© Vatican Media

"Amén. Francisco responde" disponibil pe Disney Plus

Dialog deschis şi sincer într-un documentar despre papa

de Felipe Herrera-Espaliat

Destins, zâmbitor şi glumeţ şi, în alte momente, foarte serios, emoţionat şi îndurerat. Dar mereu gata să răspunsă fără jumătăţi de măsură la fiecare dintre întrebările complexe pe care i le pun tineri din toată lumea. Aşa se arată papa în "Amén. Francisco responde", un documentar de 83 de minute condus de spaniolii Jordi Évole şi Márius Sánchez, apărut miercuri, 5 aprilie 2023, pe platforma streaming Disney+.

Lungmetrajul a fost filmat în iunie 2022 într-un edificiu din cartierul Pigneto la Roma, când papa avea o durere puternică la genunchiul drept. De aceea aceasta apare fragil în timp ce merge, dar nu atunci când răspunde la întrebările insistente ale interlocutorilor săi, toţi de limbă spaniolă, între 20 şi 25 de ani, provenind din Spania, Senegal, Argentina, Statele Unite, Peru, Columbia. Chiar dacă la început par agitaţi datorită dialogului iminent cu conducătorul Bisericii Catolice, după sosirea Papei Francisc, trec foarte repede de la timiditate la încredere, şi uneori la insolenţă, tratând, printre alte teme, rolul femeii în Biserică, feminismul şi avortul, mărturia de credinţă şi pierderea credinţei, identitatea sexuală, drama migraţiei şi rasismul.

Cel care sparge gheaţa este însuşi Papa Francisc, care ia iniţiativa şi, cu o imagine din fotbal, spune: "Mingea la centru, să înceapă meciul". Imediat, Víctor, care se defineşte agnostic, îl întreabă dacă ia un salariu pentru munca sa şi papa nu ezită să răspundă: "Nu, nu mă plătesc! Şi când am nevoie de bani pentru a-mi cumpăra pantofi sau altceva, merg şi cer. Nu am un salariu, dar asta nu mă preocupă, deoarece ştiu că îmi dau de mâncare gratis". Apoi, le relatează tinerilor că stilul său de viaţă este destul de simplu, "ca acela al unui angajat mediu" şi care pentru o cheltuială mai mare preferă să nu împovăreze Sfântul Scaun, ci să ceară ajutor de la alţii.

Cu o anumită doză de ironie, le explică tinerilor că atunci când vede că o organizaţie socială are nevoie de ajutor economic, el însuşi o încurajează să-i ceară resurse, pentru că el ştie bine unde să le găsească şi cui să se adreseze. "Tu cere, le spun lor, că şi aşa aici înăuntru fură toţi! De aceea ştiu unde se poate fura şi îţi trimit banii. Cu asta vreau să spun că atunci când văd că trebuie ajutat cineva, atunci da, eu merg şi cer celui care este responsabil de ajutoare", afirmă pontiful.

Când conversaţia se mută asupra problemei abandonării comunităţii ecleziale din partea atâtor catolici, Papa Francisc propune unul dintre argumentele sale cele mai menţionate: periferiile. "Când nu există mărturie, Biserica se oxidează, pentru că se transformă într-un club de oameni buni, care îndeplinesc propriile gesturi religioase, dar nu au curajul de a ieşi spre periferii. Pentru mine, acest lucru este fundamental. Când priveşti realitatea din centru, fără a vrea, tu ridici bariere de protecţie, care te îndepărtează de realitate şi pierzi simţul realităţii. Dacă vrei să vezi care este realitatea, mergi în periferie. Vrei să ştii ce este nedreptatea socială? Mergi în periferie. Şi când spun periferie, nu vorbesc numai despre sărăcie, ci despre periferii culturale, existenţiale", precizează el.

Apoi ia cuvântul Medha, o tânără născută în Statele Unite ale Americii, ai cărei părinţi au părăsit India în căutarea unui viitor mai bun pentru familia lor, mărturie în sintonie cu aceea a lui Khadim, tânăr musulman senegalez înrădăcinat în Spania. Ambii mărturisesc rasismul îndurat din cauza faptului că vin de departe. Astfel, conversaţia se centrează pe drama globală a migraţiei şi papa profită de ocazie pentru a denunţa fie exploatarea persoanelor în ţările de plecare, fie lipsa de moralitate a celor care nu le primesc. "Asta se întâmplă astăzi, se întâmplă la graniţele Europei şi, uneori, cu complicitatea vreunei autorităţi care îi trimite înapoi. Există ţări în Europa, nu vreau să le citez pentru a nu crea un caz diplomatic, care au mici oraşe sau sate aproape goale, sate unde sunt numai douăzeci de bătrâni şi câmpii nelucrate. Şi aceste ţări, care trăiesc o iarnă demografică, nu primesc nici migranţi", susţine Papa Francisc.

