Vatican: Conferinţă de presă de prezentare a Întâlnirii de Studiu "Sfinţenia astăzi" (Institutul Patristic Augustinianum, 3-6 octombrie 2022)

Luni, 19 septembrie 2022, a avut loc - în transmisie directă streaming de la Sala de Presă a Sfântului Scaun - conferinţa de presă de prezentare a Întâlnirii de Studiu "Sfinţenia astăzi" promovată de Dicasterul Cauzelor Sfinţilor, care se va desfăşura la Roma, la Institutul Patristic Augustinianum, de la 3 la 6 octombrie 2022. Au intervenit: cardinalul Marcello Semeraro, prefect al Dicasterului Cauzelor Sfinţilor; ES Mons. Fabio Fabene, arhiepiscop secretar al Dicasterului Cauzelor Sfinţilor; şi prof. Cecilia Costa, profesor de sociologia proceselor culturale şi sociologia educaţiei, Universitatea de Studii Roma Tre.

Intervenţia cardinalului Marcello Semeraro

Tema sfinţeniei este o temă îndrăgită de Papa Francisc. În pontificatul său creşte tot mai mult numărul de sfinţi canonizaţi şi el însuşi "cu privire la chemarea la sfinţenie în lumea contemporană" a scris în 2018 exortaţia apostolică Gaudete et exsultate, propunându-şi "s-o întrupeze în contextul actual, cu riscurile sale, provocările sale şi oportunităţile sale" (nr. 2). Întâlnirea "Sfinţenia astăzi" se naşte din necesitatea de a pune în dialog cu lumea actuală temele pe care se desfăşoară zilnic activitatea pentru cauzele de beatificare şi canonizare. Nu este vorba de un moment "alternativ", nici la ceea ce dicasterul face în fiecare zi, nici la momentele de schimb şi de formare care se organizează şi se ţin în interior. A organiza o întâlnire înseamnă, pentru dicaster, a îndeplini o misiune de investigare şi de aprofundare, capabilă să implice experţi de teologie şi spiritualitate, de societate şi comunicare, pentru a desfăşura în mod mai complet "slujirea" sa (cf. Praedicate Evangelium, I,8 şi II,1). Deja în trecut Congregaţia Cauzelor Sfinţilor a organizat momente de reflecţie deschise pentru toţi, colocvii şi simpozioane despre teme specifice ale sfinţeniei canonizate, cum sunt probleme ştiinţifice - să ne gândim la Colloquium Medicorum din 1988 - sau aspecte mai spirituale - de exemplu, Euharistia, Sfinţenia şi Sfinţirea în anul 2000. Intenţia este de a face acum aceste întâlniri mai obişnuite.

Misiunea dicasterului nu este aceea de "a gestiona" sfinţenia, ci de a o recunoaşte prin faze specifice şi coordonate de discernământ. Pentru aceasta s-a ales ca întâlnirea din acest an să se focalizeze asupra a două aspecte esenţiale ale cauzelor de beatificare şi canonizare. Primul aspect este cel al "faimei de sfinţenie", care trebuie să fie constatată în prealabil de instrumentarea oricărei investigaţii diecezane despre un slujitor al lui Dumnezeu. "Faima de sfinţenie" combină împreună două nuanţe: pe de o parte, convingerea credincioşilor cu privire la sfinţenia unei persoane, convingere care se naşte din percepţia unei excepţionalităţi şi are drept consecinţă cererea de mijlocire pentru necesităţile proprii şi ale altora; pe de altă parte, capacitatea ca această excepţionalitate să trezească în poporul lui Dumnezeu conştiinţa că toţi sunt chemaţi să fie sfinţi: ceea ce Conciliul al II-lea din Vatican a numit "chemarea universală la sfinţenie" (LG, cap. V). Sfinţenia canonizată, care propune Bisericii mijlocitori şi modele din care să se inspire, are în mod prevalent acest scop: prin găsirea de figuri exemplare, care depăşesc trăirea obişnuită, să-i cheme pe cei botezaţi să trăiască în sfinţenie viaţa lor de fiecare zi. Sfântul John Henry Newman, în Rugăciuni şi Meditaţii, propunea astfel Scurta cale de perfecţiune (27 septembrie 1856): "Perfect este cel care face în mod perfect acţiunile sale zilnice, şi pentru a găsi perfecţiunea noi nu am avem nevoie deloc de a trece de aceste limite".

