Scrisoarea Sfântului Părinte Francisc către poporul lui Dumnezeu care peregrinează în Cuba

Iubiţi fraţi şi surori,

Au trecut 25 de ani de la călătoria apostolică a Sfântului Ioan Paul al II-lea în Cuba, un moment de har şi binecuvântare pentru toţi. În cadrul acestei aniversări, episcopii acestei Conferinţe Episcopale au avut amabilitatea să-l invite pe cardinalul Beniamino Stella, care în acei ani ca nunţiu apostolic a fost un martor privilegiat al acestui eveniment, să-i viziteze şi l-am rugat să ducă salutul şi binecuvântarea mea, exprimând apropierea papei faţă de fiecare dintre voi, Eminenţei Sale cardinalul Juan de la Caridad García Rodríguez, episcopilor, preoţilor şi seminariştilor, călugărilor şi călugăriţelor şi tuturor credincioşilor laici.

În acest timp, aş dori să faceţi din nou prezente în inimile voastre gesturile şi cuvintele pe care predecesorul meu vi le-a adresat în timpul vizitei sale, pentru ca acestea să rezoneze puternic în prezent şi să dea un nou impuls pentru a continua construirea cu speranţă şi determinare viitorul acestei naţiuni. Unul din îndemnurile sale de atunci a fost: "Înfruntaţi cu putere şi cumpătare, cu dreptate şi prudenţă marile provocări ale momentului prezent; întoarceţi-vă la rădăcinile voastre cubaneze şi creştine şi faceţi tot ce vă stă în putere pentru a construi un viitor mai demn şi mai liber! Nu uitaţi că responsabilitatea face parte din libertate. Mai mult, persoana este definită în primul rând prin responsabilitatea sa faţă de ceilalţi şi în faţa istoriei" (Mesaj către tinerii cubanezi, 23 ianuarie 1998).

De asemenea, vă încurajez să vă întoarceţi la rădăcinile voastre cubaneze şi creştine, adică la propria identitate, care a generat şi continuă să genereze viaţa acestei ţări. Aceste rădăcini s-au întărit, permiţându-ne să le vedem crescând şi înflorind în mărturia atâtora dintre voi care munciţi şi vă jertfiţi zi de zi pentru alţii, nu numai pentru rudele voastre, ci şi pentru vecinii şi prietenii voştri, pentru întregul oraş, şi în mod deosebit pentru cei mai nevoiaşi. Mulţumesc pentru acest exemplu de colaborare şi ajutor reciproc care vă uneşte şi care dezvăluie spiritul care vă caracterizează: deschis, primitor şi solidar. Continuaţi să mergeţi împreună cu speranţă, ştiind că întotdeauna, şi mai ales în mijlocul necazurilor şi suferinţelor, Isus şi Preasfânta Sa Mamă vă însoţesc, vă ajută să duceţi crucea şi vă mângâie cu bucuria învierii.

Ca semn al apropierii şi comuniunii mele cu îndrăgitul popor cubanez, care are mari scriitori şi artişti, aş vrea să amintesc câteva cuvinte ale părintelui Varela, care exprimă nevoia de a ne concentra pe binele şi rodnicia acestui efort: "După ce copacul prinde rădăcini, foarte curând îşi va întinde ramurile, iar virtutea se va odihni la umbra lui". Acest copac plin de vitalitate poate să reprezinte bine omul care are înrădăcinată încrederea în Domnul, aşa cum spune profetul Ieremia: "Este ca pomul plantat lângă apă, care-şi întinde rădăcinile pe mal; nu se teme când vine arşiţa, frunzele lui sunt verzi, în anul secetos nu se îngrijorează şi nu încetează să facă fructe" (Ier 17,8). Având încredere în Dumnezeul vieţii, vă invit să continuaţi să vă adânciţi în propriile rădăcini cu curaj şi responsabilitate şi să continuaţi să daţi roade uniţi în credinţă, speranţă şi caritate.

Isus să binecuvânteze poporul cubanez şi Stăpâna Noastră a Carităţii de Cobre să-l păzească şi să-l însoţească. Mă rog pentru voi şi vă cer, cu rugăminte, să vă rugaţi pentru mine.

Cu fraternitate,

Franciscus

Roma, Sfântul Ioan din Lateran, 8 decembrie 2022

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 289.