Papa Francisc: Discurs adresat participanţilor la sesiunea plenară a Academiei Pontificale de Ştiinţe (10 septembrie 2022)

Domnule cardinal, dragi fraţi episcopi,
stimaţi doamne şi domni!

Vă spun bun-venit cu ocazia sesiunii plenare a Academiei Pontificale de Ştiinţe (APŞ). Îi mulţumesc preşedintelui, prof. Joachim von Braun, pentru cuvintele sale respectuoase. Exprim recunoştinţa mea monseniorului Marcelo Sánchez Sorondo, care a lucrat mult în calitate de cancelar în slujba acestei Academii şi a celei de Ştiinţe Sociale. Domnul să-l răsplătească şi să-l umple de binecuvântări; şi noi îi adresăm cele mai bune urări pentru sărbătorirea a 80 de ani şi pentru un timp fericit de pensie! Şi lasă pe alţii să conducă. Înainte, curaj! Şi să spunem bun-venit noului cancelar, cardinalul Peter Turkson: mulţumesc pentru că aţi acceptat, Eminenţă!

Tema sesiunii voastre plenare este "Ştiinţă de bază pentru dezvoltarea umană, pacea şi sănătatea planetară". O perspectivă care ţine cont de problemele-cheie pe care omenirea le înfruntă în acest moment al istoriei.

Însă, în primul rând aş vrea să răspund la o întrebare pe care nu puţini şi-o pun: de ce papii, începând din 1603, au voit să aibă o Academie de Ştiinţe? Nicio altă instituţie religioasă pe care eu o cunosc nu are o Academie de acest tip, şi mulţi lideri religioşi s-au interesat pentru a crea una asemănătoare. Lăsând altora reconstrucţiile istorice, îmi place să interpretez astăzi această alegere în orizontul iubirii şi a grijii faţă de casa comună în care Dumnezeu ne-a pus să trăim. Biserica împărtăşeşte şi promovează pasiunea pentru cercetarea ştiinţifică drept exprimare a iubirii faţă de adevăr, faţă de cunoaşterea lumii, a macrocosmosului şi a microcosmosului, a vieţii în simfonia minunată a formelor sale. Sfântul Toma afirmă că "scopul întregului univers este adevărul" (Summa contra Gentiles, I, 1). Noi suntem parte din acest univers, şi suntem astfel cu o responsabilitate unică, ce derivă din faptul că în faţa realităţii suntem capabili de uimire şi ne întrebăm "de ce?". Aşadar, la bază este această atitudine contemplativă; şi, complementară cu ea, este misiunea de a păzi creaţia. În această perspectivă, dragi prieteni, se pune şi tema acestei sesiuni plenare a voastre.

Privind la anii recenţi, amintesc cu recunoştinţă declaraţiile APŞ în faţa diferitelor urgenţe, fie pentru criza alimentară şi lupta împotriva foamei - în colaborare cu Food Summit de la Naţiunile Unite -, fie pentru sănătatea oceanelor şi mărilor, fie pentru a întări rezistenţa săracilor în caz de shock climatice. A fost importantă şi angajarea pentru a ajuta la reconstruirea cartierelor sărace în mod sustenabil aplicând bioeconomia; precum şi acţiunea orientată spre egalitate pentru a înfrunta problemele de sănătate cauzate de pandemia de Covid. Nu mai puţin relevantă este munca pentru instituirea de standarde internaţionale cu privire la donarea şi transplantul de organe în lupta împotriva traficului de fiinţe umane; de asemenea pentru promovarea unei noi ştiinţe a reabilitării medicale în favoarea bătrânilor şi săracilor. În afară de asta, apreciez în mod deosebit efortul de a implica ştiinţa şi politica pentru a preveni războiul nuclear şi crimele de război împotriva populaţiilor civile. Îi felicit pe toţi cei care au participat activ, mai ales pe dumneavoastră, profesor von Braun, pentru înţelepciunea şi dăruirea cu care aţi adus noutăţi în viaţa Academiei. Aţi perceput provocările de astăzi ca oportunităţi ştiinţifice specifice, pentru a le înfrunta lucrând cu oameni de ştiinţă care pot contribui să rezolve problemele.

În această sesiune plenară, subliniaţi "ştiinţa de bază", care ne oferă atâtea noi cunoştinţe despre Pământ, despre univers şi despre locul fiinţei umane în el. Vă felicit pentru că menţineţi obiectivul de a lega ştiinţa de bază cu rezoluţia provocărilor actuale; de a lega astronomia, fizica, matematica, biochimia, ştiinţele climei cu filozofia, în slujba dezvoltării umane, a păcii şi a sănătăţii planetei. Această abordare conectivă este foarte importantă pentru că, treptat ce cuceririle ştiinţelor măresc uimirea noastră faţă de frumuseţea şi complexitatea naturii, se simte tot mai mult necesitatea de studii interdisciplinare, legate cu reflecţia filozofică, menite să ducă la noi sinteze. Această viziune interdisciplinară, dacă ţine cont şi de Revelaţie şi de teologie, poate contribui să dea răspunsuri la întrebările ultime ale omenirii, care sunt puse şi de noile generaţii, uneori dezorientate.

