Patriarhul Bartolomeu către delegaţia trimisă de pontif la Fanar pentru sărbătoarea patronului, Sfântul Andrei

Religia nu poate fi manipulată pentru a justifica războiul

Publicăm o traducere a discursului patriarhului ecumenic Bartolomeu adresat delegaţiei Sfântului Scaun cu ocazia sărbătorii Sfântului Andrei, patron al Bisericii din Constantinopol, celebrată la 30 noiembrie 2022 la Fanar.

Eminenţă cardinal Leonardo Sandri, prefect emerit al Dicasterului pentru Bisericile orientale,

Stimaţi membri ai delegaţiei oficiale a Bisericii surori din Antica Romă,

Salutăm cu bucurie prezenţa voastră la Fanar pentru a cinsti împreună amintirea venerabilă a lui Andrei, primul chemat dintre apostoli, fondator şi patron al Bisericii noastre. Mulţumim din inimă fratelui nostru papa de la Roma, Francisc, care v-a trimis cordial la Fanar cu mesajul său festiv de iubire şi omagiu, continuând tradiţia consolidată începută de patriarhul Atenagora şi de papa Paul al VI-lea a schimbului reciproc al vizitei de delegaţii cu ocazia sărbătorilor sfinţilor patroni ai celor două Biserici ale noastre. Vă invităm, Excelenţă, să duceţi sfântului nostru frate mulţumirile sincere ale Bisericii din Constantinopol şi ale modestiei noastre.

În urmă cu trei săptămâni am avut binecuvântarea şi bucuria de a fi împreună cu fratele nostru iubit papa Francisc la Forum for Dialogue în Bahrain, dedicat temei "East and West for Human Coexistence". Pentru participanţi a fost o ocazie de reflecţie asupra Documentului despre fraternitatea umană pentru pacea mondială şi convieţuirea comună. În cadrul forumului, lideri creştini din diferite Biserici şi confesiuni s-au rugat împreună în cadrul unei întâlniri ecumenice şi de rugăciune pentru pace. Aşa cum a afirmat Declaraţia din Regatul Bahrain, de fiecare dată când se predică ura, violenţa şi discordia este profanat numele lui Dumnezeu.

Din păcate constatăm şi astăzi cum religia poate să fie manipulată pentru a justifica războiul şi folosirea violenţei. Războiul dezastruos în desfăşurare în Ucraina între popoare creştine fraţi ne întristează profund şi reprezintă o provocare importantă. Cu privire la aceste evenimente inacceptabile, este important de amintit că Sfântul şi Marele Conciliu al Bisericii Ortodoxe (Creta, 2016) a condamnat războiul în mod incontestabil, afirmând că "Biserica lui Cristos condamnă în manieră generală războiul, pe care-l consideră o consecinţă a răului în lume şi a păcatului", şi că "ea condamnă cu fermitate multiplele conflicte şi războaiele datorate fanatismului, care derivă din principii religioase" (Misiunea Bisericii ortodoxe în lumea contemporană, D1, D3).

În afară de asta, Conciliul din Creta a subliniat că "pacea lui Cristos este rodul copt al recapitulării a toate în el, al promovării demnităţii şi măreţiei persoanei umane, ca imagine a lui Dumnezeu, al manifestării unităţii organice în el a neamului omenesc şi a lumii, al universalităţii principiilor de pace, de libertate şi de dreptate socială şi, în sfârşit, al rodniciei iubirii creştine între oamenii şi popoarele lumii" (Ibid., C1). În acest spirit, Conciliul a declarat că "Biserica ortodoxă consideră misiune a sa să încurajeze tot ceea ce foloseşte realmente păcii (Rom 14,19) şi deschide calea la dreptate, la fraternitate, la adevărata libertate şi la iubirea reciprocă între toţi fiii unicului Tată ceresc, ca şi între toate popoarele, care constituie o singură familie umană" (Ibid., C5).

În Bahrain, papa Francisc a subliniat că pentru o mărturie creştină eficace (martyria) în lume este necesar să fim reconciliaţi între noi, aşa încât să putem vorbi cu un singur glas şi cu o singură inimă. Mai mult, tocmai cu această dorinţă de a facilita mărturia creştină s-a născut mişcarea ecumenică la începutul secolului trecut, conform cuvintelor lui Cristos: "Prin aceasta vor recunoaşte toţi că sunteţi discipolii mei: dacă aveţi dragoste unii faţă de alţii" (In 13,35).

