Papa Francisc: Discurs adresat delegaţiei Mişcării Acţiunea Catolică din Franţa (13 ianuarie 2022)

Iubiţi fraţi şi surori!

Vă salut pe toţi cu afect şi îi mulţumesc Monseniorului Fonlupt pentru cuvintele sale respectuoase. Sunt bucuros să vă primesc cu ocazia pelerinajului vostru la Roma. Vreau să salut, prin intermediul vostru, şi pe toţi membrii din équipes de la Acţiunea Catolică din Franţa, şi vă cer să le asiguraţi rugăciunea mea, precum şi apropierea mea.

Este un obicei vechi al mişcărilor voastre aceea de a veni pentru a-l întâlni pe papa. Deja în 1929, Pius al XI-lea a primit câţiva reprezentanţi ai Acţiunii Catolice şi a salutat în acea mişcare "reînnoirea şi continuarea a ceea ce a fost în primele zile ale creştinismului, pentru proclamarea Împărăţiei lui Dumnezeu, [...] în cooperarea laicatului cu apostolii" (12 iunie 1929). Aţi ales ca temă a pelerinajului vostru tocmai "Apostoli astăzi". Aş vrea să reflectez cu voi asupra chemării noastre de a fi efectiv apostoli în ziua de azi, pornind de la intuiţia care v-a lăsat una din marele figuri ale Acţiunii Catolice, abbé Cardijn, adică "revizuirea vieţii". Când discipolii merg cu Isus pe drumul din Emaus (cf. Lc 24,18-35), ei încep amintind evenimentele pe care le-au trăit; apoi recunosc prezenţa lui Dumnezeu în acele evenimente; în sfârşit, acţionează întorcându-se la Ierusalim pentru a vesti învierea lui Cristos. A vedea, a judeca, a acţiona: voi cunoaşteţi bine aceste trei cuvinte! Să le reluăm împreună.

A vedea. Această primă etapă este fundamentală; constă în a ne opri pentru a observa evenimentele care formează viaţa noastră, ceea ce constituie istoria noastră, rădăcinile noastre familiale, culturale, creştine. Pedagogia Acţiunii Catolice începe mereu cu un moment de amintire, în sensul mai puternic al termenului: o "anamneză", adică a înţelege cu inteligenţa de după sensul a ceea ce suntem şi a ceea ce s-a trăit, şi de a percepe cum Dumnezeu era prezent la fiecare clipă. Fineţea şi delicateţea acţiunii Domnului în viaţa noastră ne împiedică uneori s-o înţelegem pe moment, şi este nevoie de această distanţă pentru a-i percepe coerenţa. Enciclica Fratelli tutti, pe care grupurile voastre au studiat-o, începe cu o privire asupra situaţiei, uneori îngrijorătoare, a lumii noastre. Poate să pară un pic pesimistă, dar este necesară pentru a merge înainte: "Fără amintire nu se va merge înainte niciodată, nu se creşte fără o amintire integră şi luminoasă" (nr. 249).

A doua etapă este a judeca sau, s-ar putea spune, a discerne. Este momentul în care ne lăsăm interogaţi, puşi în discuţie. Cheia acestei etape este referinţa la Sfânta Scriptură. Este vorba de a accepta că propria viaţă a trecut prin sita Cuvântului lui Dumnezeu, care, aşa cum spune Scrisoarea către Evrei, "este viu, plin de putere şi mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri; [...] judecă sentimentele şi gândurile inimii" (4,12). În Fratelli tutti am ales parabola bunului samaritean pentru a interoga raportul nostru cu lumea, cu ceilalţi, îndeosebi cu cei mai săraci. La întâlnirea între evenimentele lumii şi ale vieţii noastre, pe de o parte, şi Cuvântul lui Dumnezeu, pe de altă parte, putem discerne apelurile pe care Domnul ni le adresează. Mişcările voastre de Acţiune Catolică au dezvoltat, în istoria lor, adevărate practici sinodale, în special în viaţa de grup, care constituie baza experienţei voastre. Şi Biserica în ansamblul său a pornit într-un proces sinodal, şi mă bazez pe contribuţia voastră. În această privinţă, să ne amintim că sinodalitatea nu este o simplă discuţie. Nu este un "adjectiv". Să nu adjectivăm niciodată substanţialitatea vieţii. Sinodalitatea nu este nici căutarea consensului majorităţii, asta o face un parlament, aşa cum se face în politică. Ea nu este un plan, un program de pus în practică. Nu. Ea este un stil de asumat, în care protagonistul principal este Duhul Sfânt, care se exprimă înainte de toate în Cuvântul lui Dumnezeu, citit, meditat, împărtăşit împreună. Să luăm imaginea concretă a crucii: are un braţ vertical şi un braţ orizontal. Braţul vertical este Domnul care vine ca să ne viziteze cu al său Cuvânt şi cu al său Duh, pentru a da sens la ceea ce trăim. A fi pironiţi de crucea lui Isus, cum spune Sfântul Paul (cf. Gal 2,19), înseamnă tocmai a accepta să pun viaţa mea sub privirea sa, a accepta această întâlnire între umanitatea mea săracă şi divinitatea sa transformatoare. Vă rog, lăsaţi mereu un loc important Cuvântului lui Dumnezeu în viaţa grupurilor voastre. Şi daţi la fel spaţiu rugăciunii, interiorităţii, adoraţiei.

Şi ajungem la a treia etapă: a acţiona. Evanghelia ne învaţă că acţiunea - care este chiar în numele mişcării voastre - ar trebui să aibă mereu iniţiativa lui Dumnezeu. După înviere, Sfântul Marcu prezintă că "Domnul lucra cu ei [apostolii] şi le întărea cuvântul prin semnele care-l însoţeau" (16,20). Astfel, "acţiunea aparţine Domnului: el este cel care are exclusivitatea, mergând «incognito» în istoria în care locuim" (Discurs adresat Acţiunii Catolice Italiene, 30 aprilie 2021). Aşadar, rolul nostru constă în a susţine şi a favoriza acţiunea lui Dumnezeu în inimi, adaptându-se la realitatea care evoluează încontinuu. Persoanele la care ajung mişcările voastre - mă gândesc îndeosebi la tineri - nu sunt aceleaşi de câţiva ani în urmă. Astăzi, în special în Europa, cei care frecventează mişcările creştine sunt mai sceptici faţă de instituţii, caută relaţii mai puţin angajante şi mai efemere. Sunt mai sensibili faţă de afectivitate şi de aceea mai vulnerabili, mai fragili decât generaţiile precedente, mai puţin înrădăcinaţi în credinţă, dar totuşi în căutare de sens, de adevăr, nu mai puţin generoşi. Este misiunea voastră, ca Acţiune Catolică, să ajungeţi la ei aşa cum sunt, a-i face să crească în iubirea lui Cristos şi a aproapelui, şi să-i conduceţi la o angajare concretă mai mare, pentru ca să fie protagonişti ai vieţii lor şi ai vieţii Bisericii, pentru ca lumea să se poată schimba.

Mulţumesc, dragi prieteni, mulţumesc din inimă pentru slujirea voastră generoasă, de care Biserica are nevoie mai mult ca oricând, în acest timp în care doresc mult ca fiecare să găsească sau să regăsească bucuria de a cunoaşte prietenia lui Cristos şi de a vesti Evanghelia. Vă cer să mă purtaţi în rugăciunile voastre. Vă încredinţez pe voi, responsabilii, precum şi pe toţi membrii din équipes voastre, mijlocirii Fecioarei Maria, şi vă dau binecuvântarea.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 430.