© Vatican Media

Papa Francisc: Angelus (8 ianuarie 2023)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Astăzi celebrăm sărbătoarea Botezului Domnului şi Evanghelia ne prezintă o scenă uluitoare: este prima dată când Isus apare în public după viaţa ascunsă de la Nazaret; ajunge pe malul râului Iordan pentru a fi botezat de Ioan (Mt 3,13-17). Era un rit cu care oamenii se căiau şi se angajau să se convertească; un imn liturgic spune că poporul mergea pentru a fi botezat "cu sufletul gol şi cu picioarele goale" - un suflet deschis, gol, fără a acoperi nimic - şi anume cu umilinţă, cu inima transparentă. Dar, văzându-l pe Isus care se amestecă împreună cu păcătoşii, rămânem uimiţi şi ne vine să ne întrebăm: de ce a făcut Isus această alegere? El, care este Sfântul lui Dumnezeu, Fiul lui Dumnezeu fără păcat, pentru ce a făcut alegerea aceea? Găsim răspunsul în cuvintele pe care Isus le adresează lui Ioan: "Lasă acum, căci aşa se cuvine, ca noi să împlinim toată dreptatea!" (v. 15). Să împlinim toată dreptatea: ce înseamnă?

Botezându-se, Isus ne dezvăluie dreptatea lui Dumnezeu, acea dreptate pe care el a venit s-o aducă în lume. Noi de atâtea ori avem o ideea restrânsă despre dreptate şi credem că ea înseamnă: cine greşeşte plăteşte şi astfel satisface greşeala pe care a făcut-o. Dar dreptatea lui Dumnezeu, aşa cum învaţă Scriptura, este mult mai mare: nu are ca scop condamnarea vinovatului, ci mântuirea sa, renaşterea sa, a-l face drept: din nedrept în drept. Este o dreptate care vine din iubire, din acele măruntaie de compasiune şi de milostivire care sunt însăşi inima lui Dumnezeu, Tată care se înduioşează atunci când suntem oprimaţi de rău şi cădem sub povara păcatelor şi a fragilităţilor. Aşadar, dreptatea lui Dumnezeu nu vrea să distribuie chinuri şi pedepse ci, aşa cum afirmă apostolul Paul, constă în a ne face drepţi pe noi, fiii săi (cf. Rom 3,22-31), eliberându-ne de laţurile răului, vindecându-ne, ridicându-ne. Mereu Domnul nu este gata să ne pedepsească, este cu mâna întinsă pentru a ne ajuta să ne ridicăm. Şi atunci înţelegem că, pe malurile Iordanului, Isus ne dezvăluie sensul misiunii sale: el a venit pentru a împlini dreptatea divină, care este aceea de a-i mântui pe păcătoşi; a venit pentru a lua pe umerii săi păcatul lumii şi a coborî în apele abisului, ale morţii, aşa încât să ne recupereze şi să nu ne lase să ne înecăm. El ne arată astăzi că adevărata dreptate a lui Dumnezeu este milostivirea care mântuieşte. Nouă ne este frică să credem că Dumnezeu este milostivire, dar Dumnezeu este milostivire, pentru că dreptatea sa este tocmai milostivirea care mântuieşte, este iubirea care împărtăşeşte condiţia noastră umană, devine aproape, solidar cu durerea noastră, intrând în întunericul nostru pentru a ne readuce lumina.

Benedict al XVI-lea a afirmat că "Dumnezeu a voit să ne mântuiască mergând el însuşi până la capăt în abisul morţii, pentru ca fiecare om, şi cel care a căzut mult în jos încât nu mai vede cerul, să poată găsi mâna lui Dumnezeu de care să se prindă şi să urce din întuneric pentru a revedea lumina pentru care el este făcut" (Omilie, 13 ianuarie 2008).

Fraţilor şi surorilor, să nu ne fie frică să ne gândim la o dreptate aşa de milostivă. Să mergem înainte: Dumnezeu este milostivire. Dreptatea sa este milostivă. Să ne lăsăm luaţi de mână de el. Şi noi, discipoli ai lui Isus, suntem chemaţi să exercităm în acest mod dreptatea, în raporturile cu ceilalţi, în Biserică, în societate: nu cu duritatea celui care judecă şi condamnă divizând persoanele în bune şi rele, ci cu milostivirea celui care primeşte împărtăşind rănile şi fragilităţile surorilor şi fraţilor, pentru a-i ridica. Aş vrea s-o spun aşa: nu divizând, ci împărtăşind. A nu diviza, ci a împărtăşi. Să facem ca Isus: să împărtăşim, să purtăm poverile unii altora în loc să bârfim şi să distrugem, să ne privim cu compasiune, să ne ajutăm reciproc. Să ne întrebăm: eu sunt o persoană care divide sau împărtăşeşte? Să ne gândim un pic: eu sunt discipol al iubirii lui Isus sau un discipol al bârfei, care divide? Bârfa este o armă letală: ucide, ucide iubirea, ucide societatea, ucide fraternitatea. Să ne întrebăm: eu sunt o persoană care divide sau o persoană care împărtăşeşte?

Şi acum s-o rugăm pe Sfânta Fecioară Maria, care l-a născut pe Isus, cufundându-l în fragilitatea noastră pentru ca noi să avem din nou viaţa.

________________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori!

În această dimineaţă, conform obiceiului, am botezat în Capela Sixtină câţiva nou-născuţi, copii ai angajaţilor Sfântului Scaun şi ai statului Cetatea Vaticanului. Însă acum, în sărbătoarea Botezului Domnului, îmi este drag să extind salutul şi binecuvântarea la toţi copiii şi copilele care astăzi sau în această perioadă au primit sau vor primi Botezul. Şi în acelaşi timp reînnoiesc tuturor - mie în primul rând - invitaţia de a sărbători data în care am fost botezaţi, adică atunci când am devenit creştini. Vă întreb: fiecare dintre voi ştie data Botezului său? Cu siguranţă vreunul dintre voi n-o ştie. Întrebaţi-i pe părinţi, pe rude, pe naşi: care este data Botezului meu? Şi apoi, în fiecare an, să sărbătoriţi acea dată, pentru că este o nouă aniversare a zilei de naştere, aniversarea zilei de naştere a credinţei. Aceasta este lucrarea pentru astăzi, pentru fiecare dintre voi: care este data Botezului meu, aşa încât s-o pot sărbători.

Şi acum adresez salutul meu vouă, romani şi pelerini. Atâţia polonezi sunt aici!

Îndeosebi, salut corul "Glasul îngerilor", din Betleem. Dragi prieteni, mulţumesc din inimă pentru că, împreună cu cântecele voastre, voi aduceţi "parfumul din Betleem" şi mărturia comunităţii creştine din Ţara Sfântă. Mulţumesc! Ne rugăm pentru voi şi suntem aproape de voi!

Şi să nu-i uităm pe fraţii şi surorile noştri ucraineni! Suferă mult datorită războiului! Acest Crăciun în război, fără lumină, fără căldură, suferă mult! Vă rog, să nu-i uităm. Şi astăzi, văzând-o pe Sfânta Fecioară Maria care-l poartă pe prunc în iesle, care îl alăptează, mă gândesc la mamele victimelor războiului, ale soldaţilor care au căzut în acest război din Ucraina. Mamele ucrainene şi mamele ruse, şi unele şi altele au pierdut copiii. Acesta este preţul războiului. Să ne rugăm pentru mamele care i-au pierdut pe copiii soldaţi, fie ucrainene fie ruse.

Urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 324.