Conform Sfântului Părinte, în spatele tuturor acestora există o conştiinţă socială de factură colonialistă care favorizează exploatarea şi o cultură a sclaviei ascunsă de politici migratoare care nu caută să primească, să însoţească, să promoveze şi nici să integreze pe migrant. Dar tinerii îi spun papei că Biserica, în trecut, a colaborat şi s-a folosit de acest colonialism. Şi el răspunde că, deşi îi este ruşine de acest lucru, trebuie acceptată mereu propria istorie şi că acest criteriu i-a permis să cureţe Vaticanul de mondenitatea spirituală pe care a găsit-o uneori, dar că aceasta continuă să se infiltreze. "Reforma Bisericii trebuie să înceapă dinăuntru şi Biserica trebuie să fie reformată mereu, mereu, pentru că treptat ce culturile progresează, exigenţele se schimbă."

Dora, tânără evanghelică originară din Ecuador, izbucneşte în plâns în timp ce îi relatează Sfântului Părinte că a fost victimă a bullying-ului şi a fost oprimată de un atare sentiment de singurătate, încât s-a gândit la sinucidere. El o consolează, o invită să plângă liniştită şi, când o vede mai senină, o întreabă cu ce se ocupă. Dora răspunde că este machieur la teatru, iar papa îi întoarce zâmbetul, spunându-i: "Te voi chema, astfel mă vei face mai frumos".

În acel moment, tunetele dintr-o furtună care se dezlănţuie afară întrerup câteva clipe conversaţia, care se îndreaptă spre unul dintre momentele cele mai intense ale documentarului. Milagros, argentiniană, se prezintă drept catehetă catolică şi, în acelaşi timp, activistă orgolioasă pro-avort. Pune în mâinile papei un fular verde care are scrisă deasupra revendicarea: "Avort liber, sigur şi gratuit". Papa Francisc acceptă gestul şi lasă să se instaureze o dezbatere între femeile din grup, dintre care numai una se declară contrară întreruperii sarcinii şi favorabilă apărării necondiţionate a vieţii care urmează să se nască.

Apoi papa ia cuvântul şi tratează problema în termeni fie pastorali, fie biologici. "Preoţilor le spun mereu că atunci când se apropie o persoană în această situaţie, cu o povară pe conştiinţă, pentru că este profund semnul pe care un avort îl lasă în femeie, să nu-i pună prea multe întrebări şi să fie milostivi, cum este Isus [...]. Dar problema avortului trebuie văzută ştiinţific şi cu o anumită răceală. Orice carte de embriologie ne învaţă că, în luna conceperii, ADN-ul este deja schiţat şi toate organele sunt deja definite. De aceea, nu este o masă de celule care se unesc, ci o viaţă umană." Astfel, pontiful continuă în argumentarea sa şi, aşa cum a făcut alte dăţi, propune întrebări: "Este permis a elimina o viaţă umană pentru a rezolva problema? Sau, dacă eu recurg la un medic, este permis să plătesc un călău ca să elimine o viaţă umană pentru a rezolva o problemă?", îi întreabă pontiful pe tineri.

Papa apreciază sensibilitatea tinerelor faţă de drama femeii care se află în faţa unei sarcini nedorite, dar insistă asupra faptului că "este bine de a numi lucrurile cu numele lor. Una este a însoţi o persoană care l-a făcut, cu totul altceva este a justifica actul", spune cu claritate.

