Nu mai suntem stăpâni ai Pământului

De Silvina Pérez

"Este indispensabil să se recunoască responsabilitatea colectivă în faţa lumii globalizate, ale cărei efecte se repercutează asupra restului omenirii". Semnele impactului economic pe care pandemia de Covid-19 le lasă în tot continentul american sunt motiv de mare preocupare pentru cardinalul Carlos Aguiar Retes, arhiepiscop primat al Mexicului, aşa cum a afirmat într-un interviu dat la "L'Osservatore Romano". În America Latină epidemia s-a răspândit după aproape două luni de la confirmarea din partea Chinei despre existenţa noului coronavirus (primul caz pozitiv a fost înregistrat în Brazilia la 26 februarie) şi evoluţia infectării trăieşte faze diferite în funcţie de ţări. Fiecare guvern adoptă măsuri diferite pentru a reduce impactul lui Covid-19 asupra sistemului său sanitar şi asupra economiei sale. Mexicul se îndreaptă spre redeschiderea treptată a activităţilor sale sociale şi economice, prevăzută pentru 1 iunie, în pofida paradoxului tragic al cifrelor care sunt în creştere constantă. Biserica a făcut mari eforturi pentru a coordona diferitele iniţiative de asistenţă duse înainte în ţară pentru a ajuta săracii din zonele urbane şi rurale.

Eminenţă, în acest timp marcat de criza sanitară mondială s-a spus şi s-a repetat că după flagelul de Covid-19 nimic nu va mai fi ca înainte. Ce spune astăzi Bisericii acest virus?

Biserica trăieşte această pandemie ca parte a societăţii. Prin urmare, cu incertitudine şi descumpănire, pentru că a tulburat stilul de viaţă şi a limitat libertatea în ce priveşte mobilitatea. Cred că nimănui dintre noi, locuitorii actuali ai planetei, nu i s-a întâmplat să trăiască o situaţie aşa de complexă ca aceea prezentă. Totuşi, ca orice situaţie umană, are acei pro şi contra ai săi, avantajele sale şi provocările sale; asta este ceea ce se întâmplă. Mai ales pentru Biserică a fost o ocazie pentru a reconsidera gratuitatea vieţii şi necesitatea spiritualităţii, ceea ce reprezintă o oportunitate de a evangheliza. Fără îndoială, Biserica trebuie să interpreteze pandemia ca un semn al timpurilor şi să descopere în ea glasul lui Dumnezeu creatorul.

Cuvintele "izolare" şi "carantină", care păreau să aparţină unor timpuri uitate şi la lexicul medieval, fac parte astăzi din cotidianitatea noastră. După părerea dumneavoastră, ce anume s-a schimbat în aceste săptămâni de pandemie?

Viziunea despre viitorul omenirii şi angajarea mea pentru a promova un stil de viaţă în care demnitatea fiecărei persoane umane să fie respectată. În acest scop, este indispensabil să se recunoască responsabilitatea colectivă în faţa unei lumi globalizate, ale cărei efecte se repercutează asupra restului omenirii. De aceea sunt necesare participarea şi colaborarea tuturor ţărilor şi culturilor pentru a defini valorile pe care să se sprijine viaţa socială a popoarelor.

Folosirea noilor tehnologii din partea Bisericii a dus la o mare participare spirituală a credincioşilor în aceste zile de izolare din cauza Covid-19. Este vorba despre naşterea unei noi liturgii familiale?

De fapt, cred că a fost o fază de rodaj foarte importantă pentru viitorul evanghelizării, în special pentru a obţine o comuniune care să fie recunoscută şi valorizată de toţi credincioşii. Efectul va fi o mai mare mărturie despre experienţa trăită a valorilor creştine în favoarea societăţii.

Ce provocări va trebui să înfrunte planeta odată ce va fi depăşită pandemia? Ce anume se poate învăţa de la situaţia actuală?

Înainte de toate că nu suntem stăpânii casei noastre comune, ci păzitori şi administratori. Deci trebuie să discernem cum putem îndeplini această misiune. Atunci când Biserica, în decursul secolelor, a reuşit să pună în practică învăţăturile lui Isus, a reuşit să transforme şi stilul de viaţă al societăţii într-o cultură fraternă şi solidară, întemeiată pe respectarea demnităţii fiecărei persoane, mărturisind astfel că este posibil - şi un mare dar - a permite o viaţă demnă fiecărui membru al familiei umane. De aceea, în faţa comentariului care circulă în mass-media şi pe reţelele sociale, conform căruia la sfârşitul pandemiei viaţa nu va mai fi ca înainte, invit să ne întrebăm: care va fi răspunsul nostru ca discipoli ai lui Cristos? Ce anume aşteaptă de la noi Învăţătorul nostru Isus Cristos, Domnul? Să cerem ajutor mamei noastre, Fecioara de Guadalupe, pentru a găsi un răspuns şi a-l pune în practică prin puterea Duhului Sfânt.

Există vreo legătură cu schimbarea climatică şi criza climatică? Cum ar trebui să ne comportăm cu natura odată ce se va depăşi pandemia?

Trebuie să ne educăm şi să respectăm ciclurile vieţii stabilite de legile naturii, pe care le cunoaştem astăzi mai bine graţie cercetării şi tehnologiei.

(După L'Osservatore Romano, 30 mai 2020)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 805.