Papa Francisc: Angelus (12 decembrie 2021)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Evanghelia de la liturgia de astăzi, a treia duminică din Advent, ne prezintă diferite grupuri de persoane - mulţimile, vameşii şi soldaţii - care sunt atinşi de predica lui Ioan Botezătorul şi atunci îl întreabă: "Ce trebuie să facem?" (Lc 3,10). Ce trebuie să facem? Aceasta este întrebarea pe care o pun. Să ne oprim puţin asupra acestei întrebări.

Ea nu porneşte de la un simţ al datoriei. Mai degrabă, inima atinsă de Domnul, entuziasmul pentru venirea sa îi face să spună: ce trebuie să facem? Ioan spune: "Domnul este aproape" - "Ce trebuie să facem?". Să dăm un exemplu: să ne gândim că o persoană dragă vine să ne viziteze. Noi o aşteptăm cu bucurie, cu nerăbdare. Pentru a o primi aşa cum trebuie vom face curăţenie în casă, vom pregăti cea mai bună mâncare posibilă, eventual un cadou... Aşadar, ne vom strădui. Aşa este cu Domnul, bucuria pentru venirea sa ne face să spunem: Ce trebuie să facem? Dar Dumnezeu ridică această întrebare la nivelul mai înalt: Ce să fac cu viaţa mea? La ce sunt chemat? Ce anume mă realizează?

Sugerându-ne această întrebare, Evanghelia ne aminteşte un lucru important: viaţa are o misiune pentru noi. Viaţa nu este fără sens, nu este încredinţată întâmplării. Nu! Este un dar pe care Domnul ni-l încredinţează spunându-ne: descoperă cine eşti şi apucă-te de treabă pentru a realiza visul care este viaţa ta! Fiecare dintre noi - să nu uităm asta - este o misiune de realizat. Aşadar, să nu ne fie frică să-l întrebăm pe Domnul: ce trebuie să fac? Să-i repetăm des această întrebare. Ea revine şi în Biblie: în Faptele Apostolilor câteva persoane, ascultându-l pe Petru care vestea învierea lui Isus, "au fost pătrunşi la inimă şi i-au spus lui Petru şi celorlalţi apostoli: «Ce să facem?»" (2,37). Să ne întrebăm şi noi: Ce este bine să fac pentru mine şi pentru fraţi? Cum pot să contribui la binele Bisericii, la binele societăţii? Timpul Adventului foloseşte la asta: să ne oprim şi să ne întrebăm cum pregătim Crăciunul. Suntem preocupaţi de atâtea pregătiri, cadouri şi lucruri care trec, dar să ne întrebăm ce să facem pentru Isus şi pentru alţii? Ce trebuie să facem?

La întrebarea "ce trebuie să facem?", în Evanghelie urmează răspunsurile lui Ioan Botezătorul, care sunt diferite pentru fiecare grup. De fapt, Ioan recomandă celui care are două haine să împartă cu acela care nu are; vameşilor, care iau taxele, le spune: "Nu pretindeţi mai mult decât ceea ce a fost fixat pentru voi!" (Lc 3,13); şi soldaţilor: "Nu maltrataţi şi nu acuzaţi pe nimeni pe nedrept" (v. 14). Fiecăruia îi este adresat un cuvânt specific, care se referă la situaţia reală a vieţii sale. Asta ne oferă o învăţătură preţioasă: credinţa se întrupează în viaţa concretă. Nu este o teorie abstractă. Credinţa nu este o teorie abstractă, o teorie generalizată, nu, credinţa atinge trupul şi transformă viaţa fiecăruia. Să ne gândim la concreteţea credinţei noastre. Eu, credinţa mea: este un lucru abstract sau este concretă? O duc înainte în slujirea celorlalţi, în ajutor?

Aşadar, în concluzie, să ne întrebăm: Ce pot face în mod concret? În aceste zile, în timp ce suntem aproape de Crăciun. Cum pot să fac partea mea? Să luăm un angajament concret, chiar mic, care să se potrivească la situaţia noastră de viaţă, şi să-l ducem înainte pentru a ne pregăti la acest Crăciun. De exemplu: pot să telefonez acelei persoane singure, să vizitez acel bătrân sau acel bolnav, să fac ceva pentru a sluji un sărac, un nevoiaş. De asemenea: poate că am de cerut o iertare sau am de dat o iertare, o situaţie de clarificat, o datorie de plătit. Eventual am neglijat rugăciunea şi după atâta timp este ora să mă apropii de iertarea Domnului. Fraţi şi surori, să găsim un lucru concret şi să-l facem! Să ne ajute Sfânta Fecioară Maria, în sânul căreia Dumnezeu s-a făcut trup.

