Papa Francisc: Angelus (15 noiembrie 2020)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

În această penultimă duminică din anul liturgic, evanghelia ne prezintă parabola celebră a talanţilor (cf. Mt 25,14-30). Face parte din discursul lui Isus despre ultimele timpuri, care precede imediat pătimirea, moartea şi învierea. Parabola relatează despre un stăpân bogat care trebuie să plece şi, prevăzând o absenţă lungă, încredinţează bunurile sale la trei servitori ai săi: primului îi încredinţează cinci talanţi, celui de-al doilea doi, celui de-al treilea unul. Isus specifică faptul că distribuirea este făcută "fiecăruia după puterea sa" (v. 15). Aşa face Domnul cu noi toţi: ne cunoaşte bine, ştie că nu suntem egali şi nu vrea să privilegieze pe nimeni în defavoarea celorlalţi, ci încredinţează fiecăruia un capital în funcţie de puterile sale.

În timpul absenţei stăpânului, primii doi servitori se străduiesc mult, până acolo încât ajung să dubleze suma încredinţată lor. Nu tot aşa al treilea servitor, care ascunde talantul său într-o groapă: pentru a evita riscuri, îl lasă acolo, la adăpost de tâlhari, însă fără a-l face să rodească. Vine momentul întoarcerii stăpânului, care îi cheamă pe servitori la darea de seamă. Primii doi prezintă rodul bun al acţiunii lor, au lucrat şi stăpânul îi laudă, îi răsplăteşte şi îi invită să participe la sărbătoarea sa, la bucuria sa. În schimb, al treilea, dându-şi seama că a greşit, începe imediat să se justifice spunând: "Stăpâne, ştiam că eşti un om aspru, care seceri unde n-ai semănat şi aduni de unde n-ai împrăştiat şi, pentru că m-am temut, m-am dus şi am ascuns talantul tău în pământ. Iată, ai ce este al tău!" (v. 24-25). Se apără de lenea sa acuzându-l pe stăpân că este "aspru". Aceasta este o obişnuinţă pe care o avem şi noi: ne apărăm, de atâtea ori, acuzându-i pe ceilalţi. Însă ei nu sunt vinovaţi: vina este a noastră, defectul este al nostru. Şi acest servitor îi acuză pe ceilalţi, îl acuză pe stăpân pentru a se justifica. Şi noi, de atâtea ori, facem acelaşi lucru. Atunci stăpânul îl ceartă: îl numeşte pe slujitor "rău şi leneş" (v. 26); îi ia talantul şi îl alungă din casa sa.

Această parabolă este valabilă pentru toţi însă, ca întotdeauna, îndeosebi pentru creştini. Şi astăzi are atâta actualitate: astăzi, când este Ziua Săracilor, în care Biserica ne spune nouă creştinilor: "Întinde-ţi mâna către cel sărac. Întinde-ţi mâna ta către cel sărac. Nu eşti singur în viaţă: există oameni care au nevoie de tine. Nu fii egoist, întinde-ţi mâna către cel sărac". Toţi am primit de la Dumnezeu un "patrimoniu" ca fiinţe umane, o bogăţie umană, oricare ar fi ea. Şi ca discipoli ai lui Cristos, am primit şi credinţa, evanghelia, pe Duhul Sfânt, sacramentele şi atâtea alte lucruri. Aceste daruri trebuie să le utilizăm pentru a face binele, pentru a face binele în această viaţă, ca slujire adusă lui Dumnezeu şi fraţilor. Şi astăzi Biserica îţi spune: "Utilizează ceea ce ţi-a dat Dumnezeu şi priveşte-i pe cei săraci. Priveşte: există atâţia; şi în oraşele noastre, în centrul oraşului nostru, sunt atâţia. Faceţi binele!".

Noi, uneori, credem că a fi creştini înseamnă a nu face rău. Şi a nu face rău este bine. Însă a nu face bine, nu este bine. Noi trebuie să facem bine, să ieşim din noi înşine şi să privim, să privim pe cei care au mai mare nevoie. Există atâta foame, chiar şi în inima oraşelor noastre, şi de atâtea ori noi intrăm în acea logică a indiferenţei: săracul este acolo şi privim în altă parte. Întinde-ţi mâna ta către cel sărac: este Cristos. Unii spun: "Însă aceşti preoţi, aceşti episcopi care vorbesc despre săraci, despre săraci... Noi vrem ca să ni se vorbească despre viaţa veşnică!". Uite, frate şi soră, săracii sunt în centrul evangheliei; Isus este cel care ne-a învăţat să vorbim săracilor, Isus este cel care a venit pentru cei săraci. Întinde-ţi mâna către cel sărac. Ai primit atâtea lucruri şi tu laşi ca fratele tău, sora ta, să moară de foame?

Iubiţi fraţi şi surori, fiecare să spună în inima sa ceea ce ne spune Isus astăzi, să repete în inima sa: "Întinde-ţi mâna către cel sărac". Şi Isus ne spune un alt lucru: "Ştii, săracul sunt eu". Isus ne spune asta: "Săracul sunt eu".

Fecioara Maria a primit un mare dar: pe Isus însuşi, însă nu l-a ţinut pentru ea, l-a dat lumii, poporului său. Să învăţăm de la ea să întindem mâna către cei săraci.

_______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori,

Sunt aproape cu rugăciunea de populaţiile din Filipine, care suferă din cauza distrugerilor şi mai ales a inundaţiilor provocate de un taifun puternic. Exprim solidaritatea mea familiilor mai sărace şi expuse la aceste calamităţi şi sprijinul meu celor care se străduiesc pentru a le ajuta.

După aceea, gândul meu se îndreaptă spre Coasta de Fildeş, care celebrează astăzi Ziua Naţională a Păcii, într-un context de tensiuni sociale şi politice care, din păcate, au provocat numeroase victime. Mă unesc cu rugăciunea pentru a obţine de la Domnul darul înţelegerii naţionale şi îi îndemn pe toţi fiii şi fiicele din acea ţară dragă să colaboreze responsabil pentru reconciliere şi o convieţuire senină. Încurajez, în mod deosebit, pe diferiţii actori politici să restabilească un climat de încredere reciprocă şi de dialog, căutând soluţii juste care să ocrotească şi să promoveze binele comun.

Ieri, într-o structură spitalicească din România, unde erau internaţi mai mulţi pacienţi bolnavi de coronavirus, a izbucnit un incendiu care a provocat câteva victime. Exprim apropierea mea şi mă rog pentru ei. Să ne rugăm pentru ei.

Vă salut pe voi toţi, credincioşi din Roma şi pelerini care provin din diferite ţări. Nu uitaţi, astăzi, să sune în inima noastră acel glas al Bisericii: "Întinde-ţi mâna către cel sărac. Pentru că, ştii, săracul este Cristos". Mă bucur, în mod deosebit, pentru prezenţa corului de voci albe din Hösel (Germania). Mulţumesc pentru cântările voastre!

Urez tuturor o duminică frumoasă şi, vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 516.