Oficiul pentru Cateheză: "Lectio Divina" - tema a XV-a din Timpul de peste An (a 33-a din Anul A): "Prima vestire a morţii şi învierii lui Isus"
Duminica a XXII-a de peste an

Lectio Divina: "Prima vestire a morţii şi învierii lui Isus" este a cincisprezecea temă propusă de Oficiul pentru Cateheză al Diecezei Romano-Catolice de Iaşi în seria întâlnirilor Lectio Divina din Timpul de peste An (Anul A). Textul biblic prezintă mai întâi momentul în care Isus vesteşte moartea şi învierea sa, iar apoi arată consecinţa recunoaşterii lui Isus ca Mesia (Mt 16,21-27).

Cu respectarea normelor date de autorităţile civile privind măsuri de prevenire şi de răspândire a COVID-19, întâlnirea Lectio Divina se va desfăşura sâmbătă, 29 august 2020, ora 19:00, la Sanctuarul "Fericitul Ieremia Valahul" din Oneşti (BC).

Tiziano Vecellio Isus Cristos şi tributul monedei, 1516

Fragmentul Mt 16,21-27 este situat între mărturisirea lui Simon Petru (Mt 16,13-20) şi schimbarea la faţă (Mt 17,1-8) şi este strâns legat de acestea. Isus cere celor Doisprezece să îi spună cine crede lumea ca este el şi apoi doreşte să ştie ce cred şi ei înşişi. Simon Petru răspunde: "Tu eşti Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu!" (Mt 16,16). Isus nu doar că acceptă această mărturisire, ci spune clar că identitatea sa adevărată i-a fost dezvăluită lui Simon Petru de către Dumnezeu. Şi totuşi insistă asupra faptului că discipolii nu trebuie să spună nimănui că el este Mesia. Isus ştie bine că un astfel de titlu poate fi rău înţeles şi nu vrea ca acest lucru să se întâmple. "De atunci" (Mt 16,21) începe să le explice progresiv celor Doisprezece ce înseamnă a fi Mesia: el este Mesia îndurerat, care va ajunge în gloria sa prin intermediul crucii.

Cele patru verbe: "să meargă", "să sufere", "să fie ucis" şi "să învie" (v. 21) sunt precedate de verbul "trebuie", sau poate mai bine "e necesar". Este un verb care în Noul Testament are o semnificaţie teologică precisă. Indică faptul că este voinţa lui Dumnezeu ca un lucru anume să se întâmple, deoarece face parte din planul său de răscumpărare.

Moartea lui Isus poate fi percepută ca o consecinţă "logică" a atitudinii pe care el a adoptat-o faţă de instituţiile poporului său. Ca orice profet incomod, a fost îndepărtat. Însă Noul Testament insistă asupra faptului că moartea (şi învierea) sa făcea parte din planul lui Dumnezeu, pe care Isus îl acceptă în libertate deplină.

Dumnezeule, căile tale nu sunt căile noastre şi gândurile tale nu sunt gândurile noastre. În planul tău de răscumpărare este loc şi pentru cruce. Fiul tău, Isus, nu s-a dat înapoi din faţa crucii, "a îndurat crucea neţinând seama de ruşinea ei" (Ev 12,2). Ostilitatea adversarilor săi nu l-a putut distrage de la decizia fermă de a împlini voinţa ta şi de a vesti Împărăţia ta, indiferent ce avea de îndurat. Tată, întăreşte-ne cu darul Duhului tău! El să ne facă capabili să îl urmăm pe Isus cu determinare şi fidelitate. Să ne facă imitatori ai săi în a te aşeza pe tine şi Împărăţia ta în centrul vieţii noastre. Să ne dea puterea de a înfrunta adversităţile şi greutăţile, astfel încât să înflorească progresiv în noi şi în toată lumea viaţa adevărată. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.

Versiunile text şi pdf ale acestei cateheze pot fi descărcate de pe site-ul Oficiului pentru Cateheză: www.cateheze.ro.

Pr. Mihai Roca

lecturi: 346.