Ecoul unui strigăt de unitate, cunună a primei vizite a unui papă în România

7 mai 2021. S-au împlinit 22 de ani de la istorica vizită a Papei Ioan Paul al II-lea în România, care a aterizat la Bucureşti în ziua de 7 mai 1999, începând astfel cea de-a 86-a călătorie apostolică a sa în afara Italiei. Papa punea piciorul în prima ţară majoritar ortodoxă în cei 20 de ani de pontificat ai săi de până atunci. Vizita a culminat cu Liturghia din Parcul Izvor, din ziua de 9 mai, ultima zi a vizitei, cu răsunătoarele strigăte ale credincioşilor spre finalul acelei celebrări: "Unitate! Unitate!", văzându-i la acelaşi altar pe Papa Ioan Paul al II-lea şi pe Patriarhul Teoctist, conducătorul Bisericii Ortodoxe Române la acea vreme.

"Cu mare bucurie sosesc astăzi în România, naţiune mult dragă mie şi pe care de multă vreme doream să o vizitez. Cu profundă emoţie i-am sărutat pământul, recunoscător înainte de toate lui Dumnezeu cel atotputernic care, în prevăzătoarea sa bunăvoinţă, mi-a hărăzit să văd realizat acest gând", a spus Papa Ioan Paul al II-lea la sosirea în România.

"«Dumnezeu mi-a dat bucuria să văd chipurile voastre şi să mă rog cu voi», a spus Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea. În cele trei zile, papa a apreciat istoria de suferinţă a românilor, precum şi valorile prezente în Biserica Ortodoxă; a adus un omagiu Bisericii Greco-Catolice şi i-a încurajat pe toţi catolicii; i-a chemat pe români la a deschide inima pentru Cristos Mântuitorul şi la a redescoperi puterea care i-a animat pe martiri ca să-şi dea viaţa pentru Cristos. Vizita a dorit să contribuie la cicatrizarea rănilor produse în relaţiile dintre Biserici şi să deschidă un anotimp de colaborare reciprocă plină de încredere. Din Dieceza de Iaşi l-au văzut pe Sfântul Părinte la Bucureşti aproape 40.000 de credincioşi", scria regretatul pr. Cornel Cadar într-un comunicat de presă din mai 2009, când s-au marcat 10 ani de la vizita Papei Ioan Paul al II-lea.

"«Vizita Episcopului Romei în ţara noastră - a remarcat în discursul pe care l-a ţinut vineri, 8 mai 2009, la Patriarhie, Preafericitul Patriarh Daniel - a marcat nu doar viaţa Bisericii Ortodoxe Române şi a Bisericii Catolice din România, ci şi relaţiile dintre ortodocşi şi catolici pe plan internaţional». După cum a amintit Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, prima vizită a unui Papă într-o ţară majoritar ortodoxă a deschis calea pentru noi întâlniri între catolici şi ortodocşi în alte ţări de tradiţie ortodoxă: Georgia, în noiembrie 1999; Grecia, în mai 2001; Ucraina, în iunie 2001; Bulgaria, în mai 2002. Evocând personalitatea Papei Ioan Paul al II-lea, Patriarhul Daniel a afirmat că Suveranul Pontif «a fost un apostol al păcii şi al unităţii, apreciat la nivel mondial, un misionar al libertăţii întru Hristos, libertate mai tare decât orice sistem totalitar de dreapta sau de stânga». «Atitudinea profund spirituală» izvorâtă din experienţa personală «a făcut din Papa Ioan Paul al II-lea un promotor smerit al pocăinţei ca premisă a reînnoirii, a reconcilierii şi a refacerii unităţii creştine», a adăugat Preafericitul Patriarh. «În lumina Învierii Domnului nostru Iisus Hristos - a afirmat în încheierea mesajului său Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române -, vizita Papei Ioan Paul al II-lea în România capătă, acum, după zece ani, valoarea permanentă a unui simbol de apropiere, dialog şi cooperare între Biserici»", a consemnat site-ul www.papainromania.ro, realizat de Centrul de Comunicaţii Sociale al ARCB, fiind unicul în spaţiul web dedicat vizitei Papei Ioan Paul al II-lea la Bucureşti, din 7, 8 şi 9 mai 1999.

