Papa Francisc: Angelus (29 ianuarie 2023)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

În liturgia de astăzi, se proclamă fericirile conform Evangheliei după Sfântul Matei (cf. Mt 5,1-12). Prima este fundamentală şi spune aşa: "Fericiţi cei săraci în duh, pentru că a lor este împărăţia cerurilor" (v. 3).

Cine sunt cei "săraci în duh"? Sunt cei care ştiu că nu îşi sunt suficienţi pentru ei înşişi, că nu sunt autosuficienţi şi trăiesc ca nişte "cerşetori de Dumnezeu": simt că au nevoie de Dumnezeu şi recunosc că binele vine de la el, ca dar, ca har. Cei care sunt săraci în duh preţuiesc ceea ce primesc; de aceea, doresc ca niciun dar să nu fie irosit. Astăzi, aş vrea să mă opresc asupra acestui aspect tipic al săracilor în duh: a nu irosi. Săracii în duh încearcă să nu risipească nimic. Isus ne arată importanţa de a nu risipi, de exemplu, după înmulţirea pâinilor şi a peştilor, când cere să se adune hrana care a rămas pentru ca nimic să nu se piardă (cf. In 6,12). A nu irosi ne permite să apreciem valoarea noastră, a persoanelor şi a lucrurilor. Însă, din păcate, este un principiu adesea neglijat, mai ales în societăţile mai înstărite, în care domină cultura irosirii şi cultura rebutării: amândouă sunt o ciumă. Aş vrea să vă propun, aşadar, trei provocări împotriva mentalităţii irosirii şi a rebutării.

Prima provocare: a nu irosi darul care suntem noi. Fiecare dintre noi este un bun, independent de calităţile pe care le are. Fiecare femeie, fiecare bărbat este bogat nu numai în talente, ci în demnitate, este iubit de Dumnezeu, valorează, este preţios. Isus ne aminteşte că suntem fericiţi nu pentru ceea ce avem, ci pentru ceea ce suntem. Şi atunci când o persoană se lasă purtată şi se aruncă, se iroseşte pe ea însăşi. Să luptăm, cu ajutorul lui Dumnezeu, împotriva tentaţiei de a ne considera nepotriviţi, greşiţi, şi să ne plângem din cauza aceasta.

Apoi, a doua provocare: a nu irosi darurile pe care le avem. Se pare că în lume în fiecare an este irosită circa o treime din producţia totală de alimente. Şi asta în timp ce atâţia mor de foame! Resursele creaţiei nu se pot folosi aşa; bunurile trebuie păzite şi împărtăşite, în aşa fel încât nimănui să nu-i lipsească necesarul. Să nu irosim ceea ce avem, ci să răspândim o ecologie a dreptăţii şi a carităţii, a împărtăşirii!

În sfârşit, a treia provocare: a nu rebuta persoanele. Cultura rebutării spune: te folosesc cât timp îmi eşti de folos; când nu mă mai interesezi sau îmi eşti o piedică, te arunc. Şi aşa sunt trataţi în special cei mai fragili: copiii încă nenăscuţi, bătrânii, cei nevoiaşi şi cei dezavantajaţi. Dar persoanele nu se pot arunca, cei dezavantajaţi nu pot fi aruncaţi! Fiecare este un dar sacru, fiecare este un dar unic, la orice vârstă şi în orice condiţie. Să respectăm şi să promovăm viaţa mereu! Să nu rebutăm viaţa!

Iubiţi fraţi şi surori, să ne punem câteva întrebări. Înainte de toate, cum trăiesc sărăcia în duh? Ştiu să-i fac spaţiu lui Dumnezeu, cred că el este binele meu, adevărata şi marea mea bogăţie? Cred că el mă iubeşte sau mă arunc cu tristeţe, uitând că sunt un dar? Şi după aceea: sunt atent să nu irosesc, sunt responsabil în folosirea lucrurilor, a bunurilor? Şi sunt disponibil să le împărtăşesc cu ceilalţi sau sunt egoist? În sfârşit, îi consider pe cei mai fragili ca daruri preţioase pe care Dumnezeu îmi cere să le păzesc? Îmi amintesc de săraci, de cel care este lipsit de cele necesare?

