Foto: Kevin Carden GoodSalt 2014

Crucea: Dacă nu-ţi stă bine... e chiar a ta!

de pr. Giuseppe Impastato, SJ

Crucea nu este o haină sau o pereche de pantofi, care trebuie să‑ţi stea bine.
Crucea nu corespunde niciodată paletei tale de gusturi
şi nici exigenţelor tale particulare.
Crucea sfâşie, pătrunde adânc, zgârâie, jupoaie, zdrobeşte, trage în jos...
Cu toate acestea, nu există nicio îndoială...
pentru a fi cu adevărat a ta, crucea nu trebuie să-ţi vină bine.
Nici lui Isus nu-i stătea bine crucea lui.
Nu-i stătea bine trădarea lui Iuda, somnul apostolilor,
conjuraţia duşmanilor, fuga prietenilor, renegarea lui Petru,
batjocura soldaţilor..., strigătul feroce al mulţimii...
 
Acea cruce care se prăvăleşte peste tine în momentul cel mai puţin potrivit:
o boală care dă peste tine în timp ce ai atâtea de făcut
şi-ţi aruncă în aer o grămadă de proiecte...
... lovitura aceea laşă care ţi-a venit de la un prieten...
... acea calomnie care te-a lăsat fără suflare...
... acea cruce pe care tu nu ai fi ales-o din mijlocul a mii de alte cruci...
care îţi pare excesivă, enormă,
disproporţionată faţă de slabele tale forţe
- "e prea mult, nu voi reuşi" - nu este a altcuiva: e chiar "a ta".
 
Nu-ţi fă iluzii. Cruce pe măsură nu există.
Continuă să cauţi, răscoleşte peste tot,
examinează bine, evaluează cu atenţie...
dacă găseşti crucea care ţi se potriveşte, arunc-o...
aceea, cu siguranţă, nu este a ta.
 
Semnele că o cruce este a ta sunt uimitoare:
neaşteptată, repugnă, nelinişteşte, imposibilă, inoportună, dă un sentiment de slăbiciune.
Dacă o cruce ţi se prezintă ca fiind urâtă, neplăcută, insuportabilă...
nu ezita să o iei pe umeri... îţi aparţine.
 
La început îţi va părea străină.
Dar apoi vei descoperi că este cu adevărat "a ta".
Desigur, aceasta nu înseamnă că relaţia dintre voi doi devine idilică,
că totul merge bine...
crucea sapă brazde adânci pe umeri şi în inimă.
 
Cu toate acestea, se va stabili o anumită familiaritate. O familiaritate suferită,
dar justificată de sensul care se descoperă, puţin câte puţin, pe măsură ce înaintezi.
Şi chiar şi atunci când sensul nu devine clar, există întotdeauna credinţa
care te invită să te laşi dus de mână de Cineva care ştie.
Credinţa înseamnă pur şi simplu să ştii că El ştie...
Aşadar, înainte, cu crucea care nu-ţi stă bine.
 
Cu crucea care nu este făcută la comandă.
Ceea ce contează nu este să fie crucea pe măsura ta.
Esenţial este ca tu să fii după măsura lui Cristos.

Traducere de pr. Iosif Răchiteanu

lecturi: 719.