De fapt, cuceririle ştiinţifice din acest secol trebuie să fie orientate mereu de exigenţele fraternităţii, dreptăţii şi păcii, contribuind la rezolvarea marilor provocări pe care omenirea şi habitatul său trebuie să le înfrunte. Şi în acest sens Academia Pontificală de Ştiinţe este unică în structura sa, în compunerea sa şi în obiectivele sale, mereu menite să facă părtaşi de beneficiile ştiinţei şi tehnologiei un număr cât mai mare de persoane, mai ales cei mai nevoiaşi şi dezavantajaţi; şi astfel ea tinde şi spre eliberarea de diferite forme de sclavie, cum ar fi munca silnică, prostituţia şi traficul de organe. Aceste crime împotriva umanităţii, care merg în acelaşi pas cu sărăcia, există şi în ţările dezvoltate, în oraşele noastre. Corpul uman nu poate fi niciodată, nici în parte nici în întregimea sa, obiect de comerţ! Mă bucur că APŞ este angajată activ să susţină aceste scopuri şi aş vrea să continue să facă asta cu o intensitate după măsura necesităţii crescânde.

Pe scurt, rezultatele pozitive ale ştiinţei în acest secol al XXI-lea vor depinde, în largă măsură, de capacitatea oamenilor de ştiinţă de a căuta adevărul şi de a aplica descoperirile într-un mod care să meargă în acelaşi pas cu cercetarea a ceea ce este drept, nobil, bun şi frumos. Aştept cu interes rezultatele lucrărilor voastre; vor fi importante şi pentru instituţiile educative şi pentru tinerele generaţii.

Dragi membri ai Academiei, în acest moment al istoriei, vă cer să promovaţi cunoaşterea care are ca obiectiv construirea păcii. După cele două războaie mondiale tragice, părea că lumea a învăţat să meargă progresiv spre respectarea drepturilor umane, a dreptului internaţional şi diferitelor forme de cooperare. Dar din păcate istoria arată semne de regres. Nu numai că se intensifică conflicte anacronice, ci reapar naţionalisme închise, exasperate şi agresive (cf. Enciclica Fratelli tutti, 11), precum şi noi războaie de dominare, care lovesc civili, bătrâni, copii şi bolnavi, şi provoacă distrugere pretutindeni. Numeroasele conflicte armate care sunt în desfăşurare preocupă în mod serios. Am spus că era un al treilea război mondial "pe bucăţi"; astăzi probabil putem spune "total", iar riscurile pentru persoane şi pentru planetă sunt tot mai mari. Sfântul Ioan Paul al II-lea i-a mulţumit lui Dumnezeu pentru că, prin mijlocirea Mariei, lumea a fost ferită de războiul atomic. Din păcate trebuie să continuăm să ne rugăm pentru acest pericol, care deja de mult timp ar fi trebuit să fie respins.

Este necesar de mobilizat toate cunoştinţele bazate pe ştiinţă şi pe experienţă pentru a depăşi mizeria, sărăcia, noile sclavii, şi pentru a evita războaiele. Refutând unele cercetări, destinate inevitabil, în circumstanţe istorice concrete, pentru scopuri de moarte, oamenii de ştiinţă din toată lumea se pot uni într-o disponibilitate comună de a dezarma ştiinţa şi de a forma o forţă pentru pace. În numele lui Dumnezeu, care a creat toate fiinţele umane pentru un destin comun de fericire, suntem chemaţi astăzi să mărturisim esenţa noastră fraternă de libertate, dreptate, dialog, întâlnire reciprocă, iubire şi pace, evitând să alimentăm ură, resentiment, diviziune, violenţă şi război. În numele lui Dumnezeu care ne-a dăruit planeta pentru a o salvgarda şi a o dezvolta, astăzi suntem chemaţi la convertirea ecologică pentru a salva casa comună şi viaţa noastră împreună cu aceea a generaţiilor viitoare, în loc să mărim inegalităţile, exploatarea şi distrugerea.

Dragi academicieni, dragi prieteni, vă încurajez să continuaţi să lucraţi pentru adevăr, libertate şi dialog, dreptate şi pace. Astăzi mai mult ca oricând Biserica Catolică este aliată a oamenilor de ştiinţă care urmează această inspiraţie, şi este astfel şi graţie vouă! Vă asigur rugăciunea mea şi, respectând convingerile voastre, invoc asupra fiecăruia binecuvântarea lui Dumnezeu. Şi voi, vă rog, în modul care vă este propriu, rugaţi-vă pentru mine. Mulţumesc!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 208.