În stânga şi-n dreapta sunt bunicii mei, Ana şi Mihai Ghergu, în braţe cu nepoţica lui. În mijloc se află Anton Despinescu împreună cu mama lui şi sora lui mai mare.

Părintele Anton Despinescu sau surâsul speranţei şi al credinţei în Dumnezeu

Miercuri, 19 iulie 2023, părintele Anton Despinescu ar fi împlinit vârsta de 96 de ani. S-a întors în casa Tatălui în ziua de 20 iunie în acest an, iar miercuri, 31 mai, a celebrat cu anticipaţie în Catedrala "Adormirea Maicii Domnului" din Iaşi o Liturghie de mulţumire pentru 70 de ani de la hirotonirea lui întru preoţie din 29 iunie 1953. În fotografia alăturată se află el împreună cu mama şi sora lui, dar şi împreună cu bunicii paterni ai autoarei acestor rânduri care urmează.

Există în viaţa fiecăruia dintre noi persoane speciale care au o înrâurire covârşitoare asupra noastră şi de care ne aducem aminte cu drag pe întregul parcurs al pelerinajului nostru pământesc.

Aceste persoane le avem alături o viaţă de om, ne dau sfaturi, se roagă necontenit pentru noi oferindu-ne acea stare de bine şi de confort la gândul că există mereu cineva căruia îi pasă de tine, de neliniştile, de îndoielile şi de frământările tale pe acest pământ. Cineva care te ajută să faci primii paşi spirituali, primele rugăciuni, îndreptându-ţi gândul către Dumnezeu, adevăratul nostru Creator. Aceste persoane, în primii noştri ani de viaţă pot fi părinţii, bunicii, dar ulterior, când începem să mergem la biserică, apare în viaţa noastră preotul, cel ales de Dumnezeu să ne fie călăuză spirituală de-a lungul vieţii noastre pământeşti.

În plan spiritual, cei care mi-au luminat calea şi m-au ajutat să-l cunosc pe Dumnezeu şi să-l descopăr pe Isus Cristos au fost nu numai părinţii mei, ci îndeosebi bunica Ana, bunica mea paternă în anii copilăriei şi ai adolescenţei, şi părintele Anton Despinescu de-a lungul întregii mele vieţi. Desigur, Biserica şi slujitorii ei au continuat şi au completat educaţia mea creştină, astfel încât ea să nu pălească şi să se clatine în timpuri de restrişte pentru noi, creştinii. Am amintit-o pe bunica Ana nu întâmplător. Părintele Anton Despinescu a fost botezat de ea şi de bunicul Mihai, care a plecat la cer foarte tânăr. Bunica Ana era foarte mândră de finul ei de Botez şi era foarte bună prietenă cu mama părintelui Anton. Credinţa profundă, rugăciunea smerită, rostită cu glasul inimii, le unea pe cele două mame, care au trăit în vremuri atât de zbuciumate, presărate cu războaie, cu ani grei de secetă, foamete şi boli care secerau mii de vieţi omeneşti.

Mă copleşesc atâtea dragi aduceri aminte, atâtea sfaturi înţelepte pe care le-am primit de-a lungul anilor, începând din adolescenţă şi până de curând, de la părintele Anton Despinescu, încât nu pot să nu-i mulţumesc cu smerenie şi recunoştinţă acestui om şi preot cu har de la Dumnezeu, care a poposit şi în vieţile noastre dăruindu-ne surâsul speranţei şi al iubirii infinite a lui Dumnezeu pentru noi, creaturile sale. Înainte de toate îi mulţumesc lui Dumnezeu că ni l-a dăruit ca mesager al său pentru a ne întări în credinţă şi a-l urma pe Isus Cristos pe calea cea strâmtă, dar suitoare.

Când părintele Fabian Doboş, în predica Sfinţiei Sale la Liturghia de înmormântare a părintelui Anton, ne-a întrebat care ar fi primul cuvânt care l-ar defini pe pr. Anton din punctul nostru de vedere, mi-a venit în minte acest cuvânt: speranţa.

Şi rostind cuvântul speranţă gândul mă poartă la Abraham, pe care Sfântul Paul îl definea atât de frumos în Scrisoarea către Romani ca pe cel care a sperat "împotriva oricărei speranţe", întărindu-se în credinţă şi glorificându-l pe Dumnezeu, chiar şi atunci când mergea să-şi sacrifice fiul, pe Isaac, la porunca lui.

Sfântul Paul, în aceeaşi Scrisoare către Romani, scria: "Ne lăudăm în suferinţă, ştiind că suferinţa aduce răbdare, răbdarea - virtute, virtutea - speranţă, iar speranţa nu înşală pentru că iubirea lui Dumnezeu a fost revărsată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat".

Da, părintele Anton a fost şi rămâne un om şi un preot al speranţei, al iubirii constante pentru Dumnezeu şi pentru semeni, iubire pe care o emana din toată fiinţa sa. Surâsul speranţei se oglindea în privirile sale şi pe buzele sale, dar el venea dinlăuntrul fiinţei sale. Cuvintele sale pline de înţelepciune, modul său de a se comporta cu noi, atenţia şi răbdarea cu care ne asculta, promptitudinea cu care răspundea invitaţiei noastre de a-l avea ca oaspete, toate erau dătătoare de speranţă şi ne întăreau în credinţă risipind teama care ne bântuia deseori făcându-ne vulnerabili în faţa celui rău.

