|
Ambasadori ai reconcilierii pentru a construi punți de Martin Junge
A apărut în librărie, marți, 24 noiembrie 2020, volumul Cerul pe pământ. A iubi și a sluji pentru a transforma lumea (Libreria editrice vaticana, Città del Vaticano, 288 de pagini), cu un text inedit al Papei Francisc și prefața secretarului general al Federației Luterane Mondial, Martin Junge, din care publicăm un fragment. Cartea, care face parte din coloana Schimb de daruri - caracterizat de o nuanță specific ecumenică - repropune tema iubirii creștine și a valorilor legate de ea printr-o culegere de fraze ale Papei Bergoglio. Drumul de la conflict la comuniune, care ne conduce pe unii spre ceilalți, este întotdeauna un itinerar în comuniunea cu întreaga familie umană, într-o atitudine de îngrijire față de toată creația. Această dinamică a fost manifestată, în timpul Comemorării Comune, când am mers din catedrala din Lund la Arena Malmö, unde Lutheran World Federation World Service și Caritas Internationalis s-au angajat să slujească împreună pe aproapele nostru suferind din lume. A fost vorba de a o mișcare de la rugăciune la acțiune, de la liturgia de aducere de mulțumire, de plângere, mărturisire și dezlegare la angajarea ecumenică față de fiecare aproape al nostru, oricine ar fi. Împreună mărturisim milostivirea lui Dumnezeu fie cu mărturisirea credinței fie cu slujirea comună adusă lumii. Evenimentul de la Lund a fost o chemare. Liturgia a făcut vizibilă unitatea profundă, fundamentală, care există deja și care, în același timp, ne angajează să întrupăm această unitate, adică să ne exercităm în ea, să o punem în practică, să improvizăm și să continuăm să căutăm modurile pentru ca să ia formă încontinuu în viețile noastre, în comunitatea noastră și în lumea noastră. În cartea Cerul pe pământ. A iubi și a sluji pentru a transforma lumea, legătura care este constitutivă a familiei umane plăsmuiește vocația noastră creștină. Chemarea lui Dumnezeu ajunge la noi prin frații noștri și surorile noastre, prin cei care au fost marginalizați și asupriți de cei puternici și de forțele economice și politice care au creat sisteme nedrepte și rele de distribuire a bogăției pământului. Din punct de vedere luteran, această chemare este definită misiune. Pentru luterani misiunea este globală. Include proclamarea credinței, slujirea aproapelui și mărturia publică. Misiunea - a proclama dreptatea lui Dumnezeu și a se opune oricărui sistem asupritor, evident sau ascuns - este posibilă pentru că am fost eliberați de harul lui Dumnezeu. Libertatea creștină este un dar unic și frumos. Persoana este cu adevărat liber, și totuși în același timp este slujitoare a tuturor. Martin Luter a exprimat asta în acest mod: "Creștinul este stăpân liber asupra fiecărui lucru și nu este supus nimănui. Creștinul este slujitor plin de bunăvoință în fiecare lucru și este supus fiecăruia". Creștinii trăiesc în Cristos prin credință și în aproapele prin iubire. Tema libertății și a slujirii este prezentă în paginile acestei cărți. "Apostolul [Paul] învață că libertatea care ne-a fost dăruită cu moartea și învierea lui Isus Cristos este pentru fiecare dintre noi o responsabilitate pentru a ne pune în slujba celorlalți, mai ales a celor mai slabi. Nu este vorba de un îndemn facultativ, ci de o condiție a autenticității credinței pe care o practicăm". Cerul pe pământ ne arată că promisiunea lui Dumnezeu este deja prezentă aici și acum. Speranța noastră nu este orientată dincolo de această lume ci spre această lume, spre aproapele și spre creație. Suntem chemați la solidaritate și la îngrijire. Cristos întrupează această promisiune fără rezerve: în Cristos escatologia și-a înfipt rădăcini în lume. Pentru cei care, în Cristos, au văzut o licărire a împărăției lui Dumnezeu, va fi dificil să se adapteze la nedreptate, la dezbinare și la asuprire, așa cum adesea se experimentează în această lume. Cristos