Ziua comunicaţiilor sociale. UCS, CREMIT şi UCSI, un volum pentru "a îmbrăţişa din nou proximitatea"

de M. Michela Nicolais

"A citi şi a locui mesajul Papei Francisc cu reînnoit spirit de comunitate, în pofida izolării şi a distanţării impuse pentru al doilea an de pandemia de Covid-19". Aceasta este, scriu Vincenzo Corrado şi Pier Cesare Rivoltella în introducere, intenţia principală a volumului "A comunica întâlnind persoanele acolo unde şi cum sunt", care adună comentarii la Mesajul Papei Francisc pentru a 55-a Zi Mondială a Comunicaţiilor Sociale, cu titlul omonim, precedat de binomul evanghelic: "Vino şi vezi" (In 1,46). "Un mod pentru a îmbrăţişa din nou proximitatea în prezenţă, acolo unde este posibil, sau graţie rodnicelor activităţi social sau prin platforme", susţin cei doi curatori ai operei, care pentru al şaselea an consecutiv îi are colaboratori împreună Oficiul Naţional pentru Comunicaţiile Sociale (UCS) al CEI, Centrul de cercetare CREMIT al Universităţii Catolice "Sacro Cuore" şi UCSI (Uniunea Catolică de Presă Italiană). Un volum care, mergând pe urma mesajului, trebuie citit "sub semnul comunicării ca mărturie" şi care - aşa cum explică Vincenzo Corrado, director al UCS - are doi destinatari diferiţi: profesioniştii din comunicare, chemaţi să "tocească pingelele încălţărilor" pentru a reînnoită conştiinţă a propriilor responsabilităţi şi a propriei misiuni, şi fiecare credincios, interpelat "să vină şi să vadă", să distingă comunicarea în sens profund de simpla interacţiune.

Realitate şi profeţie. "Există o lectură profetică a realităţii care trece de la proximitate la bărbaţi şi la femei, de la îngrijire la persoane", explică directorul Oficiului CEI: "Este originalitatea proprie a dinamismului credinţei care nu caută protagonism, ci impregnează cotidianitatea, chiar şi mediatică, prin mărturia carităţii şi ancora speranţei". "Încercăm să descoperim latura umană a tehnologiei", îi face ecou Nataša Govekar, director al Direcţiei teologico-pastorale din Dicasterul pentru Comunicare al Sfântului Scaun, cu privire la comunicare drept căutare neîncetată: "Încercăm să dăm reţelei valoarea pozitivă pentru care a fost creată. În spaţiul digital, noua prioritate sunt interacţiunile de proximitate. Platformele sociale evoluează pentru a deveni spaţii co-create, nu numai ceva ce folosim". Asupra comunicării înţelese ca spaţiu al cotidianului se opreşte Mons. Valentino Bulgarelli, director al Oficiului Catehetic Naţional (UCN) al CEI, conform căruia "întrebarea pe care ar trebui să ne-o punem este: Ce anume facem cu acest cotidian? Sau mai bine zis, ce anume facem noi prin cotidian? Nu în profunzime ne înecăm, ci în superficialitate. Catastrofa unei existenţe se poate ascunde în pliurile aparent nevătămătoare ale cotidianului. Aşadar, a trăi cotidianul înseamnă a fi prezenţi pentru noi înşine, a fi complet în ceea ce facem, a locui cuvintele pe care le rostim, aşadar, a deveni conştienţi sau, pentru a folosi limbajul evanghelic, a fi vigilenţi".

A împărtăşi şi a include. Foloseşte drept cuvânt cheie "împărtăşire" Domenico Quirico, redactor şef la externe de la La Stampa, care avertizează cu privire la "tentaţia de a nu merge, de discuta faptele pentru a le relata în căldura sau în prospeţimea redacţiei", la "jurnalismul din auzite, al copiază şi lipeşte, al articolului scris trăgând cu ochiul ici şi colo, emulsionând, omogenizând". În schimb, aşa cum scrie papa, "nu există jurnalism fără a fi prezent, fără a vedea personal, fără a asculta, fără a capta atmosferă, zgomote, mirosuri, furie şi frică, entuziasm, fanatism, ură şi milă". Asta comportă, afirmă Vania De Luca şi Maurizio Di Schino în numele lui UCSI, capacitatea de "a da glas celui care nu are glas, a pune în lumină zonele de umbră, a percepe acea invitaţie de «a veni şi a vedea» pe care atâtea realităţi ale planetei o adresează lumii comunicaţiei, încă şi mai mult în timpul unei pandemii care nu trebuie văzută, nici relatată, numai cu ochii lumii mai bogate, considerând şi că riscul de a exclude populaţiile mai lipsite de la vaccinuri şi de la îngrijirile medicale în general, ar putea să se reveleze un bumerang pentru întreaga omenire".

A mărturisi şi a decodifica mesajele. În această perspectivă, Ruggero Eugeni, profesor de semiotică a mass-media la Universitatea Catolică, afirmă că "graţie web-ului şi diferitelor forme de jurnalism civil şi participativ «de jos», putem urmări mărturii la primă mână cu privire la evenimente care pentru atâtea motive rămân ascunse sau care sunt relatate numai parţial deşi posedă o însemnată valoare etică, civilă, simbolică. Nu numai atât: noi înşine putem să devenim personal martori activi ai situaţiilor marginale, periferice, uitate, ieşite de pe radarul mass-mediilor oficiale". De aici centralitatea perspectivei educative, care conform lui Pier Cesare Rivoltella, director ştiinţific al CEMIT, înseamnă a educa la gândirea critică pentru "a introduce un filtru între imagini şi receptarea lor din partea subiecţilor. Dacă fiecare imagine, fiecare informaţie, este mereu construită, adică răspunde mereu la o muncă semiotică de alterare a realităţii de pornire, a face analiză înseamnă a deconstrui, a demonta, a recunoaşte alegerile care stau la baza acelei munci semiotice".

Partea a doua a volumului se compune dintr-o secţiune experimentală, graţie "Fişelor pentru o folosire pastorală a mesajului", care traduc în practică de comunicare cotidiană cuvintele Papei Francisc: 12 parcursuri, gândite pentru educatori, părinţi şi lucrători pastorali şi din comunicare, în aşa fel să se deschidă mesajul la întâlnirea cu teritoriul. Printre noutăţile introduse în ediţia din acest an, un cod QR care conduce la portalul Anicec.it, unde se pot găsi, în zona dedicată "Aprofundări GMSC", alte instrumente.

(După agenţia SIR, 15 mai 2021)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 204.