Tema se schimbă, dar tensiunea creşte atunci când Juan, spaniol, care aproape că nu reuşeşte să vorbească din cauza angoasei pe care o simte, îi relatează Papei Francisc că atunci când avea unsprezece ani, în ocazii repetate a îndurat abuzuri din partea unui membru al Opus Dei care lucra ca profesor la şcoală. Vinovatul a fost condamnat de justiţia civilă, deşi cu o pedeapsă redusă. Papa se arată îndurerat, dar mai ales surprins atunci când acel tânăr îi înmânează o scrisoare scrisă chiar de el. Era răspunsul personal al pontifului adresat tatălui tânărului, în care îi spunea că fosta Congregaţie pentru Doctrina Credinţei (CDC) se va ocupa de caz la nivel canonic. Tânărul, care admite că nu mai este credincios, îi explică papei că CDC a deliberat că acelui profesor trebuia să i se restituie bunul nume, scutindu-l de responsabilitate.

Papa Francisc se angajează să revadă cazul, dar ceilalţi îl contestă pentru răspunsul în general neglijent al Bisericii la abuzul de minori din partea slujitorilor săi. Papa exprimă durerea sa pentru aceste acte şi ilustrează tinerilor în mod detaliat tot ceea ce se face pentru a le combate, pentru ca, măcar în Biserică, "aceste cazuri de abuz asupra minorilor să nu cadă în prescriere. Şi dacă o dată cu anii cad în prescriere, eu elimin automat această prescriere. Nu vreau ca acest lucru să cadă vreodată în prescriere", afirmă el foarte serios.

Cu numele de Celia se prezintă o altă tânără spaniolă care explică faptul că este non-binară şi creştină. "Ştii ce este o persoană non-binară?" îl întreabă pe Papa Francisc. El răspunde că ştie, dar ea totuşi îi explică faptul că "o persoană non-binară este aceea care nu este nici bărbat, nici femeie, sau, cel puţin, nu complet, nici tot timpul". Apoi vrea să ştie dacă în Biserică există spaţiu pentru diversitatea sexuală şi de gen, iar papa răspunde lărgind orizontul la provocarea eclezială a incluziunii: "Fiecare persoană este fiică a lui Dumnezeu, fiecare persoană. Dumnezeu nu refuză pe nimeni, Dumnezeu este tată. Şi eu nu am dreptul să alung pe nimeni din Biserică. Nu numai atât, datoria mea este să primesc mereu. Biserica nu poate închide nimănui uşa. Nimănui". Imediat după aceea, pontiful adresează o critică acelora care, cu Biblia ca referinţă, promovează discursuri de ură şi justifică excluderea din comunitatea eclezială a aşa-numitei mişcări LGBT. "Aceste persoane sunt infiltrate care profită de Biserică pentru pasiunile lor personale, pentru restrângerea lor personală. Este una dintre corupţiile Bisericii", asigură el.

Dar temele fierbinţi nu s-au terminat şi Papa Francisc este interpelat cu privire la rolul femeii în Biserică, îndeosebi cu privire la posibilitatea de a deschide preoţia pentru femei. Aşa cum a spus anterior, papa răspunde că "nu este mai bine a fi preot decât de a nu fi preot", iar asta are o bază în teologie, care învaţă că slujirea primită prin hirotonire este pentru bărbaţi. Sfântul Părinte adaugă faptul că femeile sunt orientate în Biserică spre ceva mult mai important, care este maternalitatea, şi a le priva de asta, conform Papei Francisc, ar însemna a le priva de originalitatea lor, exercitând asupra lor un masculinism ministerial. De aceea, explică papa, promovarea femeii este în sintonie cu vocaţia sa în cadrul unei Biserici care în sine este femeie: "Este Biserica (la feminin) şi nu Biserica (la masculin)", precizează el.

Montajul audiovizual îl arată pe Sfântul Părinte care, deşi nu este întotdeauna în largul său, le permite tinerilor să se exprime liber, chiar şi atunci când multe poziţii ale lor sunt în contradicţie cu învăţătura Bisericii în diferite domenii. Cum ar fi, de exemplu, cea expusă de Alessandra, columbiană, care-l provoacă pe papa pornind de la activitatea care îi asigură existenţa. Se prezintă drept creatoare de conţinuturi pornografice pe care le distribuie în reţelele sociale; o muncă, spune ea, care i-a permis să se valorizeze mai mult şi să fie mai mult cu fiica sa.

Papa Francisc ascultă cu atenţie şi, pornind mereu de la aspectul pozitiv, elogiază potenţialităţile reţelelor sociale ca un instrument pentru a facilita comunicarea şi a stabili raporturi umane. Însă, după aceea, tratează moralitatea conţinuturilor pe care acestea le pot răspândi. "Dacă tu prin reţea vinzi droguri, de exemplu, intoxici tinerii, aduci vătămare, alimentezi un delict. Dacă tu prin reţea stabileşti contacte mafiote pentru a crea situaţii sociale este imoral. Moralitatea mass-media depinde de modul cum le foloseşti", susţine papa.

