Consideraţie la Noaptea Învierii Domnului nostru Isus Cristos - Anul A - 2020

"Nu vă temeţi! Ştiu, îl căutaţi pe Isus cel răstignit. Nu este aici, căci a înviat, precum a zis. Veniţi şi vedeţi locul unde a zăcut. Mergeţi îndată şi spuneţi ucenicilor săi: a înviat din morţi şi merge înaintea voastră în Galileea. Acolo îl veţi vedea" (Mt 28,5-7).

După crâncena bătălie şi după extraordinara victorie a lui Isus din Vinerea Mare şi Sfântă, de pe Calvar - victorie prefigurată în Vechiul Testament de victoria lui Abraham asupra a celor cinci regi care i-au răpit şi jefuit nepotul de pe frate, Lot, victorie prin care l-a eliberat pe acesta împreună cu norodul şi bunurile lui (cf. Gen 14,1-16) - victorie a lui Isus pentru noi, fraţii săi, care de mii de ani am fost răpiţi împreună cu dragii noştri şi cu toate bunurile noastre şi aşteptam eliberarea şi victoria lui Mesia promisul (cf. Gen 3,15) asupra regilor răului, asupra celor mai teribili duşmani ai noştri: păcatul, diavolul, lumea şi moartea şi aliaţii lor, duşmani care au folosit ca şi împotriva lui Isus cele mai cumplite arme: "cuie, lance, cruce, ucigaşe scule, dornice de sânge, crude, nesătule", cum spune un imn creştin, ucigaşe scule care să fie zdrobite împreună cu cei care le foloseau, exact ca la victoria lui Ghedeon (o prefigurare a lui Isus) asupra nelegiuiţilor regi din Madian (cf. Jud 7,19-25; Is 9,4), astăzi, la trei zile de după memorabila victorie a lui Isus de pe Calvar asupra vrăjmaşilor noştri, încep să se arate primele semne ale eliberării noastre realizate de Isus. Iar primul semn binecuvântat al acestei mari victorii a fost îngenunchierea morţii şi ai aliaţilor ei, din ale căror sofisticate mreje ne-a eliberat Isus mântuitorul, prin moartea şi învierea sa, aşa cum anunţase el însuşi cu mult înainte (cf. Mc 8,31; 9,31; 10,34), aşa cum prefigurase el atunci când a înviat: pe fiica lui Iair (cf. Mc 5,41-42), pe tânărul din Naim (cf. Lc 7,13-15) şi pe Lazăr din Betania (cf. In 11,43-44), aşa cum anunţase şi profeţii cu veacuri înainte (cf. Is 26,19; Ez 37,1-11; Os 6,2).

Ca o încurajare pentru noi, oamenii, care am fost stăpâniţi până la evenimentele Calvarului de aceşti teribili şi cruzi duşmani, imediat după victoria sa sau, mai bine zis, concomitent cu victoria sa, cu moartea sa, Isus a eliberat din moarte mai multe trupuri ale drepţilor, probabil a acelora cu mare credibilitate la popor, care s-au arătat mărturisind despre victoria lui Isus asupra morţii în cetatea Ierusalimului (Mt 27,52). Aceşti înviaţi credibili pot fi socotiţi în primul rând ca nişte prime trofee ale lui Isus înviat şi apoi ca o prefigurare a fericitei învierii finale a drepţilor de la venirea sa de-a doua pe norii cerului, când împreună cu Isus vor intra în cetatea Noului Ierusalim, în cetatea de aur şi smaralde a paradisului (cf. Ap 21,18-21).

Am să citez acum dintr-o veche predică al unui predicator anonim, text care se găseşte în Breviarul preoţilor, text care redă magistral ceea ce au însemnat pătimirile, moartea şi învierea lui Isus pentru noi, oamenii: "Fiul lui Dumnezeu a murit în trup şi a coborât să zdruncine împărăţia iadului (cf. 1Pt 3,18-19). Desigur, el merge să-l caute pe primul părinte, ca pe oaia rătăcită (cf. Lc 15,3). Vrea să coboare ca să-i viziteze pe cei care stau în întuneric şi în umbra morţii (cf.?Lc 1,79). Dumnezeu şi Fiul său merg să-i elibereze din suferinţe pe Adam şi Eva care se află în închisoare. Domnul a intrat la ei purtând armele victorioase ale crucii. Imediat ce Adam, primul părinte, l-a văzut, bătându-şi pieptul de uimire, a strigat tuturor şi a zis: "Domnul meu să fie cu toţi". Iar Cristos, răspunzându-i lui Adam, a zis: "Şi cu duhul tău". Şi luându-l de mână, l-a scuturat, spunând: "Trezeşte-te, tu care dormi, şi ridică-te dintre cei morţi, iar Cristos te va lumina (Ef 5,14). Eu sunt Dumnezeul tău, care pentru tine am devenit fiul tău; care pentru tine şi pentru aceştia, care s-au născut din tine, vorbesc acum şi în puterea mea le poruncesc celor care erau în închisoare: Ieşiţi! Celor care erau în întuneric: Fiţi luminaţi! Celor care erau morţi: Înviaţi!

