa de clar, așa de direct, așa de simplu și elocvent, pe care nicio hermeneutică eclezială nu are dreptul de a-l relativiza”[8], și pentru că aici este în joc mântuirea noastră. Pentru aceasta, papa nu poate înceta să-i pună în centru pe săraci. Nu este politică, nu este sociologie, nu este ideologie, este pur și simplu exigența evangheliei. Implicațiile practice pe care acest principiu nenegociabil le poate avea pentru orice context, societate, persoană și instituție – în organismele internaționale și în guverne, în sindicate și în mișcările populare, în firme și în instituțiile financiare, în politicieni, în judecători și în mijloacele de comunicare – pot și trebuie să varieze, dar nu se poate sustrage sau nu se poate scuti nimeni de datoria de iubire pe care fiecare creștin – și aș îndrăzni să spun, fiecare ființă umană – o are față de cei săraci.

Biserica poate găsi în cei săraci vântul care reînsuflețește flacăra unei fervori care scade, ca acel lichid dens cu care preoții antici din timpul lui Nehemia au reînsuflețit focul de pe altar după exil, ca să strălucească „un mare rug, care i-a mirat pe toți”[9]. În iubirea activă pe care o datorăm săracilor se află grija față de „marele risc al lumii actuale, cu multipla și oprimanta sa ofertă de consum, este o tristețe individualistă care provine din inima comodă și avară, din căutarea bolnavă de plăceri superficiale, din conștiința izolată”[10].

În Evangelii gaudium, fără a pretinde monopolul interpretării realității sociale, am susținut că, pentru a rezolva în mod radical problemele săracilor, condiție necesară pentru a rezolva orice altă problemă, deoarece inegalitatea este rădăcina relelor sociale, aveam nevoie de o profundă schimbare de mentalitate și de structuri. Aș vrea să vorbesc pe scurt despre aceste două aspecte, luând câteva paragrafe din exortație.

O nouă mentalitate

„O nouă mentalitate care să gândească în termeni de comunitate, de prioritate a vieții tuturor față de aproprierea de bunuri din partea câtorva.”[11]

„Solidaritatea este o reacție spontană a celui care recunoaște funcția socială a proprietății și destinația universală a bunurilor ca realități anterioare proprietății private. Posesia privată a bunurilor se justifică pentru a le păstra și a le mări în așa fel încât să folosească mai bine binelui comun, motiv pentru care solidaritatea trebuie să fie trăită ca decizie de a restitui săracului ceea ce îi corespunde. Aceste convingeri și practici de solidaritate, când devin trup, deschid calea spre alte transformări structurale și le fac posibile. O schimbare în structuri care nu generează noi convingeri și atitudini va face în așa fel încât aceleași structuri, mai devreme sau mai târziu, să devină corupte, apăsătoare și ineficace.”[12]

„Uneori este vorba de a asculta strigătul unor popoare întregi, al celor mai sărace popoare de pe pământ, pentru că «pacea se întemeiază nu numai pe respectarea drepturilor omului, ci și pe respectarea drepturilor popoarelor» (nota 154). În mod deplorabil, chiar și drepturile umane pot să fie folosite ca justificare a unei apărări exacerbate a drepturilor individuale sau a drepturilor popoarelor mai bogate. Respectând independența și cultura fiecărei națiuni, trebuie amintit mereu că planeta este a întregii omeniri și pentru toată omenirea și că numai faptul de a se fi născut într-un loc cu resurse mai mici sau dezvoltare mai mică nu justifică faptul ca unele persoane să trăiască cu demnitate mai mică. Trebuie repetat că «cei mai favorizați trebuie să renunțe la unele dintre drepturile lor pentru a pune cu liberalitate mai mare bunurile lor în slujba altora» (nota 155). Pentru a vorbi în mod corespunzător despre drepturile noastre trebuie să lărgim mai mult privirea și să deschidem urechile la strigătul altor popoare sau al altor regiuni din țara noastră. Avem nevoie să creștem într-o solidaritate care «trebuie să permită tuturor popoarelor să ajungă cu forțele lor să fie artizane ale destinului lor» (nota 156), așa cum «fiecare ființă umană este chemată să se dezvolte» (nota 157).”[13]

Noi structuri sociale

Noile structuri, întemeiate pe această nouă mentalitate, trebuie „să renunțe la autonomia absolută a piețelor și a speculației financiare și să agreseze cauzele structurale ale inegalității”[14].

„Demnitatea fiecărei persoane umane și binele comun sunt probleme care ar trebui să structureze toată politica economică, însă uneori par apendice adăugate din exterior pentru a completa un discurs politic fără perspective și fără programe de adevărată dezvoltare integrală. Câte cuvinte au devenit incomode pentru acest sistem! Deranjează să se vorbească despre etică, deranjează să se vorbească despre solidaritate mondială, deranjează să se vorbească despre distribuirea bunurilor, deranjează să se vorbească despre apărarea locurilor de muncă, deranjează să se vorbească despre demnitatea celor slabi, deranjează să se vorbească despre un Dumnezeu care cere o angajare pentru dreptate. Alteori, se întâmplă ca aceste cuvinte să devină obiect al unei manipulări oportuniste care le dezonorează. Indiferența comodă în fața acestor probleme golește viața noastră și cuvintele noastre de orice semnificație. Vocația unui întreprinzător este o muncă nobilă, cu condiția să se lase mereu interogat de o semnificație mai amplă a vieții; asta îi permite să slujească într-adevăr binele comun, cu efortul său de a înmulți și a face mai accesibile pentru toți bunurile din această lume.”[15]