"Să nu ne pierdem speranţa - ne spunea deseori părintele Anton - căci Dumnezeu este speranţa noastră, cel care ne-a iubit atât de mult până la a se jertfi pe cruce pentru noi." Desigur, dacă am încerca să-i facem un portret spiritual părintelui Anton Despinescu, aşa cum l-am perceput fiecare, în întâlnirile noastre cu Sfinţia Sa, ar fi nenumărate calităţile care l-ar defini.

Era, de asemenea, un om al rugăciunii profunde şi pline de smerenie şi recunoştinţă faţă de Dumnezeu. De aceea, unul dintre răspunsurile pe care le dădea celor care-l întrebau ce mai face era: "Mă rog." Ne mărturisea uneori că, în timp ce ne vorbea sau ne asculta, se ruga în tăcere pentru noi.

Odată, când l-am implorat să se roage şi pentru mine, căci treceam printr-o încercare grea, părintele m-a privit lung, cu ochi înrouraţi de lacrimi şi cum această privire era tot mai insistentă, l-am întrebat: "Părinte Anton, de ce mă priviţi aşa?" Surâzând timid, mi-a răspuns: "Am început deja să mă rog pentru tine. Te-am încredinţat Tatălui ceresc şi lui Isus, celui care a suferit mai mult decât noi toţi. Abandonează-te lui şi Maicii sale îndurerate, care ţi-a fost dăruită şi ţie ca Mamă spirituală. Şi nu-ţi fie teamă, căci în această suferinţă a ta nu eşti singură. Dumnezeu este cu tine."

De asemenea, alte trăsături care-l defineau erau disponibilitatea şi răbdarea iubitoare cu care te asculta, chiar şi atunci când starea sa de sănătate era precară. Nu se vedea pe chipul lui plictiseală sau oboseală, chiar dacă avea peste 90 de ani. Iar la sfârşit, în timp ce te binecuvânta, îţi dăruia mereu surâsul său încurajator.

Această speranţă şi această certitudine a credinţei în Dumnezeu părintele Anton s-a străduit să ni le transmită şi nouă, celor care ne mai împotmolim pe cărările lumii trecătoare, lăsându-ne atraşi de deşertăciunile ei.

Fiind devotat al Sfintei Tereza a Pruncului Isus, despre care a scris mii de pagini, fie în reviste, precum "Lumina creştinului", sau în diferite cărţi religioase, pr. Anton, asemenea acestei mari sfinte, a avut o mare compasiune pentru cei care se îndepărtaseră de Dumnezeu şi de credinţă. Părintele nu-i refuza, dimpotrivă, încerca să le deschidă inimile către Dumnezeu şi să le arate calea pe care trebuie să o aleagă pentru a se bucura de viaţa veşnică din cer. Am convingerea că rugăciunea continuă a părintelui Anton a convertit multe suflete, le-a ajutat să se apropie din nou de Dumnezeu, pe care-l abandonaseră de-a lungul vieţii.

Părintele Anton Despinescu a fost şi rămâne un preot atins de iubirea lui Dumnezeu încă din fragedă copilărie, care a dăruit iubire tuturor, în numele lui Dumnezeu, amintindu-ne tuturor că în încercările şi suferinţele noastre provocate de propriile păcate, în neliniştile noastre sufleteşti dar şi în bucuriile noastre nu suntem singuri, căci "cu noi este Dumnezeu", Creatorul nostru, care ne aşteaptă pe toţi "acasă".

Şi dacă astăzi suntem mai buni şi mai disponibili faţă de cei predilecţi lui Dumnezeu, mulţi dintre noi o datorăm şi părintelui Anton Despinescu, a cărui viaţă a ars ca un rug al iubirii şi al dăruirii totale lui Dumnezeu şi celor pe care Dumnezeu i-a aşternut pe cale.

Părintele Anton Despinescu, înainte de a urca la cer, ne-a adresat ultimele sale cuvinte: "La revedere, în paradis!". Aşa cum spunea PS Iosif Păuleţ, noi toţi "purtăm în suflet speranţa că ne vom întâlni cu părintele Anton în paradis".

Părinte Anton, de acolo, din cer, continuaţi să vă rugaţi pentru noi, păcătoşii, cu aceeaşi iubire constantă şi compasiune cu care o făceaţi când trăiaţi printre noi!

Mariana Ghergu

* * *

Iaşi: Funeraliile părintelui Anton Despinescu (23 iunie 2023)

In memoriam pr. Anton Despinescu: Un destin împlinit sau despre nobleţea unui secol de viaţă

In memoriam pr. Anton Despinescu: La plecarea celui mai bun prieten

In memoriam pr. Anton Despinescu: "Ascultarea te va scuti de multe..."

In memoriam pr. Anton Despinescu: Drum lin, părinte profesor!

A trecut la Domnul pr. Anton Despinescu (20 iunie 2023)

Catedrala din Iaşi: Părintele Anton Despinescu a celebrat jubileul de platină al slujirii sacerdotale (31 mai 2023)

lecturi: 2.