Se leagă de acest prim aspect a doua temă asuprea căreia întâlnirea intenţionează să se oprească. Este vorba de o reflecţie asupra sensului "eroismului" creştin. Biserica a păstrat încă din primele secole înainte de toate amintirea martirilor săi şi apoi şi a "mărturisitorilor" săi, ca adevăraţi "eroi" ai credinţei. Or, este vorba de a înţelege ce înseamnă astăzi eroism, în special în raport cu exercitarea virtuţilor, cu martiriul şi cu oferirea vieţii. Mai scrie Conciliul al II-lea din Vatican: "În viaţa celor care, deşi părtaşi de natura noastră umană, sunt totuşi în mod perfect transformaţi în imaginea lui Cristos, Dumnezeu manifestă oamenilor într-o lumină vie prezenţa sa şi faţa sa". În Gaudete et exsultate Papa Francisc afirmă că "în procesele de beatificare şi canonizare se iau în considerare semnele de eroism în exercitarea virtuţilor, jertfirea vieţii în martiriu precum şi în cazurile în care a avut loc o oferire a propriei vieţi pentru alţii, menţinută până la moarte. Această dăruire exprimă o imitare exemplară a lui Cristos şi este vrednică de admiraţia credincioşilor" (nr. 5). Este uşor de înţeles că o definiţiei a eroismului creştin are o rezonanţă cu totul deosebită în actualul context cultural, unde atât de des relativul pare să prevaleze asupra adevăratului şi instabilitatea să se impună asupra oricărui proiect curajos de viaţă.

Aşadar, doresc din inimă cu adevărat ca întâlnirea noastră despre "Sfinţenia astăzi" să însemne un moment de reflecţie importantă cu privire la cauzele de beatificare şi canonizare şi asta nu numai pentru munca pe care dicasterul o desfăşoară, dar şi pentru repercusiunile pe care ea le are în mod inevitabil pentru conştiinţa credincioasă a poporului lui Dumnezeu.

Intervenţia ES Mons. Fabio Fabene

Programul Întâlnirii se împarte în patru zile, în timpul cărora sunt prevăzute 11 intervenţii, 5 comunicări şi 2 mese rotunde. Vor lua cuvântul, în afară de cardinalul prefect şi de subsemnatul, monseniorii Bruno Forte şi Orazio Francesco Piazza. În afară de asta vor interveni călugări şi călugăriţe, dar şi profesori universitare şi personaje din comunicare. Încheierea Întâlnirii va fi audienţa cu papa Francisc, joi 6 octombrie.

În după-amiaza zilei de 3 octombrie, după începerea lucrărilor din partea Eminenţei Sale cardinalul Semeraro, lucrările se vor concentra asupra temei sfinţeniei şi a sfinţeniei astăzi. Prelegerea a fost încredinţată arhiepiscopului de Chieti-Vasco. Apoi vor lua cuvântul, împreună cu episcopul de Sessa Aurunca, dr. Marco Tarquinio, director al Avvenire.

Zilele următoare se vor concentra asupra a două aspecte ale eroismului creştin (4 octombrie) şi al faimei de sfinţenie (5 octombrie).

În dimineaţa primei zile au fost invitaţi să intervină 4 călugări, toţi profesori universitari. Vor vorbi despre modul în care sfinţii nu se pot izola în trecut, ci sunt o prezenţă constantă în viaţa Bisericii; despre modul în care sfinţenia este o chemare mereu urgentă şi o propunere decisivă pentru omul din orice epocă. În acelaşi timp, se va acorda atenţie asupra Fericirilor, aşa cum a făcut Sfântul Părinte dedicând o mare parte din Gaudete et exsultate unei recitiri a fericirilor după sfântul Matei. Scrie papa Francisc: "În niciun mod Fericirile nu sunt ceva uşor sau superficial; dimpotrivă, putem să le trăim numai dacă Duhul Sfânt ne impregnează cu toată puterea sa şi ne eliberează de slăbiciunea egoismului, a lenei, a orgoliului" (nr. 65).

Sesiunea de după-amiază va avea trei momente. În primul se va investiga raportul dintre chemarea universală la sfinţenie şi sfinţenia canonizabilă. În al doilea va fi o confruntare despre sfinţenie şi două paradigme culturale, cultură vieţii şi cultura rebutului; despre această ultimă temă se va ocupa prof. Andrea Riccardi, fondator al Comunităţii "Sfântul Egidiu". În sfârşit, prof. Francesco Giorgino, profesor de comunicare la LUISS Guido Carli din Roma, va modera masa rotundă cu unii dintre cei care au intervenit.

Miercuri, 5 octombrie, ziua va fi dedicată aprofundării temei despre faima de sfinţenie, cu o privire deosebită la noile tehnologii şi la formele mai actuale ale comunicării sociale. Nu se poate vorbi astăzi despre "faimă de sfinţenie" fără a ţine cont de potenţialul divulgativ al noilor instrumente, care au devenit nu numai disponibile ci şi tot mai populare. Dacă pe de o parte ele pot să creeze în mod artificial o "faimă", motiv pentru care este necesar un discernământ atent, pe de altă parte cunoaştem contribuţia pe care, de exemplu, social o au în a răspândi idei, în a propune modele şi în a sugera idealuri de viaţă. Ştia asta un tânăr precum Carlo Acutis, devenit fericit în 2020, care a pus în slujba Evangheliei pasiunea sa pentru mijloacele moderne de comunicare; nu întâmplător, este vorba de unul dintre fericiţii cei mai vestiţi din toată lumea, cunoscut şi venerat pretutindeni.

Dimineaţă vom fi însoţiţi de reflecţiile profesoarei Cecilia Costa, a părintelui Federico Lombardi, S.J., fost director al Sălii de Presă a Sfântului Scaun, şi a prof. Mario Morcellini.

