Coasta de Fildeş: Sfinţirea Spitalului Catolic din Djebonoua. Vizita delegaţiei Diecezei de Iaşi. Partea a II-a (13-15 august)

Continuăm relatările vizitei pr. Egidiu Condac, vicar general al Diecezei de Iaşi, şi a pr. Florin-Petru Sescu, director al Centrului Misionar Diecezan de Iaşi, în Coasta de Fildeş. Călătoria a fost prilejuită de inaugurarea şi sfinţirea Spitalului Catolic din Djebonoua, construit cu ajutorul preoţilor şi credincioşilor din Dieceza de Iaşi, prin proiectul umanitar "Cutia Speranţei", precum şi prin donaţiile binefăcătorilor Centrului Misionar Diecezan de Iaşi.

Partea a II-a a călătoriei...

A doua zi în misiune (13 august)

După ce în zilele precedente ne-am odihnit la o casă de reculegere din Abidjan, în noaptea dintre 12 spre 13 august ne-am odihnit în casa misiunii din Djebonoua, o construcţie ce a fost finalizată tot cu ajutorul credincioşilor din Dieceza de Iaşi în anul 2018. Meritul acestei construcţii aparţine pr. Gabriel-Vasile Cimpoeşu, iniţiatorul acestui proiect, şi pr. Alexandru Percu, cel care a finalizat incinta misiunii.

Aşadar, în ziua de 13 august, cu forţe proaspete şi cu mult entuziasm am pornit pentru a celebra sfânta Liturghie în comunitatea Niangban, o comunitate mică şi săracă şi care nu are încă un loc de rugăciune. Sfânta Liturghie a fost celebrată la umbra unui copac, aşa cum se poate vedea in fotografiile trimise. Deşi comunitatea este mică, participarea la Sfânta Liturghie a fost deplină, pe chipul oamenilor observându-se bucuria şi entuziasmul de a-l întâlni pe Cristos cel care se jertfeşte pentru toţi. Cântările liturgice au fost plăcut animate de ritmul african al tamtam-ului. La finalul Sfintei Liturghii, mare ne-a fost surprinderea când i-am ascultat pe cei prezenţi cântând în limba română "Cristos a înviat", un cântec pe care l-au învăţat de la misionari. O bucurie deosebită a cuprins inima noastră gândindu-ne că acea mână mică de oameni din Africa, necunoscători ai limbii române, au cântat totuşi un cântec în limba noastră.

După-amiază am avut bucuria de a participa la prânzul oferit de domnul Alain şi soţia lui, care sărbătoreau 10 ani de când au cerut binecuvântarea lui Dumnezeu prin sacramentul Căsătoriei. Trebuie să amintesc faptul că Alain este atât responsabilul vechiului dispensar, cât şi al noului Spital Catolic, precum şi responsabilul pastoral al misiunii din Djebonoua, Coasta de Fildeş.

La întoarcerea de la sărbătoare am dat piept cu dificultăţile misionarilor, deoarece maşina misiunii, singura care mai funcţiona în acel moment, s-a stricat. A trebuit să ne decidem dacă vom parcurge pe jos drumul sau e mai bine să aşteptăm cineva să ne ajute. Până la urmă cineva ne-a sărit în ajutor.

Trebuie să amintesc faptul că în momentul în care maşina mică a misiunii s-a stricat, am rămas fără niciun mijloc de transport. Misiunea din Djebonoua deţine două mijloace de transport: o maşina mică şi o camionetă. Camioneta care este folosită pentru a ajunge la satele îndepărtate, cu drum greu accesibil, a acumulat mai mult de 25 de ani funcţionare, fiind într-o stare avansată de uzură. În momentul relatării acestor evenimente camioneta este încă în service, având mari probleme la motor.

Ziua de 13 august s-a încheiat ca şi în ziua precedentă cu rugăciunea Rozariului la grotă, novena de pregătire la Adormirea Maicii Domnului şi Sfânta Liturghie.

