În urmă cu şaizeci de ani primul act al Conciliului, poartă a Bisericii deschisă larg asupra lumii

de Amedeo Lomonaco

Au trecut 60 de ani de la deschiderea Conciliului al II-lea din Vatican, un eveniment care a schimbat faţa Bisericii. Un Conciliu ecumenic, adică universal, este convocarea făcută de papa pentru a reuni colegiul episcopilor şi a trata împreună, la lumina evangheliei, noile probleme puse de istorie.

Anunţarea

Anunţarea celui de-al douăzeci şi unu Conciliu al Bisericii de Roma, la 25 ianuarie 1959, a fost făcut de Papa Ioan al XXIII-lea în Bazilica "Sfântul Paul din afara zidurilor": "Venerabili fraţi şi iubiţi fii ai noştri! Pronunţăm în faţa voastră, desigur tremurând un pic de emoţie, dar împreună cu determinare de propunere, numele şi propunerea dublei celebrări: a unui sinod diecezan pentru urbe şi a unui Conciliu Ecumenic pentru Biserica universală". După trei ani, la 2 februarie 1962, în ziua sărbătorii Prezentării lui Isus la templu, Papa Roncalli anunţă data de început a acestei adunări grandioase: "Această dată este 11 octombrie din anul 1962; şi este o referinţă la Conciliul din Efes, şi mai precis la plecarea de la Biserica «Sfântul Petru în lanţuri» a preotului Filip - huius tituli presbyter - la Efes ca reprezentant al Papei Celestin". Biserica deschide izvoarele doctrinei sale pentru a favoriza înţelegerea, pacea şi unitatea invocată de Cristos.

Deschiderea

Conciliul al II-lea din Vatican se deschide, aşadar, la 11 octombrie 1962. În acea zi, în Piaţa "Sfântul Petru" umblă peste trei mii de participanţi, între care cardinali, arhiepiscopi, episcopi, superiori de familii călugăreşti. Au venit din orice parte a lumii şi reprezintă toate popoarele pământului. Bazilica Vaticană este transformată în aulă conciliară. Între aceste spaţii şi momente de intensitate răsună cuvintele papei Ioan al XXIII-lea pentru deschiderea solemnă: "Situaţiile şi problemele foarte grave pe care omenirea trebuie să le înfrunte nu se schimbă; de fapt - afirmă papa Roncalli pronunţând discursul său în latină - Cristos ocupă mereu locul central al istoriei şi al vieţii". "De fiecare dată când sunt celebrate, Conciliile Ecumenice proclamă în formă solemnă această corespundere cu Cristos şi cu Biserica sa şi iradiază peste tot lumina adevărului, îndreaptă pe calea cea dreaptă". "Cât priveşte timpul prezent - subliniază Papa Ioan al XXIII-lea - Mireasa lui Cristos preferă să folosească medicamentul milostivirii în loc să ia în mâini armele rigorii; crede că trebuie să se meargă în întâmpinarea necesităţilor de astăzi mai degrabă expunând mai clar valoarea învăţăturii sale decât condamnând". Biserica este Mamă iubitoare a tuturor. Conciliul, prin actualizări oportune, determină angajarea apostolică să facă un salt înainte pentru a prezenta tuturor oamenilor mesajul evangheliei.

"Discursul Lunii"

Un alt moment sculptat în istoria acelei zile inaugurale a Conciliului al II-lea din Vatican este salutul, în aceeaşi seară, pe care Ioan al XXIII-lea îl adresează credincioşilor adunaţi în piaţa "Sfântul Petru". Cuvinte rostite liber, spontane, care trec în istorie ca "discursul Lunii". Mulţimea printre luminile a peste 100.000 de lumânări este o scenă care-l înduioşează pe pontif, care decide să se arate la fereastră. Colaboratorilor săi cei mai apropiaţi le spune că se va arăta numai pentru o binecuvântare. Dar după aceea, în acel moment aşa de excepţional pentru viaţa Bisericii, rosteşte un discurs extemporal care atinge inima tuturor. "Dragi fii, aud vocile voastre. Vocea mea este una singură, dar rezumă vocea întregii lumi; aici este reprezentată toată lumea. S-ar spune că şi luna s-a grăbit, în seara aceasta - observaţi-o sus! -, să privească la acest spectacol". "În această dimineaţă - mai explică Papa Roncalli - a fost un spectacol pe care nici măcar Bazilica «Sfântul Petru», care are patru secole de istorie, n-a putut să contemple vreodată". Apoi răsună celelalte cuvinte care vor rămâne imprimate pentru totdeauna. "Întorcându-vă acasă, veţi găsi copiii; daţi o mângâiere copiilor voştri şi spuneţi: aceasta este mângâierea papei. Veţi găsi vreo lacrimă de şters. Faceţi ceva, spuneţi un cuvânt bun. Papa este cu noi în special în orele tristeţii şi amărăciunii".

