Papa Francisc: Mesaj video adresat episcopilor şi clerului diecezan şi regular din Venezuela cu ocazia întâlnirii virtuale despre teme: "Preoţii noştri în pandemie: experienţa şi exercitarea lor ministerială în această perioadă" (19-20 ianuarie 2021)

Iubiţi fraţi episcopi şi preoţi,

Îi mulţumesc Domnului pentru oportunitatea de a mă putea adresa vouă în această zi în care începeţi o întâlnire virtuală, ţinând cont de dificultăţile care oprimă şi atâţia fraţi şi surori ai noştri din Venezuela şi din întreaga lume. Aceasta este o ocazie pentru a împărtăşi, în spirit de fraternitate ministerială, experienţele voastre sacerdotale, trudele voastre, incertitudinile voastre, precum şi dorinţele voastre şi convingerea voastră de a duce înainte lucrarea Bisericii, care este lucrarea Domnului.

În aceste momente dificile îmi vine în minte textul din Evanghelia lui Marcu (cf. 6,30-31), care relatează cum apostolii, la întoarcerea din misiunea la care Isus i-a trimis, s-au adunat în jurul lui. I-au povestit tot ceea ce au făcut, tot ceea ce au învăţat. După aceea Isus i-a invitat să meargă, singuri cu el, într-un loc pustiu ca să se odihnească un pic.

Faptul de a fi păstori ai Bisericii, şi în contextul actual, ne cere să acţionăm în acest mod. Nu putem acţiona singuri, izolaţi, autosuficienţi, cu agende ascunse. Este indispensabil să ne întoarcem mereu la Isus, să ne reunim în fraternitate sacramentală, pentru a-i povesti şi a ne povesti între noi "tot ceea ce am făcut şi am învăţat", având convingerea că nu este lucrarea noastră, ci a lui Dumnezeu. El este cel care ne mântuieşte, noi suntem numai instrumente în mâinile sale.

Această adunare, care se desfăşoară virtual din cauza pandemiei de Covid-19, are ca obiectiv să permită întâlnirea celor care au primit misiunea de a mărturisi şi a extinde paternitatea Domnului în sfântul popor credincios al lui Dumnezeu. În această privinţă, aş vrea să vă indic două principii care n-ar trebui pierdute din vedere niciodată şi care garantează creşterea Bisericii, dacă vom fi fideli: iubirea faţă de aproapele şi slujirea unora faţă de ceilalţi. Aceste două principii sunt ancorate în două acte instituitoare pe care Isus le face la Ultima Cină şi care sunt, ca să spunem aşa, fundamentul mesajului său: Euharistia, pentru a învăţa iubirea, şi spălarea picioarelor, pentru a învăţa slujirea. Iubire şi slujire împreună, altminteri nu merge.

Aşa ne vrea Domnul: experţi în misiunea de a-i iubi pe ceilalţi şi capabili de a le arăta lor, în simplitatea micilor gesturi zilnice de afect şi atenţie, mângâierea duioşiei divine. Ne vrea şi slujitori ai fraţilor noştri, însă slujitori umili, pentru că Isus este cel care ne trimite şi ne aminteşte că slujitorul nu este mai mare decât Domnul său, nici trimisul nu este mai mare decât cel care l-a trimis. Trebuie reînsufleţită în viaţă dorinţa de a-l imita pe Bunul Păstor şi să învăţăm să fim "slujitori" ai tuturor, îndeosebi ai fraţilor şi surorilor mai puţin norocoşi şi de atâtea ori rebutaţi, şi a face în aşa fel încât, în acest timp de criză, să se simtă însoţiţi, susţinuţi, iubiţi.

Iubiţi fraţi episcopi şi preoţi, vă invit să mergeţi înainte, muncind cu bucurie şi hotărâre în lucrarea voastră pastorală. Să reînnoiţi dăruirea de voi înşivă Domnului şi poporului său sfânt. Vă mulţumesc pentru mărturia de iubire şi de slujire adusă fraţilor şi surorilor venezuelani, manifestată în atenţia voastră faţă de cei bolnavi, cărora le-aţi dus forţa Cuvântului lui Dumnezeu şi Euharistia; manifestată în însoţirea voastră dată personalului medical, paramedical şi voluntarilor care îi asistă pe pacienţi în această pandemie; în zelul vostru în a-i ajuta pe cei săraci şi pe cei excluşi, şi pe cei cărora le lipseşte necesarul pentru a supravieţui şi a merge înainte cu demnitate. Mulţumesc, mulţumesc pentru toate acestea!

Cu recunoştinţă asigur apropierea mea şi rugăciunea mea vouă tuturor care duceţi înainte misiunea Bisericii din Venezuela, în vestirea evangheliei şi în numeroasele iniţiative de caritate faţă de fraţii epuizaţi din cauza sărăciei şi a crizei sanitare. Vă încredinţez pe toţi mijlocirii Stăpânei Noastre de Coromot şi a sfântului Iosif.

Şi fie ca Domnul să vă binecuvânteze şi să vă însoţească. Să binecuvânteze şi să însoţească munca voastră, inima voastră, mâinile voastre, genunchii voştri când vă rugaţi. Să binecuvânteze şi să însoţească speranţele voastre, bunele intenţii şi, mai ales, să binecuvânteze şi să însoţească unitatea voastră. Nu vă dezbinaţi, fraţilor! Nu vă dezbinaţi. Există mereu o posibilitate de unire. Aşa cum există mereu o posibilitate de izolare şi de creare a unei atitudini a inimii sectare, în afara unităţii Bisericii.

Domnul să vă binecuvânteze şi să vă însoţească! Şi vă rog, vă cer să vă rugaţi pentru mine. Mulţumesc!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 623.