Atunci Maria, tânăra catolică, anterior declarându-se contrară avortului, contraatacă, spunând cât de vătămătoare este pornografia fie pentru cel care o produce, fie pentru cel care o consumă. Pornind de la asta, Papa Francisc reia cuvântul şi aminteşte că acela care se foloseşte de pornografie se deteriorează din punct de vedere uman, "cel care este dependent de pornografie este ca şi cum ar fi dependent de un drog care îl menţine la un nivel care nu-l lasă să crească", precizează el.

Dialogul se mută, după aceea, asupra temei masturbării şi papa alege din nou să lărgească privirea, oferind o abordare sănătoasă a sexualităţii: "Sexul este unul dintre lucrurile frumoase pe care Dumnezeu le-a dat persoanei umane. A se exprima sexual este o bogăţie. Aşadar, tot ceea ce diminuează exprimarea sexuală reală te diminuează şi pe tine şi sărăceşte această bogăţie în tine. Sexul are o dinamică a sa, are o motivaţie a sa de a fi. Exprimarea iubirii este probabil punctul central al activităţii sexuale. Aşadar, tot ceea ce te târăşte într-o altă parte şi care ţi-o abate din acea direcţie îţi diminuează activitatea sexuală". Desigur, pontiful recunoaşte că, în Biserică, învăţământul catehetic despre sex încă este în faşă şi admite că noi, creştinii, nu am avut mereu o cateheză matură despre sex.

Documentarul se încheie cu contrastul experienţelor a două femei în sânul Bisericii: una alimentată şi binecuvântată de credinţă, cealaltă rănită şi lezată în profunzime.

Maria exprimă aici din nou, fără complexe, credinţa sa catolică şi apartenenţa sa la Biserică, despre care se arată orgolioasă. Uneori, cu vocea întreruptă, în faţa privirilor celorlalţi nouă tineri care în mod constant nu au fost de acord cu ea în decursul conversaţiei, Maria explică modul în care raportul său cu Cristos a dat un sens vieţii sale. Papa o ascultă cu atenţie, o admiră, dar o avertizează că drumul său va fi greu: "Mărturia de credinţă pe care o dai îmi atinge inima, pentru că trebuie să fim curajoşi pentru a spune ceea ce spui în această întâlnire. Mulţumesc pentru mărturia ta. [...] Nu vreau să te înspăimânt, dar adună forţele şi pregăteşte-te pentru încercare. Continuă să faci bine aceste lucruri, dar când va veni încercarea, nu te înspăimânta, pentru că şi în momentul de întuneric există Domnul, care este ascuns acolo", este sfatul direct pe care i-l dă Papa Francisc.

Experienţei Mariei i se contrapun însă dezlipirea şi îndepărtarea Luciei, tânără peruviană, care a pierdut credinţa în Cristos după ce a îndurat mulţi ani abuzuri de putere şi psihologice în timp ce încerca să-i slujească pe alţii ca membru al unei comunităţi de călugăriţe. Îi explică papei că este mai fericită acum când nu este nici catolică, nici credincioasă, în timp ce se derulează imagini din viaţa sa cotidiană care o arată îmbrăţişată afectuos cu o altă tânără. Papa Francisc nu încearcă să o convingă despre contrar. De fapt, îi explică faptul că foarte des adevăratul curaj constă în a abandona ceea ce ne dăunează, în a ne distanţa: "Acest loc rău, acest loc de corupţie, acest convent mă dezumanizează, mă întorc acolo de unde am plecat, ca să caut umanitatea rădăcinilor mele. Asta nu mă scandalizează", îi spune papa cu o privire paternă care îi smulge un zâmbet.

Astfel se încheie conversaţia şi urmează mulţumirea Sfântului Părinte pentru experienţa împărtăşită. Recunoscând diferenţele de gândire şi de opinie exprimate în dialog, Papa Francisc subliniază că acesta este drumul Bisericii, adică, în diversitate toţi uniţi, toţi fraţi, într-o fraternitate care nu trebuie negociată niciodată.

(După L'Osservatore Romano, 5 aprilie 2023)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 2.