Călătoria apostolică a Sfântului Părinte Francisc în Portugalia
cu ocazia celei de-a XXXVII-a Zi Mondială a Tineretului
(Lisabona, 2-6 august 2023)

Sfânta Liturghie pentru Ziua Mondială a Tineretului
"Parque Tejo" (Lisabona), duminică, 6 august 2023

"Doamne, e bine că suntem aici!" (Mt 17,4). Aceste cuvinte, pe care le-a spus Apostolul Petru lui Isus pe muntele Schimbării la Faţă, vrem să ni le însuşim după aceste zile intense. Este frumos ceea ce experimentăm cu Isus, ceea ce am văzut împreună, şi este frumos cum ne-am rugat, cu atâta bucurie a inimii. Aşadar, putem să ne întrebăm: ce ducem cu noi întorcându-ne la viaţa zilnică?

Aş vrea să răspund la această întrebare cu trei verbe, urmând evanghelia pe care am ascultat-o. Ce anume ducem? A străluci, a asculta, a nu ne teme. Ce ducem cu noi? Răspund cu aceste trei cuvinte: a străluci, a asculta şi a nu ne teme.

Primul: a străluci. Isus se schimbă la faţă. Evanghelia spune: "Faţa lui a strălucit ca soarele" (Mt 17,2). El anunţase de puţin timp pătimirea sa şi moartea pe cruce, sfărâmând astfel imaginea unui Mesia puternic, lumesc, şi dezamăgind aşteptările discipolilor. Acum, pentru a-i ajuta să primească proiectul de iubire al lui Dumnezeu cu privire la fiecare dintre noi, Isus ia trei dintre ei, Petru, Iacob şi Ioan, îi duce pe munte şi se schimbă la faţă. Şi această "baie de lumină" îi pregăteşte pentru noaptea pătimirii.

Prieteni, dragi tineri, şi noi astăzi avem nevoie de un pic de lumină, de un fulger de lumină care să fie speranţă pentru a înfrunta atâtea întunecimi care ne asaltează în viaţă, atâtea înfrângeri zilnice, pentru a le înfrunta cu lumina învierii lui Isus. Pentru că El este lumina care nu apune, este lumina care străluceşte şi noaptea. "Dumnezeul nostru să ne lumineze ochii", spune preotul Esdra (Esd 9,8). Dumnezeul nostru luminează. Luminează privirea noastră, luminează inima noastră, luminează mintea noastră, luminează dorinţa noastră de a face ceva în viaţă. Mereu cu lumina Domnului.

Dar aş vrea să vă spun că nu devenim luminoşi atunci când ne punem sub reflectoare, nu, asta orbeşte. Nu devenim luminoşi. Nu devenim luminoşi atunci când prezentăm o imagine perfectă, foarte ordonată, foarte aranjată, nu: şi nici dacă ne simţim puternici şi învingători, puternici şi învingători, dar nu luminoşi. Noi devenim luminoşi, strălucim atunci când, primindu-l pe Isus, învăţăm să iubim ca el. A iubi ca Isus: asta ne face luminoşi, asta ne determină să facem fapte de iubire. Nu te înşela, prietenă, prietene, vei deveni lumină în ziua în care vei face fapte de iubire. Dar atunci când, în loc să faci fapte de iubire faţă de ceilalţi, priveşti la tine însuţi, ca un egoist, acolo lumina se stinge.

Al doilea verb este a asculta. Pe munte, un nor luminos îi acoperă pe discipoli. Şi acest nor, din care vorbeşte Tatăl, ce spune? "Ascultaţi de el", "acesta este Fiul meu cel iubit, ascultaţi de el!" (Mt 17,5). Totul este aici: tot ceea ce este de făcut în viaţă se află în aceste cuvinte: ascultaţi de El. A-l asculta pe Isus. Tot secretul se află aici. Ascultă ceea ce îţi spune Isus. "Eu nu ştiu ce-mi spune". Ia Evanghelia şi citeşte ceea ce spune Isus, ceea ce spune inimii tale. Pentru că el are cuvinte de viaţă veşnică pentru noi, el revelează că Dumnezeu este tată, este iubire. El ne indică drumul iubirii. Ascultă-l pe Isus. Pentru că noi, deşi cu bunăvoinţă, pornim pe drumuri care par de iubire, dar în definitiv sunt egoisme mascate de iubire. Fiţi atenţi la egoismele mascate de iubire! Ascultă-l, pentru că el îţi va spune care este drumul iubirii. Ascultă-l!

A străluci este primul cuvânt, fiţi luminoşi; a asculta, pentru a nu greşi drumul; şi în sfârşit al treilea cuvânt: a nu ne fi frică. Nu vă fie frică. Un cuvânt care în Biblie se repetă mult, în evanghelii: "nu vă fie frică". Acestea au fost ultimele cuvinte pe care Isus, în momentul schimbării la faţă, le-a spus discipolilor: "Nu vă temeţi" (Mt 17,7).

Vouă tinerilor care aţi trăit această bucurie - urma să spun această glorie, şi de fapt un soi de glorie este, această întâlnire a noastră -; vouă care cultivaţi vise mari dar adesea întunecate de teama de a nu le vedea realizate; vouă care uneori credeţi că nu vă veţi descurca - un pic de pesimism ne asaltează uneori -; vouă, tinerilor, tentaţi în acest timp să vă descurajaţi, să vă judecaţi poate nepotriviţi sau să ascundeţi durerea mascând-o cu un zâmbet; vouă, tinerilor, care voiţi să schimbaţi lumea - şi este un bine că vreţi să schimbaţi lumea - şi care voiţi să luptaţi pentru dreptate şi pace; vouă, tinerilor, care puneţi angajare şi fantezie în viaţă, dar vi se pare că nu sunt suficiente; vouă, tinerilor, de care Biserica şi lumea au nevoie ca pământul de ploaie; vouă, tinerilor, care sunteţi prezentul şi viitorul; da, chiar vouă, tinerilor, Isus vă spune astăzi: "Nu vă temeţi!", "Nu vă fie frică!".

Într-o mică tăcere, fiecare să-şi repete sieşi, în propria inimă, aceste cuvinte: "Nu vă fie frică".

Dragi tineri, aş vrea să privesc în ochi pe fiecare dintre voi şi să vă spun: nu vă temeţi, nu vă fie frică. Mai mult, vă spun un lucru foarte frumos. Nu mai sunt eu, este Isus însuşi cel care vă priveşte acum, vă priveşte, el care vă cunoaşte, cunoaşte inima fiecăruia dintre voi, cunoaşte viaţa fiecăruia dintre voi, cunoaşte bucuriile, cunoaşte tristeţile, succesele şi eşecurile, cunoaşte inima voastră. Şi astăzi el vă spune vouă, aici, la Lisabona, în această Zi Mondială a Tineretului: "Nu vă temeţi, nu vă temeţi, curaj, nu vă fie frică!"

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 1.