Să ne ajute Maria, Femeia Fericirilor, să mărturisim bucuria că viaţa este un dar şi frumuseţea de a ne oferi ca dar.

________________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori!

Cu mare durere aflu ştirile care vin din Ţara Sfântă, îndeosebi despre moartea a zece palestinieni, între care o femeie, ucişi în timpul acţiunilor militare israeliene antiterorism în Palestina; şi despre ceea ce s-a întâmplat aproape de Ierusalim vineri seara, când şapte evrei israelieni au fost ucişi şi trei au fost răniţi la ieşirea din sinagogă de un palestinian. Spirala morţii care creşte din zi în zi nu face altceva decât să închidă puţinele breşe de încredere care există între cele două popoare. De la începutul anului, zeci de palestinieni au fost ucişi în ciocnirile cu armata israeliană. Fac apel la cele două guverne şi la comunitatea internaţională ca să se găsească, imediat şi fără amânare, alte căi care să cuprindă dialogul şi căutarea sinceră a păcii. Să ne rugăm pentru asta, fraţilor şi surorilor!

Apoi reînnoiesc apelul meu pentru situaţia umanitară gravă în coridorul din Lachin, în Caucazul de Sud. Sunt aproape de toţi cei care, în plină iarnă, sunt constrânşi să facă faţă acestor condiţii inumane. Este necesar să se facă orice efort la nivel internaţional pentru a găsi soluţii paşnice pentru binele persoanelor.

Astăzi este a 70-a Zi Mondială a Bolnavilor de Lepră. Din păcate, stigmatul legat de această boală continuă să provoace încălcări grave ale drepturilor umane în diferite părţi ale lumii. Exprim apropierea mea de cei care suferă de această boală şi încurajez angajarea pentru integrarea deplină a acestor fraţi şi surori ai noştri.

Adresez salutul meu vouă tuturor, veniţi din Italia şi din alte ţări. Salut grupul Quincea?eras din Panama şi studenţii din Badajoz din Spania. Salut pelerinii din Moiano şi Monteleone din Orvieto, pe cei din Acqui Terme şi tinerii din Grupul Agesci Cercola Primo.

Şi acum, cu mare afecţiune, salut tinerii şi tinerele din Acţiunea Catolică a Diecezei de Roma! Aţi venit în "Caravana Păcii". Vă mulţumesc pentru această iniţiativă, cu atât mai preţioasă anul acesta, pentru că, gândindu-ne la martirizata Ucraina, angajarea noastră şi rugăciunea noastră pentru pace trebuie să fie şi mai puternice. Să ne gândim la Ucraina şi să ne rugăm pentru poporul ucrainean, aşa de maltratat. Acum, să ascultăm mesajul pe care prietenii voştri, aici lângă mine, ni-l vor citi.

[citirea mesajului]

Iubiţi fraţi şi surori, poimâine voi pleca într-o călătorie apostolică în Republica Democrată Congo şi în Republica Sudanul de Sud. Mulţumesc autorităţilor civile şi episcopilor locali pentru invitaţii şi pentru pregătirile acestor vizite, salut cu afecţiune acele populaţii iubite care mă aşteaptă.

Acele ţinuturi sunt încercate de conflicte lungi: Republica Democrată Congo suferă, mai ales în estul ţării, din cauza ciocnirilor armate şi a exploatării; în timp ce Sudanul de Sud, sfâşiat de ani de război, abia aşteaptă să se termine violenţele continue care constrâng atâţia oameni să trăiască evacuaţi şi în condiţii de mare suferinţă. În Sudanul de Sud, voi ajunge împreună cu arhiepiscopul de Canterbury şi cu moderatorul Adunării Generale a Bisericii din Scoţia: astfel, vom trăi împreună, ca fraţi, un pelerinaj ecumenic de pace.

Cer tuturor, cu rugăminte, să însoţiţi această călătorie cu rugăciunea.

Şi urez tuturor o duminică frumoasă. Şi vă rog nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 234.