Oficiul pentru Cateheză: "Lectio Divina" - tema a VII-a din Timpul de peste An (a XXV-a din Anul A): "Cine are urechi, să asculte"

"Cine are urechi, să asculte" este a şaptea temă propusă de Oficiul pentru Cateheză al Diecezei de Iaşi în seria întâlnirilor Lectio Divina din Timpul de peste An (Anul A). Textul biblic prezintă parabola semănătorului (Mt 13,1-23).

Cu respectarea normelor date de autorităţile civile privind măsuri de prevenire şi de răspândire a COVID-19, întâlnirea Lectio Divina se va desfăşura marţi, 7 iulie 2020, ora 19:00, în biserica "Sfinţii Apostoli Petru şi Paul" din Traian (NT).

După povestirea parabolei şi înainte de explicarea sa (13,18-23), discipolii se apropie de Isus (verbul "se apropie" exprimă raportul intim cu Isus) şi îi adresează o întrebare explicită, nu înţeleg motivul pentru care Isus vorbeşte mulţimilor în parabole (v.10: De ce le vorbeşti în parabole?). Răspunsul la întrebarea pusă de ei îl primesc la v.13: ...lor le vorbesc în parabole, ca văzând să nu vadă şi auzind să nu audă, nici să nu înţeleagă. Ca şi cum ar spune: "Mulţimile nu simt şi nici nu înţeleg." Isus nu doreşte să forţeze mulţimile să înţeleagă.

Spre deosebire de mulţimi, discipolii au o poziţie privilegiată (13,11). Isus arată acest lucru în prima parte a răspunsului, atunci când face diferenţa dintre cei cărora le-au fost făcute cunoscute misterele Împărăţiei şi cei care au fost excluşi din acest plan al cunoaşterii. Cunoaşterea misterelor lui Dumnezeu - adică însuşi planul lui Dumnezeu - este posibilă printr-o intervenţie divină, şi nu prin intermediul forţelor omeneşti. Discipolii sunt prezentaţi ca fiind cei care înţeleg cuvântul lui Isus nu pentru că ar fi mai inteligenţi, ci pentru că el însuşi le explică lor cuvântul său.

Ce poate transmite astăzi Bisericii această parabolă? Ce fel de teren prezintă comunitatea noastră bisericească? La nivel personal, ce disponibilitate interioară şi înţelegere manifestăm faţă de ascultarea Cuvântului?

Doamne, parabola ta despre semănător se referă la fiecare dintre noi, la căile vieţii noastre, la asprimea vieţii cotidiene, la dificultatea şi momentele de docilitate care constituie ambientul nostru interior. Toţi suntem, din când în când, şi drum, şi pietre, şi spini. Dar şi pământ fertil, bun. Eliberează-ne de ispita puterilor negative care încearcă să anuleze forţa cuvântului tău. Fortifică voinţa noastră atunci când emoţiile trecătoare şi neconcordanţele fac mai puţin eficientă atracţia cuvântului tău. Ajută-ne să păstrăm bucuria pe care întâlnirea cuvântului tău îl produce în inima noastră. Fă ca inima noastră să fie puternică, pentru ca în încercare să nu ne simţim neajutoraţi şi expuşi, astfel, descurajării. Dă-ne forţa de a depăşi rezistenţele pe care le interpunem în faţa cuvântului tău atunci când apar preocupările lumii sau când suntem înşelaţi de mirajul banului, seduşi de plăcere, de vanitatea de a ne afişa. Transformă-ne în pământ bun, persoane primitoare, pentru a fi capabili să ne angajăm în slujirea cuvântului tău. Amin!

Versiunile text şi pdf ale acestei cateheze pot fi descărcate de pe site-ul Oficiului pentru Cateheză: www.cateheze.ro.

Pr. Mihai Roca

lecturi: 467.