A trecut la Domnul cardinalul Albert Vanhoye

Mare exeget şi biblist, era cel mai în vârstă cardinal din Colegiul cardinalilor

Publicăm telegrama de condoleanţe, trimisă de Papa Francisc iezuitului Manuel Morujao, superior al comunităţii "Sfântul Petru Canisiu", unde locuia cardinalul Vanhoye.

Aflând vestea despre moartea pioasă a iubitului cardinal Albert Vanhoye, doresc să exprima apropierea mea faţă de dumneavoastră, comunitatea "Sfântul Petru Canisiu", de întreaga Societate a lui Isus, precum şi de rudele regretatului cardinal şi de cei care l-au cunoscut şi l-au stimat, amintind cu afect şi admiraţie pe acest frate care a slujit cu mare dăruire pe Domnul şi Biserica. Mă gândesc cu recunoştinţă la lucrarea sa intensă oferită ca zelos călugăr şi fiu spiritual al sfântului Ignaţiu, colaborator sârguincios şi înţelept al unor dicastere din Curia Romană. Mă gândesc de asemenea la iubirea sa faţă de slujirea predicării, pe care a exercitat-o cu generozitate, animat de dorinţa pasionată de a vesti Evanghelia. Înalţ rugăciunea mea către Domnul pentru ca, prin mijlocirea Sfintei Fecioare Maria, să-l primească pe acest slujitor credincios al său în Ierusalimul ceresc, şi din inimă împart binecuvântarea apostolică tuturor celor care plâng moartea sa, cu un gând special faţă de cei care cu iubire l-au asistat şi însoţit în ultimele timpuri.

Franciscus pp.

Din Vatican, 30 iulie 2021

* * *

Cardinalul iezuit francez Albert Vanhoye a murit joi, 29 iulie 2021, la ora 12.48, în infirmeria de la Curia Generală a Societăţii lui Isus, la Roma. A fost rector al Institutului Pontifical Biblic din 1984 până în 1990 şi secretar al Comisiei Pontificale Biblice din 1990 până în 2001. Era cel mai în vârstă cardinal din Colegiul cardinalilor. În urmă cu cinci zile a împlinit 98 de ani, fiind născut la 24 iulie 1923, la Hazebrouck, în Arhidieceza de Lille, în nordul Franţei, la graniţa cu Belgia. A fost hirotonit preot iezuit la 25 iulie 1954. În consistoriul din 24 martie 2006, Papa Benedict al XVI-lea l-a creat cardinal diacon de "Santa Maria della Mercede e Sant'Adriano" la Villa Albani. La 20 iunie 2016 a optat pentru ordinul cardinalilor prezbiteri şi diaconia sa a fost ridicată "pro hac vice" la rangul de titlu. Înmormântarea va fi celebrată sâmbătă, 31 iulie 2021, la ora 11.00 - sărbătoarea Sfântului Ignaţiu de Loyola - de cardinalul Leonardo Sandri, vice-decanul Colegiului cardinalilor, în Bazilica "Sfântul Petru".

"Un mare exeget": aşa l-a definit Papa Benedict al XVI-lea pe Albert Vanhoye anunţând, la 22 februarie 2006, că vrea să-l creeze cardinal, cu toate că trecuse de vârsta de 80 de ani, tocmai "pentru serviciile sale aduse Bisericii cu fidelitate exemplară şi dăruire admirabilă". Şi slujirea lungă şi pasionată a iezuitului francez, ca biblist şi exeget, în special al Noului Testament şi mai ales al Scrisorii către Evrei, revelează alegerea sa de a dedica toată viaţa studiului aprofundat al figurii lui Cristos: aşa cum dă mărturie motoul său de cardinal Cordi tuo unitus. Întocmai Preasfintei Inimi a lui Isus era închinat Institutul frecventat de el între cei 4 şi 11 ani, înainte de a intra foarte tânăr, în 1934, în Seminarul mic din oraşul său natal din Hazebrouck pentru studiile umaniste. Apoi, la vârsta de 18 ani, a străbătut pe jos, cu mult curaj, Franţa ocupată de germani pentru a ajunge la La Vignau şi a intra, la 11 septembrie 1941, în Societatea lui Isus.

A depus primele voturi la 15 noiembrie 1944 şi apoi a fost hirotonit preot la 25 iulie 1954 la Enghien, în Belgia, de episcopul Henri Dupont, auxiliar de Lille.

A obţinut licenţa în Litere la Sorbona (1945-1946), în timp ce preda greaca clasică la colegiul iezuit din Yzeure (1946-1947), apoi licenţa în filozofie scolastică la colegiul iezuit din Vals-pré-le Puy (1947-1950) şi licenţa în teologie la colegiul iezuit din Enghien în Belgia (1951-1955). La Institutul Pontifical Biblic a obţinut licenţa în Sfânta Scriptură (1956-1958) şi, după ce a depus la Roma ultimele voturi călugăreşti la 2 februarie 1959, a finalizat doctoratul, tot în Sfânta Scriptură, cu un studiu despre Scrisoarea către Evrei (1961-1963). Între 1959 şi 1962 a predat şi greaca clasică şi exegeza Noului Testament la Chantilly în Franţa.

În 1963 a început slujirea ca profesor la Institutul Pontifical Biblic, desfăşurând o intensă activitate didactică, ca profesor de exegeză a Noului Testament până în 1993, ţinând cursuri de exegeză a Scrisorii către Evrei şi a Scrisorilor Sfântului Paul şi conducând cursuri de metodologie, cursuri de teologie biblică şi seminarii despre Evanghelii, Scrisori şi Apocalips.