În contextul relaţiilor noastre inter-ecleziastice şi al dialogului teologic bilateral, suntem deosebit de bucuroşi de importanţa atribuită de fratele nostru papa Francisc principiului de sinodalitate a Bisericii, pe care-l descrie ca abordare centrală pentru Biserică în al treilea mileniu. Urmărim cu profund interes toate dezbaterile despre această temă în Sinodul Episcopilor al Bisericii Catolice despre sinodalitate, care a început anul trecut şi va continua până anul viitor şi care are ca temă "Pentru o Biserică sinodală: comuniune, participare şi misiune".

Desigur, sinodalitatea nu este pur şi simplu o instituţie sau un model de administrare a Bisericii îndreptat spre comuniune şi spre unitate, nici nu este o chestiune de participare activă a tuturor membrilor Bisericii. În acest sens, sinodalitatea nu trebuie confundată cu democratizarea, nici nu trebuie înţeleasă ca luare a unei decizii pe baza principiului majoritar. Scopul sinoadelor nu este întâlnirea ca scop în sine, ci predicarea evangheliei poporului lui Dumnezeu şi lumii, precum şi mărturia cea mai eficace a lui Cristos, care implică ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu, a Duhului Sfânt şi unii pe alţii, pentru a dezvolta un spirit de discernământ (diakrisis) şi o cultură de dialog.

Dialogul nostru teologic bilateral în ultimii şaptesprezece ani s-a focalizat asupra problemei sinodalităţii. Documentul de la Ravenna, publicat în 2007, ne-a amintit că nu vom putea concepe primatul fără sinodalitate, nici sinodalitatea fără primat. În afară de asta a fost subliniat că exercitarea primatului şi a sinodalităţii are loc pe trei niveluri: local, regional şi universal. Aceste trei niveluri au fost incluse în Documentul de la Chieti, publicat în 2016 şi dedicat temei "Sinodalitate şi primat în primul mileniu: spre o înţelegere comună în slujirea unităţii Bisericii".

În ultimii şase ani, Comisia mixtă internaţională pentru dialogul teologic între Biserica Catolică şi Biserica Ortodoxă a lucrat asupra unui document intitulat "Primat şi sinodalitate în al doilea mileniu şi astăzi". Acest document are ca obiectiv să se ajungă la o lectură comună a dificultăţilor apărute între cele două Biserici în cursul celui de-al doilea mileniu şi a modului de a le putea depăşi astăzi promovând o Biserică mai sinodală. Ne rugăm şi sperăm ca următoarea sesiune plenară a Comisiei, care se va desfăşura în luna iunie 2023 la Alexandria, în Egipt, sub auspiciile generoase ale Preafericirii Sale patriarhul Teodor de Alexandria şi al întregii Africi, să poată completa acest document şi să contribuie în acest mod la promovarea refacerii comuniunii între cele două Biserici surori ale noastre, cultivând un spirit de sinodalitate.

Eminenţă, dragi fraţi şi iubiţi fii în Domnul,

A împărtăşi acelaşi potir euharistic presupune ca să continuăm împreună pe acelaşi drum. A continua împreună pe acelaşi drum este exact semnificaţia cuvântului grec synodos. De aceea, sinodul nu este numai o imagine (eikon) sau o instituţie a Bisericii, ci mai degrabă definiţia sa exactă, cum a formulat chiar sfântul nostru predecesor, Sfântul Ioan Gură de Aur: "Biserică (ekklesia) şi Sinod sunt sinonime" (Explicatio in Psalmum 149, PG 55, 493).

Cu aceste sentiment, cântând şi preamărind pe Împărţitorul binevoitor al oricărui lucru bun, adresăm din toată inima salutul nostru de bun-venit dumneavoastră, Eminenţă, şi celorlalţi membri ai delegaţiei, mulţumindu-vă încă o dată pentru participarea voastră la celebrările Sărbătorii Tronului Sfintei şi Marii Biserici a lui Cristos. Vă cerem cordial să duceţi saluturile personale ale modestiei noastre sfântului nostru frate papa Francisc. Îl rugăm pe Dumnezeu Atotputernic şi Milostiv, pentru ca, prin rugăciunile sfinţilor apostoli şi fraţi Petru şi Andrei, să întărească poporul său în realizarea sfintei sale voinţe şi a poruncilor sale divine şi să ne binecuvânteze pe noi toţi pe drumul nostru sinodal spre mult dorita unitate între Biserica Ortodoxă şi Biserica Catolică romană, care va deveni baza unei mărturii trainice a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Cristos, "speranţa noastră" (1Tim 1,1), şi pentru lupta noastră comună pentru oamenii din toată lumea.

Cristos este între noi!

(După L'Osservatore Romano, 3 decembrie 2022)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 206.