A treia zi în misiune - Ziua inaugurării Spitalului Catolic (14 august)

Ziua de 14 august a însemnat ziua cea mare pentru noi, pr. Egidiu Condac şi pr. Florin-Petru Sescu, care, în numele Diecezei de Iaşi şi al episcopului Iosif Păuleţ, am venit în Coasta de Fildeş.

Dis-de-dimineaţă, cu emoţie şi nerăbdători ne-am îndreptat spre capela veche a satului, locul în care urma să se desfăşoare Sfânta Liturghie de inaugurare şi sfinţire a Spitalului Catolic. Mai nerăbdători decât noi, însă, erau oamenii din localitate, mai ales cei care s-au implicat activ în construirea acestui spital. Pentru oamenii din Africa Dumnezeu, care este izvorul vieţii, este şi izvorul oricărui bine, al oricărei binecuvântări. Dacă de la el vine viaţa omului, atunci tot de la el trebuie să vină şi orice binecuvântare în viaţă. Ei cred cu tărie că harul şi binecuvântarea lui Dumnezeu pot face diferenţa între viaţă şi moarte. Cele mai multe planuri, proiecte, activităţi le încep cu Dumnezeu, le continuă cu Dumnezeu şi le sfârşesc cu Dumnezeu. Pentru aceşti oameni "Creatorul vieţii" rămâne "izvorul" vieţii, al binecuvântărilor, al binelui.

Pe drum am constatat că, încet-încet, oamenii se adună în ciuda ploilor torenţiale din ultimele zile. Mai mult, la orizont se vedea clădirea spitalului şi gardul, abia văruit, semn că mulţi dintre lucrători au stat până în noapte să ducă la bun sfârşit construcţia.

Privind spitalul, o bucurie imensă a cuprins inima noastră, pentru că acea clădire era rodul disponibilităţii şi generozităţii preoţilor, credincioşilor şi binefăcătorilor din Dieceza de Iaşi, din România şi chiar din străinătate. Mă gândeam în acel moment cât de mare ar fi bucuria românilor dacă ar fi fost ei acolo în locul nostru, văzând ce au realizat împreună. Da, spun "împreună", pentru că acest spital nu este rodul donaţiei unui singur om, ci este rodul renunţărilor ale mii de oameni. Aceşti oameni prin "Cutia Speranţei" şi prin diferite donaţii au reuşit să ducă la bun sfârşit acest proiect în mai puţin de patru ani. Mă înclin în faţa lor şi le mulţumesc pentru toată generozitatea!

Aş vrea să-i invit pe preoţi, credincioşi şi binefăcători să se mai gândească la un amănunt, mai puţin cunoscut, al generozităţii lor: cea mai mare parte a oamenilor care au lucrat la construcţia spitalului au fost localnici, oameni din zonă. Faptul că aceşti oameni au avut de muncă a însemnat o bucată de pâine în plus pe masă şi un bănuţ pentru ei, cei săraci, iar lucrul acesta face de două ori mai important acest proiect. "Cutia Speranţei" şi donaţiile oamenilor oferite pentru spital nu înseamnă numai un loc mai decent pentru îngrijirea medicală, o maternitate mai bună, ci au însemnat şi o masă în plus, o şansă în plus la o viaţă mai demnă pentru oamenii care au lucrat la acest spital.

Mă întorc la şirul evenimentelor. La ora 8.00, prezenţi fiind la capela veche a localităţii, am început celebrările. Pe lângă credincioşi şi preoţi, la celebrare au participat: un delegat al Ministerului Sănătăţii ivoriene; un reprezentant al prefecturii; reprezentanţi ai primăriei din localitate; surori şi mulţi alţi oaspeţi. Sfânta Liturghie a fost celebrată de pr. Egidiu Condac, vicar general al Diecezei de Iaşi şi reprezentant al episcopului Iosif Păuleţ, iar cuvântul de învăţătură a fost rostit de pr. Alain Pierre Yao, vicarul general al Diecezei de Bouaké şi reprezentant al ÎPS Paul Simeon Ahouanan Drjo, arhiepiscopul local de Bouaké. ÎPS Paul, deşi şi-a anunţat prezenţa, din cauza problemelor de sănătate nu a mai reuşit să ajungă.

