Fericitul Ieremia, protectorul migranţilor

Suntem într-o perioadă de continuă mişcare de oameni şi popoare, o migraţie universală. Propunem câteva reflecţii cu privire la acest subiect, privind viaţa Fericitului Ieremia, protectorul migranţilor, el însuşi "migrant".

După mai bine de 450 de la naşterea Feritului Ieremia, Domnul ne descoperă, în diferitele etape ale vieţii sale, un dar minunat şi de vitală actualitate, acel al peregrinării şi migraţiei, mergând şi căutând ceva sau pe cineva: pentru aceasta şi pentru tot ceea ce s-a realizat în viaţa sa putem să-l numim pe Fericitul Ieremia protectorul migranţilor.

Asistăm astăzi la un spectacol neobişnuit şi care ne cuprinde. Toată lumea este într-o stare de itinerantă: popoare, rase, limbi care migrează. Toţi aleargă spre nordul planetei sau spre naţiunile dezvoltate ale Occidentului. Culturi care se amestecă cu alte culturi creând o lume nouă şi pentru aceasta întreaga planetă devine o singură ţară.

Şi estul nostru european, şi România noastră migrează spre Occident, cu preferinţe spre Italia, Spania, Franţa... nu numai tinerii ies în căutarea unei culturi şi a unei vieţi noi, ci şi adulţii sau familii întregi se transferă în Occident cu speranţa de a găsi ceva mai bun care să poată da existenţei lor un viitor diferit de cel actual.

Cu mai bine de patru sute de ani în urmă, din Moldova noastră, a plecat un tânăr în căutarea unui anumit noroc. Tânărul Ion Stoica, primul din cei şase fraţi lasă ţara sa şi pleacă spre Occident, spre Italia, cu o pâine în desagă şi un ban în buzunar: traversează pasul Oituz, ajunge în Transilvania şi trecând pe lângă Braşov poposeşte la Alba Iulia: aici lucrează doi ani ca ajutor de zidar. Parcurge regiunile lucrând pe câmp şi cu ceea ce câştigă continuă călătoria sa. De la Alba-Iulia traversează Iugoslavia, ajunge la Bari unde lucrează într-o farmacie. De la Bari ajunge la Napoli, dorea să ajungă la Roma, însă se opreşte la Napoli în căutarea norocului şi pentru a se "pune în slujba unui mare domn".

Ajuns la Napoli, întâlneşte ceea ce dorea. Nu o muncă sigură, nu un salariu mare, nu bani pentru a trimite în ţară, pentru a construi o casă sau pentru a depozita în bancă, ci a întâlnit săracii, şchiopii şi bolnavii pe care i-a slujit timp de 40 de ani ca infirmier. A intrat în Conventul Capucinilor unde a găsit toate acestea şi a mai slujit ca bucătar şi grădinar, aşa cum a muncit pe câmp din copilărie cu părinţii, s-a făcut frate, s-a făcut sfânt.

Acum este protectorul României şi al tuturor, deoarece a trăit şi a suportat toate vitregiile unuia care lasă ţara sa în căutarea norocului. Norocul Fericitului Ieremia a fost acela că a întâlnit pe cineva pe care să-l slujească şi să-l iubească: motivul real pentru care a lăsat familia şi patria sa. A ieşit din casă pentru a sluji şi a iubi: idealul fiecărui creştin, al fiecărui migrant; a sluji nu numai pentru a câştiga, ci pentru a iubi pe cel care slujeşte pentru un câştig material.

Cerem acest har pentru migranţi, să-l cerem prin mijlocirea Fericitului Ieremia, protectorul României şi al tuturor migranţilor.

Rugăciune:

Doamne Isuse, tu care ai voit să locuieşti în ţară străină, adu-ţi aminte de aceia care trăiesc departe de familia şi patria lor; prin mijlocirea Fericitului Ieremia, te rugăm pentru toţi fraţii noştri români care sunt în străinătate, binecuvântează familia şi munca lor. Amin.

Pr. Ubaldo Oliviero, OFMCap.

* * *

Secţiunea specială "Fericitul Ieremia" pe www.ercis.ro

lecturi: 2.