Cu un stil de disponibilitate faţă de studenţi, a fost moderator pentru 28 de teze de doctorat despre diferite teme de teologie paulină, de exegeză a Evangheliilor (Marcu şi Luca), de structură literară (Apocalipsul). A fost al doilea coordonator la 15 teze, conducând în afară de aceasta numeroase lucrări scrise.

Pentru Institutul Pontifical Biblic a desfăşurat alte servicii importante precum redactor al revistei "Biblica" pentru Noul Testament (1969-1984); redactor şef al revistei "Biblica" (1978-1984); director al "Analecta Biblica" (din 1980).

A fost decan al Facultăţii biblice (1969-1975) - când rector era confratele şi viitorul cardinal Carlo Maria Martini, al cărui profesor a fost - şi rector din 1984 până în 1990, urmând după iezuitul belgian Maurice Gilbert.

Om cu mare experienţă, Vanhoye a desfăşurat şi alte activităţi academice. Între acestea: conducerea a zece teze pentru Universitatea Pontificală Gregoriana şi predare în acelaşi ateneu şi în Institutul Ecclesia Mater din Universitatea Pontificală Laterană. În afară de aceasta, a fost membru şi preşedinte în 1995 al Studiorum Novi Testamenti Societas (SNTS), realitate internaţională şi interconfesională, şi membru al Association Catholique Francaise pour l'Étude de la Bible (ACFEB) încă de la întemeiere. A participat la congresele acestor două realităţi, precum şi la Colloquium Biblicum Lovaniense (preşedinte în 1984) şi la Colocviul ecumenic paulin (preşedinte în 1995).

După ce a fost membru al comitetului de pregătire a constituţiei apostolice Sapientia christiana cu privire la universităţile şi facultăţile ecleziastice (semnată de Papa Ioan Paul al II-lea, la 15 aprilie 1979), a fost membru al Comisiei Pontificale Biblice (din 1984), unde a fost secretar (din 1990 până în 2001), sub preşedinţia cardinalului Joseph Ratzinger, colaborând direct cu fostul prefect al Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei, îndeosebi în redactarea de documente, precum Interpretarea Bibliei în Biserică (1993) şi Poporul ebraic şi Sfintele sale Scripturi în Biblia creştină (2001).

Între 1 şi 30 octombrie 1987 a participat la a VII-a Adunare Generală Ordinară a Sinodului Episcopilor despre "Vocaţia şi misiunea laicilor în Biserică şi în lume". În anul 2006, Papa Benedict al XVI-lea l-a ridicat la demnitatea de cardinal, el cerând să nu primească hirotonirea episcopală.

De la 10 la 16 februarie 2008 a predicat exerciţiile spirituale din Postul Mare pentru Papa Ratzinger şi Curia Romană despre tema "Să-l primim pe Cristos, Marele nostru Preot".

La 6 octombrie 2008, la a XII-a Adunare Generală Ordinară a Sinodului Episcopilor, dedicată Cuvântului lui Dumnezeu, a intervenit - după rabinul Shear Yashuv Cohen - pentru a prezenta documentul citat al Comisiei Pontificale Biblice despre Poporul ebraic şi Sfintele sale Scripturi în Biblia creştină.

Din 2013 locuia în comunitatea "Sfântul Petru Canisiu" la Roma, la Curia Generală a Societăţii lui Isus, unde sunt găzduiţi călugării bătrâni şi bolnavi.

În cadrul Curiei Romane a fost consultant al Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei, al Congregaţiei pentru Educaţia Catolică şi al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor.

Principalele sale publicaţii sunt: La structure littéraire de l'épître aux Hébreux [Structura literară a Scrisorii către Evrei], 1963, 1976; Situation du Christ. Epitre aux Hébreux 1-2 [Situaţia lui Cristos. Scrisoarea către Evrei 1-2], 1969; Prêtres anciens, Prêtre nouveau selon le N.T. [Preoţii din vechime, Preotul nou conform N.T.], 1980; L'apôtre Paul. Personnalité, style et conception du ministè?re [Apostolul Paul. Personalitatea, stilul şi conceptul de slujire] (Actes de la 34ème session des Journées bibliques de Louvain, 27-29 août 1984), 1986; I carismi nel Nuovo Testamento [Carismele în Noul Testament], 1986; Lettera ai Galati [Scrisoarea către Galateni], 2000; La lettre aux Hébreux. Jésus-Christ, médiateur d'une nouvelle alliance [Scrisoarea către Evrei. isus Cristos, mediator al unei noi alianţe], 2002; Le don du Christ. Lecture spirituelle [Darul lui Cristos. Lectură spirituală], 2005; Épître aux Hébreux. Un prêtre différent [Scrisoarea către Evrei. Un preot diferit], 2010; Il Sangue dell'Alleanza [Sângele Alianţei], 2021.

Tocmai pentru această ultimă carte, care cuprinde meditaţiile unui curs de exerciţii spirituale, în "L'Osservatore Romano" din 14 iulie 2021 a fost publicată prefaţa semnată de L.M. Epicoco, care afirma că "marea capacitate a unui remarcabil biblist cum este cardinalul Vanhoye constă tocmai în a reuşi să facă să devină accesibil şi trăibil ceea ce singuri am putea percepe numai ca incomprehensibil şi distant".

Pentru "L'Osservatore Romano", acelaşi cardinal a scris numeroase articole, comentând îndeosebi documente ale magisteriului Sfântului Ioan Paul al II-lea şi Benedict al XVI-lea.

(După L'Osservatore Romano, 30 iulie 2021)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
 

lecturi: 1391.