Fericitul Anton Durcovici și ultima sa dorință
Tantum memento mei! (Numai adu-ți aminte de mine!)
Anul acesta se împlinesc opt ani de la beatificarea episcopului martir Anton Durcovici (Iași, 17 mai 2014), eveniment despre care s-au scris deja numeroase articole și studii. Deși este un moment unic pentru Biserica locală de Iași, acesta foarte ușor poate fi dat uitării, din cauza indiferenței sau a noilor provocări pe care trebuie să le înfruntăm. Pentru a avea mereu proaspătă imaginea Fericitului Durcovici există o cale sigură, o cale care a reprezentat prima și ultima dorință a episcopului martir: Tantum memento mei!
De fapt, aceste cuvinte reprezintă rugămintea pe care tânărul Iosif din Vechiul Testament a adresat-o paharnicului faraonului Egiptului, după ce îi tâlcuise visul care prevestea binele demnitarului. Aceeași rugăminte a fost adresată de episcopul Anton Durcovici tuturor preoților Diecezei de Iași, în scrisoarea circulară din 28 decembrie 1948, prin care îi invita să-și amintească de binefacerile primite din partea lui Dumnezeu, căruia să-i arate veșnică recunoștință. Din nefericire - subliniază episcopul martir în scrisoarea sa - "Recunoștința era floare rară și pe vremea aceea. Mai marele paharnic, odată ajuns la bine, nu și-a mai adus aminte de Iosif; l-a dat uitării (...). Abia la doi ani după aceea (...), când Faraon a visat un vis pe care nimeni nu știa să i-l tălmăcească, paharnicul și-a amintit de sărmanul Iosif din temniță și l-a recomandat regelui".
Tantum memento mei! Această cerere nu a fost luată în seamă de paharnicul faraonului atât timp cât nu a avut nevoie de ajutor, dar când nesiguranța și-a făcut apariția în viața Faraonului, paharnicul a apelat la Iosif. În scrisoarea amintită mai sus, episcopul, în plină persecuție comunistă, îi invita pe preoți să nu uite de Isus, care "s-a întemnițat de bunăvoie, de dragul nostru și pentru binele nostru, al oamenilor, în temnița iubirii sale, în sfântul sacrament al Euharistiei (...). Iosif a stat în temniță câțiva ani, Isus timp de veacuri și milenii".
Tantum memento mei! Încă de la începutul slujirii sale episcopale, conștient de faptul că zilele pe acest pământ îi erau numărate, Fericitul Anton Durcovici a cerut catolicilor din Moldova să se roage pentru el; să-și amintească de faptul că el i-a iubit și i-a slujit cu toată ființa, încă din prima clipă a numirii sale ca episcop de Iași. Această realitate rezultă din numeroasele vizite pastorale pe care episcopul le-a făcut comunităților de catolici din Moldova, în perioada aprilie 1948 - iunie 1949.
Tantum memento mei! (Numai adu-ți aminte de mine!). Aceeași rugăminte episcopul martir Anton Durcovici ne-o adresează astăzi nouă, catolicilor din Dieceza de Iași, însă de data aceasta cererea sa se referă exclusiv la binele nostru spiritual. Dacă până la moartea sa (Sighetu Marmației, 10 decembrie 1951), această rugăminte avea și o latură personală (tăria de a rezista persecuției), astăzi, aceste cuvinte ne privesc doar pe noi și s-ar putea traduce astfel: "Amintește-ți de mine în fața altarului, pentru ca și eu să-mi amintesc de tine în fața Tronului divin".
Pr. Fabian Doboș
* * *
Secțiunea "Ep. Anton Durcovici" (in memoriam) pe www.ercis.ro
lecturi: 1002.