„Nu mai putem să ne încredem în forțele oarbe și în mâna invizibilă a pieței. Creșterea în egalitate cere ceva mai mult decât creșterea economică, deși o presupune, cere decizii, programe, mecanisme și procese orientate în mod specific spre o distribuire mai bună a veniturilor, spre crearea de oportunități de muncă, spre o promovare integrală a săracilor care să depășească simplul asistențialism. Departe de mine să propun un populism iresponsabil, însă economia nu mai poate să recurgă la remedii care sunt o nouă otravă, ca atunci când se pretinde să se mărească rentabilitatea, reducând piața muncii și creând în felul acest noi excluși.”[16]

Dacă nu reușim să realizăm această schimbare de mentalitate și de structuri, suntem condamnați să vedem cum se adâncesc criza climatică, sanitară, migratoare și, îndeosebi, violența și războaiele, care pun în pericol întreaga familie umană, săraci și non-săraci, integrați și excluși, pentru că „toți suntem în aceeași barcă și suntem chemați să vâslim împreună”.

În Evangelii gaudium am încercat să avertizez cu privire la asta: „Astăzi din multe părți se reclamă siguranță mai mare. Dar până când nu se elimină excluderea și inegalitatea în societate și între diferitele popoare, va fi imposibil să se dezrădăcineze violența. Se acuză de violență săracii și populațiile mai sărace, dar, fără egalitate de oportunități, diferitele forme de agresiune și de război vor găsi un teren fertil care mai devreme sau mai târziu va provoca explozia. Atunci când societatea – locală, națională sau mondială – abandonează în periferie o parte a sa, nu vor exista programe politice, nici forțe de ordine sau de intelligence care să poată asigura în mod nelimitat liniștea. Asta nu se întâmplă numai pentru că inegalitatea provoacă reacția violentă a celor care sunt excluși din sistem, ci pentru că sistemul social și economic este nedrept la rădăcină. Așa cum binele tinde să se comunice, tot așa răul la care se consimte, adică nedreptatea, tinde să extindă forța sa nocivă și să zdruncine în tăcere bazele oricărui sistem politic și social, oricât de solid ar putea să apară. Dacă fiecare acțiune are consecințe, un rău cuibărit în structurile unei societăți conține mereu un potențial de destrămare și de moarte. Este răul cristalizat în structurile sociale nedrepte, de la care pornind nu se poate aștepta un viitor mai bun. Suntem departe de așa-numitul «sfârșit al istoriei», de vreme ce condițiile unei dezvoltări sustenabile și pașnice încă nu sunt implantate și realizate în mod adecvat”[17].

„Mecanismele economiei actuale promovează o exasperare a consumului, dar rezultă că un consumism neînfrânat, unit cu inegalitatea, dăunează de două ori țesutului social. În acest mod disparitatea socială generează mai devreme sau mai târziu o violență pe care cursa înarmărilor nu o rezolvă, nici n-o va rezolva vreodată. Ea folosește numai pentru a încerca să-i înșele pe cei care reclamă siguranță mai mare, ca și cum astăzi n-am ști că armele și reprimarea violentă, în loc să aducă soluții, creează conflicte noi și mai rele. Unii pur și simplu se complac inculpându-i pe săraci și țările sărace de propriile rele, cu generalizări necuvenite, și pretind că găsesc soluția într-o «educație» care să-i tranchilizeze și să-i transforme în ființe domesticite și inofensive. Acest lucru devine și mai supărător dacă cei excluși văd crescând acest cancer social care este corupția profund înrădăcinată în multe țări – în guverne, în antreprenorial și în instituții – oricare ar fi ideologia politică a guvernanților.”[18]

În același mod, crizele climatice, sanitare și migratoare își înfig rădăcinile în inegalitățile din această economie care ucide, rebutează și distruge sora noastră, pământul, în mentalitatea egoistă care o susține, despre care am vorbit mai aprofundat în Laudato si’. Cine crede că se poate salva singur, în această lume sau în cealaltă, greșește.

La zece ani de la publicarea lui Evangelii gaudium, reafirmăm că numai dacă vom asculta strigătul adesea sufocat al pământului și al săracilor, vom putea să împlinim misiunea noastră evanghelizatoare, să trăim viața pe care ne-o propune Isus și să contribuim la rezolvarea problemelor grave ale omenirii.

Vă mulțumesc din nou pentru acest Simpozion.

Mulțumesc pentru ceea ce faceți. Vă binecuvântez și vă însoțesc cu rugăciunea. Iar voi, cu rugăminte, nu uitați să vă rugați pentru mine.

Cetatea Vaticanului, 24 noiembrie 2023

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătrașcu

Note:

[1] Exortația apostolică Evangelii gaudium (24 noiembrie 2013), 263.

[2]Ibid.

[3]Ibid., 24.

[4]Ibid., 263.

[5]Ibid., 193.

[6]Ibid., 197.

[7]Ibid., 197.

[8]Ibid., 194.

[9]2Mac 1,22.

[10] Exortația apostolică Evangelii gaudium (24 noiembrie 2013), 2.

[11]Ibid., 188.

[12]Ibid., 189.

[13]Ibid., 190.

[14]Ibid., 202.

[15]Ibid., 203.

[16]Ibid., 204.

[17]Ibid., 59.

[18]Ibid., 59.

* * *

Editura "Presa Bună": Traducerea în limba română a primei exortații apostolice a papei Francisc - Evangelii gaudium


 

lecturi: 2.



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul Misionar Diecezan

Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat