105 ani de la Genocidul Armean

Data de 24 aprilie a fost aleasă ca să marcheze cele aproximativ 1.500.000 de victime ale genocidului armean, din perioada 1915-1923, când 30% dintre armenii care locuiau pe teritoriul Imperiului Otoman au fost ucişi în diferite moduri: deportări, înfometare, schingiuire, masacre etc. Graţie prieteniei pe care o am cu domnul doctor Emanuel Nazaretian, preşedinte al Sucursalei Roman a Uniunii Armenilor din România, am avut ocazia de a participa la unele manifestări organizate în oraşul muşatin, iar după înfiinţarea Organizaţiei Roman am fost invitat an de an ca să susţin conferinţe în zilele de 24 aprilie. Anul acesta, din păcate, manifestarea nu poate avea loc, de aceea îmi permit să evoc Ziua Armenilor prin câteva idei plasate pe această pagină electronică.

Doresc să pornesc această evocare de la cuvintele papei Francisc adresate lumii întregi cu ocazia vizitei pe care a făcut-o în Armenia, în anul 2016: "A face memoria celor întâmplate este o datorie nu doar pentru poporul armean şi pentru Biserica Universală, ci pentru întreaga familie umană, pentru ca avertismentul care vine din această tragedie să elibereze de o nouă cădere în asemenea orori, care sunt o ofensă pentru Dumnezeu şi demnitatea umană".

Este necesar să facem şi pe plan local această memorie, de aceea trebuie apreciată iniţiativa doctorului Emanuel Nazaretian, romaşcan de origine armeană, care în anul 2014 s-a străduit şi a reuşit înfiinţarea filialei Roman a Uniunii Armene din România. În acel an, în ziua de 14 iunie, a avut loc Adunarea Generală a Uniunii Armenilor din România, la Bucureşti, iar unul dintre punctele de pe ordinea de zi a fost înfiinţarea filialei Roman a Uniunii Armenilor. Domnul Nazaretian spunea atunci: "Mă străduiesc de doi ani să înfiinţez la Roman o filială şi de 30 de ani să fac un recensământ al armenilor din oraşul nostru, care trăiesc inclusiv în familii mixte. În felul acesta, am aflat că în Roman mai sunt 60 de armeni şi urmaşi ai acestora. Era necesară reunirea armenilor din oraş, deoarece Romanul este unul dintre cele şapte oraşe din Moldova care au fost fondate de armeni. Nu o spun eu, ci Nicolae Iorga, dar şi alţi istorici. Marele cărturar Nicolae Iorga spunea: «Urbanizarea localităţilor din Moldova s-a făcut pe seama armenilor», datorită comerţului pe care îl practicau şi a faptului că erau înstăriţi şi îşi împărţeau avuţia pentru dezvoltarea oraşelor. Au lăsat foarte multe clădiri în Roman. Printre acestea, clădirea Băncii Comerciale Române, care a aparţinut armeanului Kapri, casa armeanului Vasile Ioachim, în care funcţionează Biblioteca Municipală, care are denumirea unui alt armean, George Radu Melidon".

Cine vizitează Romanul poate admira aceste clădiri, precum şi cele două lăcaşe de cult armeneşti: Biserica Armenească - o bijuterie arhitectonică, dată în folosinţă Episcopiei Ortodoxe a Romanului şi o capelă în Cimitirul "Eternitatea" din Roman. Biserica armeană "Sfânta Maria" a fost construită în anul 1609, de către armeanul Agopşa, pe locul unei vechi biserici cumpărate de la saşi, în anul 1355. Ea se află pe strada Veronica Micle, nr. 13, şi a fost reparată de mai multe ori. Nicolae Iorga confirmă că, în anul 1609, la Roman locuiau mai mult de 500 de familii armeneşti, iar activitatea economică a oraşului a fost strâns legată de existenţa lor. Capela armeană din cimitir a fost construită pe cheltuiala soţilor Donică şi Ana Simionescu, într-o parcelă în care au fost îngropaţi mulţi armeni de seamă din oraşul Roman. Tot în oraşul muşatin stă încă în picioare fosta Şcoală Armeană, în care a funcţionat Clubul Copiilor din Roman, care aparţine Arhiepiscopiei Armene din Bucureşti.

Activând acum în Oneşti, am cercetat istoria armenilor de pe aceste meleaguri, dar am constatat că în acest oraş, fiind recent înfiinţat, nu a existat o asemenea comunitate. Totuşi, în Căiuţi, Târgu Trotuş şi Târgu Ocna au trăit şi activat grupuri de armeni, din care au rămas foarte puţini membri. Armenii veniţi în Moldova erau negustori, meşteşugari, în general oameni avuţi, care, datorită privilegiilor pe care le-au obţinut şi comerţului pe care l-au dezvoltat au făcut să prospere principatul Moldovei. De altfel, Nicolae Iorga spunea: "Principatul Moldovei a fost creat pe calea comerţului, iar acei care au urmat această cale a comerţului au devenit colaboratori la crearea statului naţional în Moldova. Aşa încât armenii sunt, oarecum, părinţii Moldovei". La Căiuţi, documentele consemnează o biserică catolică armeană; la Târgu Trotuş a fost un lăcaş de cult încă de la începutul secolului al XIII-lea, biserica din lemn fiind înlocuită cu una din piatră în anul 1333; la Bacău a funcţionat biserica "Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil", fiind una din clădirile de referinţă ale oraşului de altădată - construită între anii 1848 şi 1858, prin subscripţia enoriaşilor şi contribuţia domnului Mihail Sturza, dar a fost dărâmată în anul 1977, pretextul fiind cutremurul din 4 martie, care ar fi afectat structura de rezistenţă.

Astăzi, în judeţul Bacău, există doar un singur lăcaş de cult armean şi anume biserica "Sfânta Maria" din Târgu Ocna, ridicată pe strada Văleni, nr. 7. Ea a fost construită în anul 1825 şi a înlocuit o biserică din lemn, din secolul al XVIII-lea. În cimitirul orăşenesc, care s-a redus mult, ca suprafaţă, în urma construirii căii ferate la sfârşitul secolului al XIX-lea, se găsesc valoroase pietre de mormânt plasate pe mormintele creştinilor armeni. În anul 1767, pastorul ungur Peter Zold face referiri la armenii din Târgu-Ocna şi Târgu Trotuş, "molipsiţi de ereziile lui Eutiches". O biserică armenească din lemn exista pe la 1808 şi ea este menţionată de clericul armean Minas Băjăşkian. El apreciază la 50 numărul caselor de armeni. O statistică a armenilor din anul 1809 înregistra la Târgu-Ocna o biserică din lemn, unde slujea un preot şi un anagnost. La acea dată comunitatea armeană era formată din 29 de familii. Construită probabil, în secolul al XVIII-lea, pe la 1765, biserica "Sfânta Născătoare" va fi reclădită în anii 1820-1825 de hatmanii Grigoriu, Ştefănescu şi epitropul coloniei armeneşti, Mikoian. Planul este asemănător cu a altor biserici armeneşti din Moldova, având însă unele anexe (camere de botez, prodvorul) mult mai reduse ca dimensiuni. Turla naosului este octogonală, din scânduri, cu ferestrele înalte şi înguste, iar turnul-clopotniţă este situat pe pridvorul vestic. Spre deosebire de bisericile din Roman şi Iaşi, turnul-clopotniţă este mau scund, cu muchiile drepte şi deschiderile ferestrelor în formă de semicerc la partea superioară. Pe latura sudică a bisericii există două intrări laterale, una dând în naos, prin intermediul unui pridvor deschis, în stil neoclasic, de dimensiuni modeste, dar foarte frumoase, iar a doua în pronaos, trecând prin pridvorul vestic. Turnul-clopotniţă adăposteşte trei clopote, unul mare, turnat la Braşov în 1865, altul mijlociu din 1831 şi unul mic, turnat la Focşani în 1773. Biserică a unei comunităţi de negustori bogaţi, ea avea şi o frumoasă casă parohială. Astăzi, această frumoasă biserică se află în conservare deoarece numărul armenilor din oraş este foarte mic.

Căutând cel mai important document al armenilor din Moldova, am găsit că poate fi socotit un adevărat "certificat de botez" pentru armenii aşezaţi în acest spaţiu hrisovul din 30 iulie 1401, prin care domnul Alexandru cel Bun (1400-1431) a încuviinţat înscăunarea unui episcop armean la Suceava, cetatea de scaun a Moldovei. După acordarea dreptului de a avea un episcop, domnul Alexandru cel Bun a emis un alt hrisov, la 8 octombrie 1407, prin care cheamă negustori armeni din Polonia pentru a contribui la prosperitatea oraşelor moldave, promiţându-le scutiri de taxe vamale şi de biruri. La Suceava se stabilesc 700 de armeni, alţi 3.000 stabilindu-se în alte oraşe din Moldova: Botoşani, Iaşi, Galaţi, Vaslui, Dorohoi şi Hotin. În timpul domniei lui Ştefan cel Mare (1457-1504), au venit în Moldova aproximativ 10.000 de armeni, numărul total al depăşind cifra de 20.000. Istoricul Nicolae Iorga scria: "Carele armeneşti plecate din oraşele moldoveneşti duceau în Europa şi Orient vite, grâne, brânzeturi..., aducând în loc postavuri, covoare, broderii, mătăsuri, mirodenii. În general, nu putea să existe pe vremea aceea un târg moldovenesc, deci, comerţ, fără armeni".

