Papa Francisc: Audienţă acordată donatorilor pomului de Crăciun şi ai ieslei din Piaţa "Sfântul Petru" (3 decembrie 2022)

Fraţilor şi surorilor, bună ziua şi bine aţi venit!

Vă primesc în ziua în care sunt prezentate ieslea şi pomul de Crăciun, situate în Piaţa "Sfântul Petru", precum şi ieslea pregătită în această Aulă. Vă salut pe toţi cu afect, începând de la episcopul de Triveneto şi de la parohul de Sutrio - reprezentant al arhiepiscopului de Udine - mulţumindu-le pentru cuvintele lor respectuoase. Salut autorităţile civile, îndeosebi pe ministrul afacerilor externe din Guatemala, pe preşedintele regiunii Friuli Venezia Giulia, pe asesorul regiunii Abruzzo şi pe primarii de Sutrio şi de Rosello. Vă mulţumesc pentru darul acestor simboluri de Crăciun, asupra cărora se va pleca privirea numeroşilor pelerini care provin din toate părţile lumii.

Aş vrea să adresez un gând special artizanilor lemnului, care au sculptat statuile din iesle; tinerilor din structura "Quadrifoglio" din Rosello, care au realizat parte din podoabele pomului; celor care au cultivat în pepiniera din Palena bradul şi brazii mai mici destinaţi pentru alte locuri din Vatican. Recunoştinţa mea se îndreaptă şi spre tehnicienii şi spre personalul de la Guvernatorat, veniţi aici cu cardinalul Fernando Vergez şi cu sora Raffaella Petrini.

Pomul şi ieslea sunt două semne care continuă să-i fascineze pe cei mici şi pe cei mari. Pomul, cu luminile sale, îl aminteşte pe Isus care vine să lumineze întunericul nostru, existenţa noastră adesea închisă în umbra păcatului, a fricii, a durerii. Şi ne sugerează şi o altă reflecţie: ca şi pomii, tot aşa şi oamenii au nevoie de rădăcini. Pentru că numai cel care este înrădăcinat într-un teren bun, rămâne trainic, creşte, "se maturizează", rezistă la vânturile care-l zdruncină şi devine un punct de referinţă pentru cel care-l priveşte. Dar, dragilor, fără rădăcini nimic din toate acestea nu se întâmplă: fără baze trainice rămânem clătinaţi. Este important să păstrăm rădăcinile, în viaţă ca şi în credinţă. În această privinţă apostolul Paul aminteşte fundamentul în care se înrădăcinează viaţa pentru a rămâne trainici: spune să rămânem "înrădăcinaţi în Isus Cristos" (Col 2,7). Iată ce anume ne aminteşte pomul de Crăciun: a fi înrădăcinaţi în Isus Cristos.

Şi astfel ajungem la iesle, care ne vorbeşte despre naşterea Fiului lui Dumnezeu făcut om pentru a fi aproape de fiecare dintre noi. În sărăcia sa genuină, ieslea ne ajută să regăsim adevărata bogăţie a Crăciunului şi să ne purificăm de atâtea aspecte care poluează peisajul de Crăciun. Simplă şi familială, ieslea aminteşte de un Crăciun diferit de cel consumist şi comercial: este un alt lucru; aminteşte cât de bine ne face să păstrăm momente de tăcere şi de rugăciune în zilele noastre, adesea cuprinse de frenezie. Tăcerea favorizează contemplarea Pruncului Isus, ajută să devenim intimi cu Dumnezeu, cu simplitatea fragilă a unui mic nou-născut, cu blândeţea faptul de a fi aşezat acolo, cu afectul duios al scutecelor care-l învăluie.

Rădăcini şi contemplare: pomul ne învaţă rădăcinile, ieslea ne invită la contemplare. Să nu uităm aceste două atitudini umane şi creştine. Şi dacă vrem să sărbătorim cu adevărat Crăciunul să redescoperim prin iesle surpriza şi uimirea micimii, micimea lui Dumnezeu, care se face mic, care nu se naşte în luxul aparenţei, ci în sărăcia unui grajd. Şi pentru a-l întâlni trebuie să ajungem la El acolo, unde se află El; trebuie să ne înjosim, trebuie să ne facem mici, să lăsăm orice vanitate, pentru a ajunge acolo unde este El. Şi rugăciunea este calea cea mai bună pentru a spune mulţumesc în faţa acestui dar de iubire gratuită, pentru a spune mulţumesc lui Isus care doreşte să intre în casele noastre şi în inimile noastre. Da, Dumnezeu ne iubeşte aşa de mult încât împărtăşeşte umanitatea noastră şi viaţa noastră. Nu ne lasă singuri niciodată, este alături de noi în fiecare împrejurare, în bucurie ca şi în durere. Chiar şi în momentele cele mai urâte, El este acolo, pentru El este Emanuel, Dumnezeu cu noi, lumina care luminează întunericul şi prezenţa duioasă care ne însoţeşte pe cale.

Iubiţi fraţi şi surori, vă reînnoiesc recunoştinţa pentru darurile de Crăciun ale pomului şi ieslei şi urez fiecăruia dintre voi, celor din familiile voastre şi comunităţilor voastre un sfânt Crăciun, încredinţându-vă ocrotirii materne a Mariei, Mama lui Dumnezeu şi a noastră. Şi vă cer, cu rugăminte, să vă rugaţi pentru mine. Mulţumesc!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
 

lecturi: 373.