Documentele Conciliului

Lucrările Conciliului Ecumenic al II-lea din Vatican sunt împărţite în patru sesiuni. Din acest capitol fundamental al istoriei Bisericii au rezultat patru constituţii, nouă decrete şi trei declaraţii. Constituţia dogmatică despre Biserică este documentul cel mai solemn din tot Conciliul. Se deschide cu cuvintele "Lumen gentium" (lumina neamurilor): "întrucât Biserica este în Cristos ca un sacrament, adică semn şi instrument al unirii intime cu Dumnezeu şi al unităţii întregului neam omenesc, ea îşi propune să arate mai limpede credincioşilor şi lumii întregi, continuând învăţătura conciliilor anterioare, natura şi misiunea sa universală". Constituţia dogmatică despre Revelaţie, care începe cu cuvintele "Dei Verbum", atinge însăşi fundamentele credinţei Bisericii: Cuvântul lui Dumnezeu, revelaţia sa şi transmiterea sa. Constituţia "Sacrosanctum Concilium" schiţează principiile generale pentru reforma şi promovarea liturgiei. Constituţia despre Biserica în lumea contemporană se compune dintr-o primă parte despre vocaţia omului, şi dintr-o a doua despre câteva probleme mai urgente.

Papii şi Conciliul

"Un eveniment de har pentru Biserică şi pentru lume". Este ceea ce scrie Papa Francisc în prefaţa la cartea intitulată "Ioan al XXIII-lea. Conciliul al II-lea din Vatican un Conciliu pentru lume". "De la Conciliul Ecumenic al II-lea din Vatican am primit mult. Am aprofundat, de exemplu, importanţa poporului lui Dumnezeu, categorie centrală în textele conciliare, amintită de o 184 de ori, care ne ajută să înţelegem faptul că Biserica nu este o elită de preoţi şi consacraţi şi că fiecare botezat este un subiect activ de evanghelizare". Pentru Benedict al XVI-lea, Conciliul al II-lea din Vatican a fost "noi Rusalii". "Speram ca totul să se renoveze - a spus preoţilor din Roma la 14 februarie 2013 - ca să vină cu adevărat noi Rusalii, o nouă eră în Biserică (...), se simţea că Biserica nu mergea înainte, se reducea, părea mai degrabă o realitate din trecut şi nu purtătoarea viitorului. Şi în acel moment, speram ca această relaţie să se reînnoiască, să se schimbe; ca Biserica să fie din nou forţă a zilei de mâine şi forţă a zilei de astăzi". Sfântul Ioan Paul al II-lea în scrisoarea apostolică Novo Millennio Ineunte defineşte Conciliul "marele har de care Biserica a beneficiat în secolul al XX-lea: în el ne este oferită o busolă sigură pentru a ne orienta pe drumul secolului care se deschide". La încheierea Conciliului, la 8 decembrie 1965, în "salutul universal", Sfântul Paul al VI-lea subliniază că "pentru Biserica catolică nimeni nu este străin": "Iată, acesta este salutul nostru: fie ca el să poată aprinde această nouă scânteie a carităţii divine în inimile noastre; o scânteie, care poate da foc principiilor, doctrinelor şi propunerilor, pe care Conciliul le-a predispus, şi care, înflăcăraţi astfel de caritate, să poată realiza cu adevărat în Biserică şi în lume acea reînnoire de gândiri, de activităţi, de obiceiuri şi de forţă morală şi de bucurie şi de speranţă, care a fost scopul însuşi al Conciliului".

Radio Vatican şi Conciliul

În aprilie 1962 Radio Vatican primeşte sarcina de a proiecta şi a conduce lucrările de amplificare a Aulei Conciliare, cu toate serviciile anexate: regie, înregistrare şi transmisie. Sunt studiate îndeosebi problemele referitoare la cantitatea de putere necesară ca să genereze un nivel sonor suficient şi distribuit uniform de-a lungul băncilor părinţilor conciliari, înţelegerea optimală a limbii latine, poziţia difuzoarelor. Soluţia găsită este aceea de a instala coloane sonore, stative de plastic şi suporturi pentru microfoane. Deoarece între aparatele existente pe piaţă lipsea un pre-amplificator tranzistorizat corespunzător pentru anumite cerinţe, laboratorul de la Radio Vatican proiectează şi realizează câteva exemplare în circuit imprimat şi tranzistori. Aparatul, în ansamblul său, era compus printre altele din 32 de coloane de sunet, 24 difuzoare de masă, 40 de microfoane, 7.000 de metri de cabluri de microfon. Radio Vatican primeşte misiunea de a înregistra toate intervenţiile părinţilor conciliari, înregistrările cărora sunt păstrate astăzi în Arhiva Apostolică Vaticană. În timpul tuturor sesiunilor Conciliului, postul de radio pontifical va garanta acoperirea lucrărilor transmiţând în fiecare zi timp de cel puţin 10 ore în 30 de limbi.

(După Vatican News, 11 octombrie 2022)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 306.