Chiar dacă putem evoca astăzi multe din frumoasele pagini de istorie scrise de armeni pe meleagurile noastre, trebuie să închei tot pe un ton trist, dar plin de speranţa învierii pentru "martirii" poporului armean, evocând un eveniment petrecut în urmă cu doi ani, care marchează un nou moment cheie în relaţiile ecumenice dintre Biserica Catolică şi Biserica Apostolică Armeană. Pentru prima oară în istorie, toţi cei trei lideri armeni s-au reunit împreună cu Pontiful Roman, un moment dorit de papa Francisc încă din 2015, care spunea: "Prin puterea răscumpărătoare a jertfei lui Cristos, fie ca sângele care a fost vărsat să aducă miracolul deplinei unităţi a discipolilor săi. În particular să întărească legăturile de prietenie fraternă ce unesc deja Biserica Catolică şi Biserica Apostolică Armeană. (...) Poporul vostru, care conform tradiţiei a fost primul care s-a convertit la creştinism, în 301, are o istorie bimilenară şi conservă un admirabil patrimoniu de spiritualitate şi de cultură, unit cu o capacitate de recuperare în mijlocul numeroaselor persecuţii şi încercări la care a fost supus. Vă invit să cultivaţi mereu un sentiment de recunoştinţă faţă de Domnul, pentru că aţi reuşit să vă menţineţi fidelitatea faţă de El şi în cele mai dificile perioade. Este important să cereţi lui Dumnezeu darul înţelepciunii inimii: comemorarea victimelor de acum o sută de ani ne pune cu adevărat în faţa întunecatului mysterium iniquitatis... (...) Paginile dureroase din istoria poporului vostru continuă, într-un anume sens, Patima lui Cristos, dar în fiecare dintre ele se află şi sămânţa Învierii".

Răspunzând mesajelor primite din partea papei Francisc, preşedintele Armeniei, Serzh Sargsyan, spunea: "În mod evident, suntem recunoscători Sfântului Părinte, şi nu numai locuitorii din Armenia, ci toţi armenii răspândiţi în lumea întreagă. Când noi, armenii, spunem că suntem prima ţară care a primit creştinismul este un fapt, dar când acest lucru este spus de papa de la Roma este un alt lucru. Cum vom putea uita aceasta? Este imposibil".

Este imposibil şi pentru mine a uita firimiturile pe care le cunosc din istoria poporului armean, de aceea îmi amintesc astăzi "cu inima străpunsă de durere, dar plină de speranţa în Domnul Înviat", de eveniment tragic al exterminări crude a armenilor din Imperiul Otoman şi închei cu un fragment dintr-un document păstrat în Arhivele Vaticanului: "Genocidul armean făcea parte dintr-un plan mai mare şi anume: exterminarea tuturor minorităţilor non-musulmane din Imperiul Otoman. Mişcarea «Junii Turci», aflată la conducere, venise în contact cu ideile naţionaliste europene şi cu teoria conform căreia numai un stat omogen poate fi un stat puternic. Ei considerau că slăbiciunea Imperiului Otoman se datora caracterului său multi-religios şi multi-etnic. Ca atare, ei doreau să «vindece» această «slăbiciune», eliminând toate elementele străine, în primul rând pe creştini, care alcătuiau 19% din populaţie, la începutul anului 1914. Dar nu numai armenii, ci şi creştinii aramaici şi asirieni, catolici şi greco-catolici au fost persecutaţi şi ucişi". În memoria acestor "martiri" s-au ridicat numeroase monumente comemorative, mai ales în Armenia, dar şi în alte colţuri ale lumii, cum este şi cel din imaginea alăturată, din Lyon, Franţa (www.reuters.com, foto: Robert Pratta).

Sfinţilor martiri din Armenia, rugaţi-vă pentru noi!

Pr. Alois Moraru

lecturi: 1062.