________________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori,

Doresc să asigur rugăciunea mea pentru iubita Ucraina, pentru toate Bisericile şi comunităţile sale religioase şi pentru tot poporul său, pentru ca tensiunile din jurul ei să fie rezolvate printr-un serios dialog internaţional şi nu cu armele. Mă îndurerează mult statistica pe care am citit-o, ultima: anul acesta au fost făcute mai multe arme decât anul trecut. Armele nu sunt drumul. Fie ca această Naştere a Domnului să aducă Ucrainei pacea!

Şi mă rog şi pentru victimele tornadei care a lovit statul Kentucky şi alte zone din Statele Unite ale Americii.

Şi acum, permiteţi-mi, trec la spaniolă.

Salut cu căldură comunităţile de pe întreg continentul american şi din Filipine - câte steaguri ale ţărilor americane! - care s-au adunat aici în Piaţa "Sfântul Petru" ca să se roage Rozariul pentru a o cinsti pe Fecioara de la Guadalupe şi pentru a se consacra ei. Vă felicit! Vă felicit pe voi care cu acest gest v-aţi alăturat celor care din Alaska până în Patagonia o sărbătoresc pe Sfânta Maria de la Guadalupe, Mama adevăratului Dumnezeu pentru care trăim, la fiecare 12 decembrie.

Fecioara de la Guadalupe şi Sfântul Juan Diego ne învaţă mereu să mergem împreună, de la periferii până la centru, în comuniune cu urmaşii apostolilor, care sunt episcopii, pentru a fi astfel Veste Bună pentru toţi. Această experienţă trebuie repetată iar şi iar; în acest fel, Dumnezeu care este comuniune va încuraja convertirea şi reînnoirea Bisericii şi a societăţii de care avem atâta nevoie în Americi - situaţia în atâtea ţări americane este foarte tristă - şi de care avem nevoie şi în lume.

Mă bucur că prin acte de credinţă şi mărturie publică, precum cea pe care aţi realizat-o astăzi, începem să ne pregătim pentru Jubileul Guadalupan din 2031 şi Jubileul Răscumpărării din 2033 - trebuie să privim mereu înainte.

Toţi împreună: Trăiască Fecioara de la Guadalupe!

Adresez urările mele şi lui Caritas Internationalis, care împlineşte 70 de ani. Este tinerică! Trebuie să crească şi să se întărească mai mult! Caritas este în toată lumea mâna iubitoare a Bisericii pentru cei săraci şi cei mai vulnerabili, în care este prezent Cristos. Vă invit să duceţi înainte slujirea voastră cu umilinţă şi cu creativitate, pentru a ajunge la cei mai marginalizaţi şi a favoriza dezvoltarea integrală ca antidot la cultura rebutului şi a indiferenţei. Îndeosebi, încurajez campania voastră globală Împreună Noi (Together We), întemeiată pe forţa comunităţilor în promovarea îngrijirii creaţiei şi a săracilor. Rănile provocate casei noastre comune au efecte dramatice asupra celor din urmă, dar comunităţile pot să contribuie la convertirea ecologică necesară. Pentru aceasta invit să se adere la campania lui Caritas Internationalis! Şi voi, dragi prieteni de la Caritas Internationalis, continuaţi munca voastră de a simplifica organizaţia, pentru ca banii să nu meargă la organizaţie ci la săraci. Simplificaţi bine această organizaţie.

Şi vă salut pe voi toţi, romani şi pelerini; în special pe voi, băieţi şi fete care aţi venit cu Pruncuşorii voştri pentru a primi binecuvântarea. La sfârşit voi da binecuvântarea tuturor pruncuşorilor. Mulţumesc Centrului Oratorii Romane şi vă cer să duceţi urările mele de Crăciun fericit bunicilor voştri şi tuturor celor dragi ai voştri.

Salut credincioşii din Leiria (Portugalia) şi cei din parohia "Sfântul Alois Gonzaga" din Roma. Salut copiii din Civitavecchia care se pregătesc pentru Prima Împărtăşanie şi tinerii romani de la "Sfânta Maria Steaua Evanghelizării" care parcurg drumul pentru Mir. Salut scoutiştii adulţi din Rimini şi San Marino - Montefeltro; grupul de muncitori de la şcoala din Sondrio; precum şi cetăţenii din satele ardeatine, pe care-i încurajez să se angajeze cu dialogul pentru îngrijirea teritoriului lor. Salut şi grupul din Senigallia, în Marche.

Şi vă urez tuturor o duminică frumoasă. S-o salutăm încă o dată pe Sfânta Fecioară de la Guadalupe: "?Viva la Virgen de Guadalupe!". Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 489.