este izvorul speranței, rațiunea noastră și posibilitatea noastră de a depăși realitățile din această lume așa cum este, pentru a imagina și a construi o lume așa cum o imaginează Dumnezeu, o viziune care ne este oferită prin darul lui Cristos. Această speranță a susținut oamenii noștri în America Latină; este o parte a istoriilor noastre personale pe care Papa Francisc și eu le împărtășim și care ne-a format. Și aceasta este astăzi speranța, în timp ce omenirea se confruntă cu efectele pandemiei de covid-19 și înfruntă provocările devastării ecologice, a inegalității crescânde și a păcatului de indiferență care se află la bază. În timpul Rugăciunii Comune de la Lund a fost proclamat acest text din Evanghelia lui Ioan: "După cum mlădița nu poate aduce rod de la sine dacă nu rămâne în viță, tot la fel nici voi dacă nu rămâneți în mine. Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele. Cel care rămâne în mine și eu în el, acela aduce rod mult, pentru că fără mine nu puteți face nimic" (In 15,4-5). Viziunea unei comuniuni întemeiate în Isus Cristos, cu toată frumusețea sa și cu speranța pe care o revarsă în noi, include și suferința care provine din rănile despărțirii noastre. Așadar, să ne agățăm de vestea profetică și pline de speranță a legăturii solide dintre viță și mlădițele sale, care aduc roade de vindecare și viață din belșug. Conștienți de numeroasele forțe centrifuge care riscă mereu să ne despartă și să despartă întreaga familie umană, ne încredem plini de credință în forța centripetă a Botezului. Harul eliberator al Botezului este un dar divin care ne cheamă împreună și ne unește! Botezul este vestea profetică a vindecării și a unității în lumea noastră rănită; astfel devine dar de speranță pentru omenirea care dorește să trăiască în pace, cu dreptate și într-o diversitate reconciliată. Ce mister profund: strigătul popoarelor și al fiecărui om care trăiesc sub povara violenței și a asupririi este în sintonie cu ceea ce Dumnezeu șoptește încontinuu în urechile noastre prin Isus Cristos, adevărata viță cu care suntem uniți. Rămânând în această viță, vom aduce roadele păcii, dreptății și reconcilierii, speranței și solidarității pe care poporul le cere cu putere și pe care Dumnezeu le împlinește. Isus Cristos ne cheamă să fim ambasadori de reconciliere. Ca Dumnezeu să ne poată găsi angajați să construim punți pentru a ne apropia mai mult unii de alții, să construim case unde să ne putem întâlni și să construim mese - da, mese - unde să putem împărtăși pâinea și vinul, prezența lui Cristos, care nu ne abandonează niciodată și care ne cheamă să locuim în el pentru ca lumea să creadă. Cristos îi invită încontinuu pe toți la masă. La masă se oferă pe sine însuși ca hrană pentru drum, întărește comuniunea sfinților stabilită în Botez, îi reconciliază pe toți pentru că zidurile de despărțire sunt dărâmate. Și Cristos însuși, care ni se dăruiește pe sine însuși la masă, este "săracul care întinde mâna". Comuniunea este trăită ca solidaritate. Cu puțin înainte de călătoria la Lund pentru Comemorarea Comună a Reformei, fratele nostru papa Francisc a acordat un interviu în care ni s-a adresat nouă tuturor: "A merge, a umbla împreună! A nu rămâne închiși în perspective rigide, pentru că în acestea nu există posibilitate de reformă". În aceste pagini, puternice și profetice, din Cerul pe pământ, îndemnul continuă: nu poruncă, ci promisiune, înrădăcinată în bunătatea imensă a lui Dumnezeu, în milostivirea lui Dumnezeu, care nu dorește altceva decât viață din belșug pentru toată omenirea și pentru întreaga creație. (După L'Osservatore Romano, 24 noiembrie 2020) Traducere de pr. Mihai Pătrașcu lecturi: 375.
|
|
Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS) tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro design și conținut copyright 2001-2024 * * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat |