Interviu luat lui Luciano Floridi

Fragilităţi şi responsabilităţi ale reţelei

de Luca M. Possati

Inteligenţa artificială, rolul lui social network, dreptatea socială şi responsabilitatea individuală, echilibrele geopolitice aflate în schimbare. Toate sunt noduri cruciale, intrinsec legate într-o lume tot mai complexă. Digitalul a schimbat şi va schimba modul nostru de a trăi şi societatea noastră aşa cum nicio altă revoluţie industrială în istoria omului n-ar făcut-o vreodată înainte. Am vorbit despre asta cu Luciano Floridi, profesor de filozofie la Universitatea din Oxford, expert internaţional de etică a informaţiei, care a intervenit recent la Milano la "Martini Lectures" organizate de Universitatea Bicocca despre tema "Inteligenţa artificială: folosirea noilor maşini".

Facebook este tot mai mult în vizorul ciclonului după acuzele fostului manager.

Mă surprinde uimirea. Este bine ştiut că Facebook şi alţii acţionează în acest mod. Îmi amintesc dezbaterea cu Facebook atunci când voia să convingă că responsabilitatea ca minorii sub 13 ani să nu stea pe social network să cadă asupra părinţilor. Aşa încât firma afirma că vrea să dea putere mai mare părinţilor pentru a controla. O poziţie absurdă: magazinul care vinde copiilor alcool se închide. Părinţii vor fi responsabili, dar magazinul se închide pentru că este ilegal.

Internetul este un gigant cu picioarele de lut? Este ceva ce mai garantează o transparenţă, o libertate a cuvântului?

Din totdeauna reţeaua suferă de o fragilitate de conţinuturi: lucrurile dispar, link-urile nu se mai găsesc, siturile web sunt rescrise complet. Este o constantă astăzi, nu există vreodată ieri. Rescrierea, învechirea tehnologiei şi dezinteresul faţă de conţinuturi sunt probleme care există din totdeauna. O altă problemă pe care am avut-o mereu, şi este în creştere, este aceea a distanţei dintre conţinuturi produse şi spaţiu de memorie unde să fie puse. Nu există suficient spaţiu, iar spaţiul care există costă. Prin urmare multe date sunt pur şi simplu şterse; dacă nu sunt obligate în mod legal să fie aruncate. Toată această lume de conţinuturi este foarte fragilă şi aşa a fost mereu. În schimb, reţeaua în sine, ca structură de comunicare, a fost făcută pentru a rezista la un bombardament atomic. Este extrem de solidă. Trebuie să ţinem cont de această distincţie între conţinuturi şi structură. Facebook s-a oprit ca serviciu, adică drept conţinuturi, nu ca structură. În schimb un alt capitol sunt atacurile, adică modul în care reţeaua poate fi folosită pentru alte scopuri. Tocmai pentru că structura este puternică şi toţi suntem conectaţi, atacurile sunt periculoase şi tot mai puternice. Cel care intră în casa mea intră în casa tuturor.

Însă asta nu implică o altă problemă, şi mai mare, adică riscul ca marile grupuri ca Google, Facebook şi altele pot să exploateze soliditatea reţelei şi inteligenţa artificială în avantajul lor şi să ajungă până la controlarea chiar a instituţiilor, guvernelor şi statelor?

Acest este un risc în care ne-am aflat, dar acum ne aflăm în el mai puţin. Înainte nu existau apărări, astăzi existe. În Statele Unite noua administraţie Biden este foarte atentă la aceste probleme şi a pus în posturile cheie persoane competente şi experte în anti-trust. În Europa se pregătesc instrumente eficace pentru a îndigui monopolurile. Facem o legislaţie foarte constructivă în termeni de protecţie a instituţiilor şi a suveranităţii lor digitale. Aşadar, problema fundamentală este controlul operatorilor şi legislaţia joacă în asta un rol de prim plan. Adevărata provocare, şi pe planul geopolitic, adică în raporturile dintre state, este aceea de a crea apărări la înălţimea provocărilor şi a riscurilor. Îndeosebi, cu inteligenţa artificială nu putem lăsa altora iniţiativa. Este în desfăşurare un nou război rece care se duce cu digitalul, nu cu nuclearul.

În acest nou război rece al digitalului Europa este încă în urmă?

Da, încă este în urmă. Motivul principal este lipsa de mentalitate politică, pentru că după aceea restul urmează. Numai dacă ai mentalitatea politică, poţi găsi soluţii infrastructurale şi financiare. Să ne gândim numai la apropierea Germaniei de Rusia pentru probleme energetice. A fost o alegere mioapă deoarece pentru o soluţie de astăzi se riscă să se compromită viitorul coborând apărările. De fapt, între alte lucruri, Rusia este un punct de plecare al atacurilor digitale, precum şi al amestecurilor opresive în Europa de Est. Este un război feroce, făcut din comerţ, supremaţie tehnologică, atacuri şi contraatacuri. Şi nu trebuie coborâtă niciodată garda. În acest sens, am văzut cu ochi buni lansarea lui EU-US Trade and Technology Council. Inteligenţa artificială este şi o problemă de apărare naţională. Trebuie înţeles până la ce punct va ajunge acest nou război rece, care nu este dus cu nuclearul, ci cu digitalul. În Europa, de exemplu, lucrăm la aşa-numitul AI Act, propunerea de lege despre AI a Comisiei. În ea, persoana sau persoanele - nu maşina - sunt complet responsabilizate. Putem controla şi monitoriza aceste procese.

Nu este un fapt legat şi de instruire, adică de modul în care inteligenţa artificială şi digitalul sunt tratate în universităţi şi la şcoală, adică lucruri încă totuşi marginale? Nu există o distanţă clară aici între Europa şi alte ţări?

Desigur, absolut. Digitalul încă este văzut prea des drept ceva marginal şi un plus, adică un ceva care se face bazându-ne pe servicii deja existente. Cazul Italiei este emblematic: marile firme care lucrează în digital şi în inteligenţa artificială sunt străine. Ţara este complet dependentă de aceste firme. Problema se naşte atunci când trebuie creat un pol tehnologic pentru apărarea naţională şi cybersecurity. A avea o firmă naţională dedicată în întregime acestui tip de misiune n-ar fi rău. Nu pentru un naţionalism nesăbuit, ci numai pentru a avea mai mult echilibru. Numai aşa îşi poate permite un guvern alegeri autonome.

(După L'Osservatore Romano, 16 octombrie 2021)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 381.