Roman: Exerciţii spirituale Despre Fericiri

Institutul Teologic Romano-Catolic Franciscan din Roman a fost gazda exerciţiilor spirituale coordonate de pr. Mihai Afrenţoae, OFMConv., în perioada 1-6 august 2021, cu participarea a 12 persoane laice şi consacrate, din diferite ordine călugăreşti.

Tema centrală propusă participanţilor sub titlul Fericirile - Predica de pe Munte (Mt 5,1-12) a avut drept scop redescoperirea mesajului transmis de Isus Cristos oamenilor adunaţi să-l asculte, spre desăvârşirea morală, având în vedere relaţia pe verticală, cu Dumnezeu, cât şi cea pe axă orizontală, cu sinele şi cu aproapele. Fericirea, ca deziderat în permanentă actualitate, ordonează, în mod evident, dimensiunea orizontală a existenţei pe diferite paliere: sociale, economice, politice etc. Bazată pe o ierarhie a valorilor persoanei, fericirea rezidă în atingerea unor obiective stabilite sub incidenţa multor factori precum: vârsta, familia, religia, educaţia etc. Însă creştinii sunt chemaţi să adere la modelul Mântuitorului care spune "...învăţaţi de la Mine, pentru că sunt blând şi smerit cu inima...!" (Mt 11,29)

Iniţiat prin decriptarea unor termeni precum munte şi fericire, discursul fratelui predicator a prilejuit o permanentă raportare la Vechiul şi Noul Testament, cu multiple exemple de intertextualitate pe baza scrierilor a diferiţi autori: Sfântu Augustin, Sfântul Francisc de Assisi, Sfântul Francisc de Sales, Blaise Pascal etc. Meditaţiile s-au constituit ca o aprofundare a trăirii demnităţii de fii adoptivi ai lui Dumnezeu, ce au dreptul la fericire prin sacrificiul mântuitor al lui Cristos. Ascensiunea muntelui este o invitaţie la resemnificarea conceptului de fericire, în mod paradoxal asociat cu misterul suferinţei, cu scopul parcurgerii traseului de la cunoaştere la recunoaştere în noi a chipului Creatorului.

Plecând de la ipoteza de lucru, fericirea, au fost explicate semantic, mai întâi prin sensul propriu, apoi prin cele secundare, contextual, noţiuni precum: duh, inimă, blândeţe, dreptate, milostenie, pace, prigoană etc. Astfel termenii menţionaţi depăşesc definirea lor şi intră în relaţie paradigmatică (de asociere) cu expresia spirituală, ca exigenţă a întoarcerii la voinţa lui Dumnezeu. S-au analizat diferitele măşti sub care poate fi receptată fericirea, fragmentată, întrucât totul se supune trecerii implacabile a timpului. Identificată parţial cu starea de bine, bucuria, emoţia pozitivă, dar aflată în relaţie de sinonimie parţială, fericirea depăşeşte graniţile acestora şi reflectă o realitate mult mai complexă în lumina căreia sunt valorizate sărăcia, umilinţa, plânsul, ca stări germinative pentru viaţa spirituală autentică. Astfel s-au aprofundat sintagmele încredere deplină în Dumnezeu, precum şi împărăţia cerurilor, ca răsplată ce iese de sub incidenţa înţelegerii mundane şi se constituie ca promisiune divină, o incluziune după modelul trinitar de coexistenţă în Sfânta Treime. În itinerarul spiritual parcurs, parabolele din textul biblic au asigurat integrarea mesajului pe multiple planuri de semnificare. În acest sens, întorcerea fiului risipitor, vigilenţa slujitorului credincios sau datornicul nemilostiv au revelat modele de judecată şi au produs, fără echivoc, înţelegerea măsurii cu care se dăruieşte iertarea - aceea pe care noi înşine o aşteptăm!

Colocviile spirituale au evidenţiat importanţa virtuţilor în lumina Evangheliei, îndreptând dinamica meditaţiilor către înţelegerea suferinţei după modelul lui Cristos, prin iubire şi în supunere faţă de voinţa Tatălui. Numeroase exemple din Vechiul Testament de patriarhi, regi, preoţi şi profeţi au completat trecerea de la stadiul latent la cel manifest în ascultarea voinţei lui Dumnezeu, şi amintim aici câteva nume de referinţă: Avraam, Iacob, Moise, Ilie, Isaia, Ezechiel, Osea, David, Saul etc.

Invitaţia la introspecţie a fost deopotrivă o chemare la comuniunea cu cei prezenţi, prin participarea la sfintele sacramente şi rugăciunea comună. În meditaţie şi contemplaţie, participanţii au parcurs drumul fericirilor plecând de la credinţa care caută înţelegerea către Dumnezeu este iubire, un mister care se revelează omului în efortul de colaborare cu Duhul Sfânt. Astfel devenim conştienţi de identitatea noastră de fii îndreptăţiţi prin acţiunea mântuitoare a Fiului şi chemaţi la trăirea credinţei ca fraţi în Cristos, prin vocaţia pusă în practică ce devine vocaţie funcţională, împlinire a imperativului "Voi sunteţi sarea pământului!" (Mt 5,13).

Aducem laudă lui Dumnezeu şi mulţumim fraţilor franciscani de la Institutul Teologic din Roman care ne-au găzduit cu generozitate pentru aceste exerciţii spirituale! Mulţumim pr. Mihai Afrenţoae, OFMConv., sub îndrumarea căruia, cu înţelepciune şi har, am fost ajutaţi să urcăm Muntele Fericirilor, să pătrundem în dialectica fiinţei noastre pentru a ajunge de la viaţă la suflarea de viaţă pusă în noi de Creator!

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: Roman: Exerciţii spirituale Despre Fericiri

Eugenia Tatiana Bulancea
 

lecturi: 1457.