După-amiază, un teolog, un jurnalist şi directoarea Muzeelor Vaticane vor oferi, fiecare prin propriul specific, trei feţe diferite ale faimei de sfinţenie astăzi. Va urma apoi masa rotundă, moderată de mons. Dario Vigan?.

Este vorba de un program intens, pe care am vrea nu atât să epuizeze tema, ci să ofere idei pentru a duce înainte studiul şi reflecţia despre aceste tematici, care călăuzesc Dicasterul Cauzelor Sfinţilor. Dacă ar trebui să se perceapă un element transversale al întregii Întâlniri, mi se pare că este decisivă tocmai tema culturii. Provocarea este aceea de a găsi căi prin care Biserica şi lumea să poată împărtăşi un cod religios şi civil, de concepte şi de experienţe. Îmi vine în minte mereu o frază pe care sfântul Paul al VI-lea a scris-o în exortaţia apostolică Evangelii nuntiandi la nr. 20: "Ruptura dintre Evanghelie şi cultură este fără îndoiala drama epocii noastre". Sfinţii din timpul nostru, cu concreteţea mărturiei lor, de fapt contribuie la depăşirea tocmai a acestei prăpăstii dramatice. Dicasterul Cauzelor Sfinţilor, cu munca sa zilnică şi cu organizarea acestei Întâlniri, vrea să-şi însuşească această certitudine.

Intervenţia profesoarei Cecilia Costa

Fiecare epocă a propus propriile interpretări despre viaţă şi despre moarte, despre bine şi despre rău, despre veşnicie şi despre adevăr. Fiecare context a generat proprii sfinţi. Şi în modernitatea noastră avansată caracterizată de o continuă metamorfoză, de o anorexie de semnificaţii, de un excedent al tehnicii şi de o accelerare istorică, există spaţiu pentru sfinţenie. O epocă, a noastră, care, pe de o parte, produce disfuncţiuni socio-antropologice, simbolico-valoriale, aşa încât: fericirea s-a contractat în mitologie a consumului; credinţa a devenit preferinţă personală nu obligatoriei; timpul se rezumă într-o unică dimensiune a-crona, a lui aici şi acum; libertatea este înţeleasă diminuată ca "drept" de a depăşi orice limită, obligaţie, regulă.

Însă, tocmai în actuala criză culturală, în care se asistă la descompunerea oricărui canon, afirmaţie şi adevăr, se face apel la drumul "drumului de infinit" (card. Bergoglio); sunt în căutarea unei speranţe dincolo de timp şi este nevoie de martori ai credinţei, care să manifeste această speranţă care merge "dincolo de" orizontul imanent (Spe salvi). Astăzi, mai mult ca oricând, există necesitatea de sfinţi - care au fost războinici, martiri, iniţiatori de ordine monastice, episcopi, papi şi, în post-modernitate, sunt persoane "de la uşa vecină" -, pentru că exemplul "plinătăţii lor de viaţă" poate ajuta umanitatea contemporană să reconcilieze secularitatea lumii cu radicalitatea Evangheliei (parafrazându-l pe sf. Toma). Chiar în complexitatea noastră istorică, capitulată în faţa unui umanism autosuficient, se percepe importanţa prezenţei sfinţilor, pentru că ei sunt interpreţii autentici ai iubirii care mântuieşte.

Realitatea contemporană are necesitate de speranţă, de iubire, de energie şi de curajul sfinţeniei pentru că, aşa cum scrie papa Francisc în Gaudete et exsultate, sfinţii mărturisesc o trăire "împotriva curentului" faţă de logica momentului. Este suficient să ne gândim la Tereza de Avila care în textul său, Castelul interior, a fost capabilă să dea un răspuns fie la angoasa existenţială a oamenilor din timpul său fie la ameţelile de sens ale umanităţii moderne. Sau, este suficient să-l amintim pe Pier Giorgio Frassati care, răspunzând cu convingere la con-vocarea de iubire a lui Dumnezeu, a reuşit în scurta sa existenţă să combine extraordinarul cu ordinarul. Sau, de asemenea, Carlo Acutis, care a explicat celor de vârsta sa, millennials, cum poate iubirea faţă de Isus să convieţuiască împreună cu pasiunea pentru internet.

Sfinţii nu sunt o rămăşiţă din trecut, ci un proiect pentru viitor, pentru că ei sunt din totdeauna "eroii" iubirii altruiste şi creative care, aşa cum sublinia Sorokin, are ca "model sublim Predica de pe Munte".

Sfinţii sunt în istorie, dar fac şi istorie, iar "istoria sfântă" a lor poate face posibilă o "convertire" culturală, socială, individuală, de la egoism la altruism în măsură să readucă armonie, solidaritate, fraternitate şi bunătate în lume.

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

* * *

Formularul de înscriere şi programul întâlnirii se găsesc pe site-ul Dicasterului Cauzelor Sfinţilor: www.causesanti.va.

lecturi: 255.