Crăciunul papei pe firul amintirilor
de Adriana Masotti
Papa Francisc răspunde la întrebările de la Repubblica și La Stampa la Casa "Sfânta Marta", în iminența sărbătorilor. Semnificația Crăciunului astăzi și Crăciunul din copilăria sa la Buenos Aires, lecturile sale și sporturile preferate, săracii, copiii bolnavi și cei abuzați, viitorul omenirii: despre aceasta și despre altele Papa Francisc vorbește în conversația cu jurnaliștii Paolo Rodari și Domenico Agasso.
Din amintirile sale despre Crăciunul din Argentina, Papa Francisc povestește că în familia sa era sărbătorit în dimineața de 25 decembrie, mereu la bunici. Odată, spune el, "am ajuns și bunica încă mai făcea pălăriuțe, le făcea manual. Făcuse 400! Eram uluiți! Toată familia noastră era acolo: veneau și unchii și verișorii". Astăzi, pentru papa Crăciunul "este mereu o surpriză. Domnul este cel care vine să ne viziteze", o surpriză la care se pregătește predispundându-se să-l "întâlnească pe Dumnezeu". Apoi spune că-i plac mult cântecele de Crăciun precum "Silent Night" sau "Tu scendi dalle stelle" care "transmit pace, speranță, creează atmosfera de bucurie pentru Fiul lui Dumnezeu care se naște pe pământ ca și noi, pentru noi".
La Crăciun gândul său se îndreaptă spre săraci, care sunt ca Isus născut sărac, și după aceea "la toți cei uitați, cei abandonați, cei din urmă, și îndeosebi copiii abuzați și reduși la sclavie. Mă face să plâng și să mă supăr - afirmă el - să aud istoriile de adulți vulnerabili și de copii care sunt exploatați". Găsesc spațiu în inima sa și copiii care vor trăi Crăciunul în spital. În fața suferinței lor nu există cuvinte, "putem doar să ne agățăm de credință", în timp ce părinților copiilor sănătoși papa le recomandă să nu uite "cât sunt de norocoși" și să se dedice lor mai mult. Papa Francisc spune că admiră munca personalului medical și sanitar din spitale. "Adesea - susține el - nu ne dăm seama de măreția activității zilnice a acestor medici, asistenți medicali și colaboratori sanitari, și în schimb toți trebuie să fi recunoscători fiecăruia dintre ei".
Amintind că în urmă cu puține zile a împlinit 85 de ani, o întrebare adresată papei este să relateze cum sărbătorea ziua de naștere când era copil. "Era o sărbătoare pentru toată familia", răspunde Papa Francisc. "Mama mea făcea ciocolată de băut, foarte densă". Cu privire la jocurile din copilărie, papa vorbește despre fotbalul jucat într-o piață aproape de casă cu toți copiii din cartier. Adesea mingea era făcută din cârpe, "pelota de trapo", devenit un simbol cultural în Argentina din acea epocă. Dar despre el Papa Francisc spune că nu era foarte bun. "Atunci stăteam în poartă, unde mă descurcam. A fi portar a fost pentru mine o mare școală de viață. Portarul trebuie să fie gata să răspundă la pericolele care pot veni din orice parte...". Juca și baschet tânărul Jorge Mario Bergoglio, și în familie se ținea cont foarte mult de lectură. Îndeosebi tatăl era un cititor pasionat. Papa citează câteva dintre volumele l-au ajutat să se formeze, să crească, de exemplu "Inimă" de Edmondo De Amicis, romanele lui Jorge Luis Borges și Fiodor Dostoievski, și poeziile lui Friedrich Hölderlin. Și "Logodnicii" și apoi "Divina Comedie" din care tatăl recita pe de rost câteva pasaje. "Da la el am auzit pentru prima dată aceste versuri: "Fecioară mam-a fiului tău fată umilă și mai sus de-orice făptură și-a veșnicului sfat țintă fixată! Tu-nnobilezi a omului natură atât încât al dânsei ziditor a-avu dispreț să-ți fie-a sa făptură". Și apoi al treilea cânt din Infernul: "Lăsați orice speranță, o, voi care intrați". Mama le povestea copiilor operele lirice transmise la radio și îi ducea și la teatru. A citi, afirmă Papa Francisc, "este un dialog cu cartea însăși, este un moment de intimitate pe care nici televizorul nici tableta nu-l pot da".
Conversația continuă cu o întrebare care îi aduce Papei Francisc ziua de astăzi: există îl el un pic de nostalgie de tinerețe? Uneori, admite papa, amintind lucrurile frumoase. Ca atunci când la împlinirea vârstei de 16 ani, așa cum era tradiție în Argentina, a îmbrăcat primii săi pantaloni lungi, de bărbat - și era ca o intrare în societate - și emoția bunicii materne Maria văzându-l așa. Bunica Rosa "era mai rezervată, vorbea puțin dar înțelegea tot". Despre momentele trăite cu ele și cu bunicii am nostalgie, spune el, dar "melancolia nu mă cuprinde" și adaugă: "Probabil datorită formării mele personale, nu-mi permit asta. Poate pentru că am moștenit un pic caracterul mamei mele, care privea mereu înainte". Printre persoanele a căror lipsă o simte mai mult sunt cei trei frați ai săi la care însă se gândește cu seninătate imaginându-i "în pace".
La întrebarea despre sănătatea sa actuală, după intervenția la Gemelli, papa răspunde că se simte bine așa încât a putut să facă diferite călătorii "și voi face altele, dacă Domnul va vrea, în 2022". Și descrie ziua sa al cărei ritm nu s-a schimbat: "Mă trezesc mereu la 4 noaptea și încep imediat să mă rog. Și după aceea înainte cu diferitele activități și întâlniri. Îmi acord numai o scurtă siestă după prânz".
Interviul se încheie cu privirea papei asupra viitorului omenirii lovite de pandemie, de conflicte și diviziuni. Viitorul va depinde, afirmă el, "dacă va fi construit sau reconstruit împreună", pentru că ne vom salva numai dacă vom trăi fraternitatea universală. Și continuă: "Însă asta înseamnă că și comunitatea internațională, Biserica începând de la papa, instituțiile, cei care au responsabilități politice și sociale precum și fiecare cetățean îndeosebi din țările mai bogate, nu pot nici nu trebuie să uite regiunile și persoanele mai slabe, fragile și lipsite de apărare, victime ale indiferenței și egoismului". Spre asta se îndreaptă rugăciunea mea, afirmă Papa Francisc, "îl rog pe Dumnezeu pentru ca la acest Crăciun să transmită pe pământ mai multă generozitate și solidaritate", în fapte. "Sper - conclude el - ca acest Crăciun să încălzească inima celui care suferă și să deschidă și să întărească inimile noastre pentru ca să ardă de dorința de a ajuta mai mult pe cel care se află mai mult în nevoie".
(După Vatican News, 24 decembrie 2021)
Traducere de pr. Mihai Pătrașcu
lecturi: 500.