A fost o celebrare frumoasă şi animată. Predica şi intervenţiile finale au scos toate în evidenţă un deziderat al comunităţilor ivoriene: "unitate şi pace". Pr. Alain spunea în cadrul cuvântului de învăţătură că Spitalul Catolic trebuie să fie ca un semn al bunătăţii şi iertării, al unităţii şi al păcii; că acela care a construit un spital nu poate să dorească răul nimănui. Coasta de Fildeş este o ţară mult sfâşiată de conflicte şi rebeliuni, dar cel mai mult a afectat-o războiul civil care s-a încheiat abia în 2011. Oamenii de aici îşi doresc mult ca în ţară să fie linişte, pace şi unitate.

În final, după ce s-a rostit rugăciunea de binecuvântare a spitalului, toţi ne-am îndreptat spre poarta de intrare. Aici a fost dezvelită placa comemorativă ce conţine numele spitalului şi seria autorizaţiei de funcţionare primită deja din partea Departamentului Regional de Sănătate din Coasta de Fildeş.

A urmat inaugurarea clădirii, moment în care atât delegaţia din Dieceza de Iaşi, cât şi autorităţile din Coasta de Fildeş au tăiat panglica de la intrarea în spital. După acest moment pr. Egidiu Condac, pr. Alain Pierre Yao, pr. Cosmin-Alexandru Cimpoeşu şi pr. Florin-Petru Sescu au pornit la sfinţirea întregului complex, atât pe interior, cât şi pe exterior.

Se putea citi pe chipul oamenilor, în cântul şi dansul care animau evenimentul, bucuria de a vedea proiectul spitalului finalizat, pentru ei şi pentru sănătatea lor. Copii şi tineri, adulţi şi oameni în vârstă, străbăteau culoarele spitalului şi se minunau de mărimea lui, de numărul mare de încăperi şi de condiţiile pe care le oferă.

Totul s-a încheiat cu fotografiile de grup, inclusiv cu o fotografie în faţa textului imprimat pe pereţii spitalului prin care Comunitatea din Djebonoua îşi arăta recunoştinţa faţă de generozitatea Diecezei de Iaşi, a binefăcătorilor români care susţin proiectele Centrului Misionar Diecezan de Iaşi.

După o zi plină, o mică pauză la misiune ne-a oferit posibilitatea de a ne încărca bateriile pentru veghea nocturnă dinainte de hram. Comunitatea din Djebonoua, are drept patronaj solemnitatea Adormirea Maicii Domnului. Seara am petrecut-o la grota Sfintei Fecioare Maria, unde am celebrat Sfânta Liturghie, am recitat rozariul şi novena, am cântat şi ne-am rugat ca Maria, Mama noastră cerească, să vegheze peste noi.

Mult după lăsarea întunericului, oamenii s-au îndreptat spre casele lor pentru a participa cum se cuvine la hramul bisericii.

A patra zi în misiune - Ziua hramului şi a primiţiei (15 august)

Ziua de 15 august a fost o zi inedită, pentru că a fost pentru prima dată în viaţă când am participat la o Liturghie care a durat nici mai mult, nici mai puţin de patru (4) ore.

Dar să începem cu începutul. Dis-de-dimineaţă, un furnicar de oameni erau deja în preajma misiunii şi în jurul bisericii pregătind cele necesare pentru sărbătoare: biserică, altar, corturi, scaune, masa oferită gratuit tuturor celor care aveau să participe la sărbătoare.