Referindu-se la strigătul "Unitate! Unitate!" de la încheierea acelei memorabile Liturghii din 9 mai 1999, Giampaolo Mattei scria astfel în articolul "Dar ce strigă?", publicat în oficiosul Vaticanului, "L'Osservatore Romano", la 30 mai 2019 şi tradus pentru ercis.ro de pr. Mihai Pătraşcu: "Trebuia ascultat în momentul în care «s-a născut», mai întâi aproape în şoaptă şi apoi de neoprit aşa încât să atragă atenţia papei şi a lui Teoctist. Striga un popor. Fără ca nimeni să-i fi impus sau să-i fi sugerat. Da, Unitate! Unitate!, au urlat oamenii la Bucureşti. Şi asta nu se poate uita chiar dacă apoi, după douăzeci de ani, acele speranţe nu s-au realizat. Însă acel strigăt într-adevăr nu se poate uita şi mai ales cel care l-a ascultat nu poate să nu şi-l amintească. Însuşi Ioan Paul al II-lea, de altfel, a voit să-l repropună într-un moment cu adevărat istoric: după ce a deschis poarta sfântă «ecumenică» de la [Bazilica] «Sfântul Paul» la 18 martie 2000 - împingând-o în faţă în şase mâini cu patriarhul de Constantinopol şi primatul anglican - a voit tocmai să relanseze simbolic strigătul oamenilor din România, vorbind în mod liber: «Unitate, Unitate, acest strigăt pe care l-am auzit la Bucureşti în timpul vizitei mele, îmi revine ca un ecou puternic. Unitate, Unitate, striga poporul adunat în timpul celebrării euharistice: toţi creştinii - catolici şi ortodocşi şi protestanţi evanghelici - toţi strigau împreună Unitate, Unitate."

"Întorcându-ne în timp şi retrăind acest eveniment de la sfârşitul mileniului al II-lea ca şi momentul emoţionant de la încheierea vizitei sale, îl mai considerăm cu adevărat un testament părintesc şi un motiv de bucurie, de speranţă, dar şi de noi iniţiative?", avea să se întrebe PS Petru Gherghel, episcop de Iaşi la acea vreme, în scrisoarea pastorală "Binecuvântată aducere aminte", din acelaşi an, 2009, la finalul căreia a adăugat: "Ce ecou mai au în sufletul nostru, acele cuvinte şi acele evenimente istorice, ce forţă mai are în viaţa noastră visul lui Dumnezeu, dorinţa şi visul Sfântului Părinte Ioan Paul al II-lea pentru noi şi poporul român: ca toţi să fie una?! Ce ne mai aducem aminte de atunci?"

După 20 de ani de la vizita Papei Ioan Paul al II-lea, tot ideea de unitate, "Să mergem împreună", a fost firul călăuzitor al unei alte călătorii apostolice în România, când Papa Francisc, în perioada 31 mai - 2 iunie 2019, a vizitat nu doar capitala ţării, Bucureşti, aşa cum fusese nevoit Papa Wojtyla, ci şi oraşele Şumuleu Ciuc, Iaşi şi Blaj. "În sinteză, aşa cum anunţa motoul călătoriei, am îndemnat să mergem împreună. Şi bucuria mea a fost că am putut face aceasta nu de departe sau de sus, ci mergând eu însumi în mijlocul poporului român, ca pelerin în ţara sa... să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru această călătorie apostolică şi să-i cerem lui, prin mijlocirea Fecioarei Maria, ca ea să aducă roade îmbelşugate pentru România şi pentru Biserica din acele ţinuturi" - avea să concluzioneze Papa Francisc la Audienţa generală de miercuri, 5 iunie 2019.

Într-adevăr, într-o societate răvăşită de pandemia noului coronavirus, care a forţat oamenii să se izoleze în casele lor, să păstreze "distanţare socială", să iasă pe stradă cu chipurile acoperite de măşti, având ochii parcă lipsiţi de expresie fără însoţirea unui zâmbet, ascuns de acea mască, din cauza politicilor de izolare impuse de guverne, nouă, creştinilor, văzând şi aparenta stagnare - dacă nu chiar un regres - a relaţiilor ecumenice la nivel teologic dintre catolici şi ortodocşi la noi în ţară şi nu numai, ne rezultă împovărător efortul unui răspuns la întrebarea "Ce ne mai aducem aminte de atunci?" Totuşi... "Să mergem împreună"... "ca toţi să fie una" (In 17,21), cum şi-a dorit Mântuitorul Isus.

Ovidiu Bişog

* * *

Din arhiva ercis.ro

Secţiunea "Papa Francisc în România"

Secţiunea "Ioan Paul al II-lea în România"

Secţiunea "Beatificarea Papei Ioan Paul al II-lea"

lecturi: 939.