Cardinalul Parolin: Un acord despre bunuri esenţiale pentru viaţa Bisericii din China

de Andrea Tornielli

"Inima Acordului are desigur de-a face şi cu consolidarea unui bun dialog instituţional şi cultural, dar se referă îndeosebi la bunuri esenţiale pentru viaţa zilnică a Bisericii din China". Cu aceste cuvinte cardinalul secretar de stat Pietro Parolin, intervievat de L'Osservatore Romano şi Radio Vatican - Vatican News, explică motivaţiile care au determinat Sfântul Scaun să semneze şi să reînnoiască pentru a doua oară Acordul Provizoriu cu Republica Populară Chineză.

Eminenţă, puteţi împărtăşi cu noi drumul care a dus Sfântul Scaun să aleagă să reînnoiască Acordul Provizoriu?

Pentru a răspunde este necesar de amintit faptul: la 22 septembrie 2018, Sfântul Scaun şi guvernul Republicii Populare Chineze au semnat un Acord Provizoriu despre numirea episcopilor. Acest Acord este "provizoriu" pentru că încă trăim o perioadă de experimentare. Aşa cum se întâmplă mereu, situaţii aşa de dificile şi delicate cer un timp adecvat de aplicare pentru a putea verifica după aceea eficacitatea rezultatului şi a găsi eventuale îmbunătăţiri. În afară de asta, aşa cum ştim, pandemia de Covid-19 a creat obstacole comprehensibile la întâlnirile dintre delegaţii, care urmăresc şi evaluează cu atenţie aplicarea aceluiaşi Acord. Pentru aceste motive, rămânerea în vigoare a Acordului a fost prorogată pentru prima dată în 2020 şi acum este prorogată din nou pentru alţi doi ani. Papa Francisc, cu determinare şi clarviziune răbdătoare, a decis să continue pe acest parcurs nu cu iluzia de a găsi perfecţiunea în regulile umane, ci în speranţa concretă de a putea asigura comunităţilor catolice chineze, şi într-un context aşa de complex, conducerea de păstori care să fie vrednici şi potriviţi pentru misiunea încredinţată lor.

Pentru a desemna noii episcopi în China se urmează proceduri speciale concordate cu guvernul de la Beijing. Ce ne puteţi spune în acest sens?

Istoria învaţă că Sfântul Scaun a ajuns adesea, în problema delicată şi importantă a numirii episcopilor, să concorde proceduri care să ţină în consideraţie condiţiile speciale dintr-o ţară, însă fără a renunţa vreodată la ceea ce este esenţial şi fundamental pentru Biserică, adică numirea de păstori buni şi valoroşi. Procedura prevăzută de Acord a fost cântărită cu atenţie, ţinând cont de caracteristicile speciale ale istoriei şi societăţii chineze şi ale dezvoltărilor ulterioare ale Bisericii din China. În această privinţă, nu pot să nu amintesc şi multele situaţii de travaliu şi, uneori, de sfâşiere în care s-au aflat comunităţile catolice în ultimele decenii. Prin urmare, a părut prudent şi înţelept să se ţină cont fie de exigenţele exprimate de autorităţile ţării, fie de nevoile comunităţilor catolice.

Privind la aceşti primi patru ani de la intrarea în vigoare a Acordului Provizoriu, ce roade au fost culese?

În perioada imediată, eu cred că sunt trei roade principale, dar îmi doresc că altele vor veni în viitor. Primul este că, în context cu Acordul, din septembrie 2018 toţi episcopii din Biserica Catolică din China sunt în comuniune deplină cu Succesorul lui Petru şi n-au mai fost hirotoniri episcopale ilegitime. Pentru credincioşii simpli acest lucru se poate întâlni zilnic la Sfânta Liturghie celebrată de orice preot chinez: de fapt, la rugăciunea euharistică se menţionează explicit papa, ceea ce era inimaginabil cu ani în urmă. Al doilea rod sunt primele 6 hirotoniri episcopale petrecute în spiritul Acordului şi în conformitate cu procedura stabilită care lasă papei ultimul şi decisivul cuvânt. Al treilea rod este că în acest timp şi primii 6 episcopi "clandestini" au obţinut să fie înregistraţi şi prin urmare să oficializeze poziţia lor, fiind recunoscuţi ca episcopi de instituţiile publice. Acestea pot să pară rezultate mici dar, pentru cel care priveşte la istorie cu ochii credinţei, sunt paşi importanţi spre vindecarea progresivă a rănilor provocate comuniunii ecleziale de evenimentele din trecut. De aceea, este oportun să se sublinieze încă o dată, dacă ar fi nevoie de asta, că inima Acordului are desigur de-a face şi cu consolidarea unui bun dialog instituţional şi cultural, dar se referă îndeosebi la bunuri esenţiale pentru viaţa Bisericii din China. Mă gândesc, de exemplu, la validitatea sacramentelor celebrate şi la certitudinea pentru milioane de credincioşi chinezi de a putea trăi credinţa lor în comuniunea catolică deplină, fără a fi suspectaţi din această cauză că nu sunt cetăţeni leali faţă de propria ţară.

În aceşti patru ani au fost 6 hirotoniri episcopali noi urmând Acordul Provizoriu. Nu vi se pare că sunt puţine?

Sunt primele, în timp ce alte proceduri sunt în desfăşurare. În acelaşi timp, suntem conştienţi că există încă numeroase dieceze vacante şi altele care au episcopi foarte bătrâni. Există şi dieceze în care drumul spre reconciliere, atât de dorit de Papa Francisc, marchează pasul. În sfârşit, există dieceze în care, în pofida eforturilor şi a bunăvoinţei, nu se reuşeşte să se aibă un dialog rodnic cu autorităţile locale. Noi sperăm din inimă ca în următorii doi ani să se poată continua să se găsească, după procedura stabilită, candidaţi buni la episcopat pentru Biserica prezentă în China. Desigur, nu ne ascundem multele dificultăţi care ating viaţa concretă a comunităţilor catolice, asupra cărora ne concentrăm atenţia noastră maximă şi pentru a căror soluţionare bună sunt necesari noi paşi înainte într-un raport de colaborare care are protagonişti multipli: Sfântul Scaun, autorităţile centrale, episcopii cu comunităţile lor, autorităţile locale.

În lumina unei mari încrederi în Providenţa lui Dumnezeu şi întăriţi şi de mărturiile dureroase şi luminoase ale atâtor creştini chinezi, Suveranii Pontifi din timpurile noastre (sfântul Ioan Paul al II-lea, Benedict al XVI-lea, papa Francisc) au decis să întreprindă şi să continue, dincolo de orice împotrivire, calea dialogului constructiv cu China, în care Acordul Provizoriu pentru numirea episcopilor ocupă o parte limitată, dar semnificativă. Scopul ultim al acestui drum este ca "turma mică" a catolicilor chinezi să înainteze în posibilitatea de a trăi senin şi liber o viaţă creştină, făcută din vestirea Evangheliei, din formare solidă, din celebrare bucuroasă a Euharistiei, precum şi din mărturie activă de caritate, pentru a fi aproape de cei care înfruntă viaţa mai greu, aşa cum s-a întâmplat în timpul dificil al pandemiei.

(După Vatican News, 22 octombrie 2022)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 193.