Un număr mare de preoţi şi credincioşi s-au adunat pentru Liturghia care trebuia să înceapă la ora 9.00. Numărul mare a fost prilejuit şi de faptul că în aceeaşi zi a hramului un tânăr preot din comunitate celebra şi prima sa Sfântă Liturghie în Djebonoua. Părintele primiţiant este pr. Francis, un tânăr format la umbra misiunii, la umbra pr. Gabriel, a pr. Alexandru, a pr. Cosmin şi a pr. Mădălin. El este al treilea preot localnic sfinţit de când preoţii români administrează această misiune. Înaintea lui au mai fost sfinţiţi preoţi pr. Eric şi pr. Cyriaque. Mai mult, alţi doi seminarişti se pregătesc pe lângă misiune: tânărul Benjamen, susţinut chiar de seminariştii români de la Institutul Teologic Romano-Catolic "Sfântul Iosif" din Iaşi, şi un altul, abia intrat în seminar, al cărui nume, recunosc, nu mi-l mai amintesc.

Aşadar, în această zi, în centrul atenţiei nu a mai fost delegaţia preoţilor români, ci hramul Bisericii "Adormirea Maicii Domnului" şi prima Sfântă Liturghie a pr. Francis.

Într-o biserică arhiplină, mulţi rămânând pe afară, în jurul orei 9.00 au început celebrările. Corul tinerilor a animat Sfânta Liturghie, încântându-i pe cei prezenţi, atât cu cântece religioase autohtone, cât şi cu cântece din repertoriul internaţional, printre care s-a remarcat "Aleluia" de Händel. La finalul celebrărilor, corul a dorit să ne facă o surpriză, aşa încât au intonat în limba română "Fecioara la munte". Toţi au cântat şi aplaudat, arătând aprecierea pentru modul în care s-au pregătit pentru această mare sărbătoare.

După celebrările îndelungi care au inclus predica animată, cântecele şi dansurile tradiţionale, luările de cuvânt, încurajările şi mulţumirile finale, toţi s-au adunat la umbra bisericii pentru a se bucura de prânzul oferit pentru toţi cei prezenţi. A fost un moment de comuniune şi bucurie, timp în care toţi cei prezenţi s-au bucurat împreună.

Trebuie apreciat modul solidar în care toată comunitatea, sub îndrumarea preoţilor misionari pr. Cosmin şi pr. Răzvan, s-au implicat în organizarea acestui frumos eveniment, semn al solidarităţii, al comuniunii, al păcii şi înţelegerii.

În cadrul întâlnirii de după Sfânta Liturghie am avut posibilitatea să stăm puţin de vorbă şi cu responsabilii grupurilor de copii. Aceştia au dorit să ne mulţumească pentru tot sprijinul oferit activităţilor desfăşurate cu copiii din misiune.

Seara s-a încheiat cu vizita la misiune a pr. Michele şi a altor trei voluntari italieni. Pr. Michele este unul din cei mai vechi misionari italieni, care şi-a desfăşurat şi încă îşi desfăşoară activitatea în Dieceza de Bouaké, Coasta de Fildeş. El a povestit începuturile misiunilor italiene şi cum a reuşit să traducă Biblia în limba locală, Baule, precum şi multe întâmplări.

Ne-am îndreptat spre odihna bine meritată, mulţumindu-i lui Dumnezeu pentru toate aceste daruri pe care ni le-a oferit în zilele pe care le-am trăit aici, în misiunea din Djebonoua, Coasta de Fildeş.

Nu uitaţi să ne însoţiţi cu rugăciunea voastră, iar noi vom continua să vă povestim cele întâlnite şi trăite aici...

Mii de mulţumiri, din nou, tuturor celor care au contribuit la proiectul "Spitalul Catolic din Djebonoua"!

Pr. Florin-Petru Sescu

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 13-15 august: Coasta de Fildeş: Sfinţirea Spitalului Catolic din Djebonoua. Vizita delegaţiei Diecezei de Iaşi. Partea a II‑a

* * *

Coasta de Fildeş: Sfinţirea Spitalului Catolic din Djebonoua. Vizita delegaţiei Diecezei de Iaşi - partea I

lecturi: 1232.