Ţie îţi poruncesc: Trezeşte-te, tu, care dormi! Într-adevăr, eu nu te-am creat pentru ca să rămâi prizonier în iad. Învie din morţi. Eu sunt viaţa celor morţi. Învie, lucrare a mâinilor mele! Învie, figură făcută după chipul meu! Învie, să ieşim de aici! Într-adevăr, tu în mine şi eu în tine (cf. In 17,21.23), suntem o natură unică şi nedespărţită. Eu, Dumnezeul tău, pentru tine m-am făcut fiul tău. Eu, Domnul, pentru tine am îmbrăcat natura de slujitor. Eu, care stau deasupra cerurilor, pentru tine am venit pe pământ şi sub pământ. Pentru tine, omule, am devenit om asemenea omului, dar apoi am devenit liber între cei morţi. Pentru tine, care ai ieşit din grădina paradisului pământesc, am fost trădat într-o grădină şi dat în mâinile iudeilor, şi într-o grădină am fost pus pe cruce.

Priveşte pe faţa mea scuipăturile pe care le-am primit pentru tine, pentru a te putea aduce înapoi la acel prim suflu vital! Priveşte pe obrajii mei palmele, suportate pentru a reface frumuseţea ta pierdută, după chipul meu! Priveşte pe spinarea mea biciuirea suferită pentru a elibera umerii tăi de povara păcatelor tale! Priveşte mâinile mele pironite pe lemn pentru tine, care odinioară ţi-ai întins în mod greşit mâna spre pom! Am murit pe cruce şi suliţa a pătruns în coasta mea pentru tine, care ai adormit în paradis şi ai făcut să iasă Eva din coasta ta. Coasta mea a vindecat durerea coastei tale. Somnul meu te va elibera de somnul iadului. Suliţa mea a blocat suliţa care era îndreptată împotriva ta.

Ridică-te, să mergem de aici! Duşmanul te-a făcut să ieşi din pământul paradisului. Eu însă nu te mai aşez înapoi în acea grădină, ci te aşez pe un tron ceresc. Ţi-a fost interzis să atingi pomul simbolic al vieţii, dar eu, care sunt viaţa, îţi dau ceea ce sunt. Am pus heruvimi care, ca nişte slujitori, să te păzească. Acum fac în aşa fel încât heruvimii să te adore aproape ca pe Dumnezeu, deşi nu eşti Dumnezeu. Tronul ceresc este gata, sunt gata şi la ordine slujitorii, sala este pregătită, masa este întinsă, locuinţa veşnică este împodobită, casele de fier sunt deschise. Cu alte cuvinte, este pregătită pentru tine împărăţia cerurilor, dinaintea veacurilor".

Iar lecturile biblice din această "Noapte luminată", de la sfânta Liturghie, care ne prezintă mesajul învierii lui Isus, întrec cu mult aceste cuvinte minunate al predicatorului anonim de la începutul creştinismului. Isus înviat alături de primii drepţi de la moartea sa (cf. Mt 27,52-53), ca pot fi privite ca prime "trofee", dar care în esenţă sunt "pârga învierii fericite al tuturor ucenicilor săi" (cf. 1Cor 15,20), au trezit din somnul morţii: şi pământul adormit care a tresărit, căci a venit primăvara spirituală cu florile şi cântările ei; şi pietrele s-au despicat ca semn al inimilor împietrite care se vor muia, se vor converti (ca centurionul); şi mormintele drepţilor care s-au deschis ca semn al învierii tuturor aleşilor; şi perdeaua templului care s-a rupt ca semn al deschiderii templului ceresc pentru toţi ucenicii lui Isus care vor fi făcuţi noii preoţi ai Domnului şi vor intra în paradis; şi soarele care parcă şi-a pus mâna la ochi ca să nu fie orbit de strălucita victorie a lui Isus de la moartea şi învierea sa şi de strălucirea fără seamăn celor mântuiţi (cf. Mt 27,51-54).

Deci, Biserica, propunându-ne în această "Noapte preasfântă" şapte lecturi biblice din Vechiul Testament, mai multe ca de obicei, prin numărul lor de şapte ne prezintă învierea Domnului nostru Isus Cristos, ca semnul împlinirii şi desăvârşirii speranţei şi a aşteptării învierii a tuturor oamenilor din vechime; iar prin adăugarea unei lecturi din Noul Testament (pe lângă cea a Evangheliei învierii Domnului), lectură care împreună cu cele şapte, fac opt (8), opt fiind simbolul plinătăţii şi semnul grafic al infinitului, Biserica mai spune că învierea lui Isus este semnul împlinirii, infinităţii şi al depăşirii prin puterea lui Dumnezeu chiar şi a celor mai îndrăzneţe speranţe şi aşteptări, "mai presus decât putem noi să cerem sau să gândim, prin puterea cu care lucrează în noi", cum spune sfântul Paul (Ef 3,20).

Astfel: prin descrierea creaţiei lui Dumnezeu de la început, prin iubire (cf. Gen 1,1-2,2), Biserica a voit să ne vorbească nouă despre "noua creaţie" care a început prin învierea lui Isus.

Prin ascultarea lui Abraham până la a-şi sacrifica unicul fiu, dar fiu care va rămâne viu prin grija sa (cf. Gen 22,1-180, Biserica a voit să ni-l prezinte pe Isus, adevăratul Fiul unic al lui Dumnezeu, care după ce a fost oferit pe altar, a rămas viu prin învierea din morţi, spre fericirea noastră.

Prin eliberarea poporului evreu din robia egipteană realizată de Dumnezeu prin Moise (cf. Ex 14,15-15,1), Biserica a voit să ne spună că adevărata eliberarea de toţi duşmanii, a realizat-o Dumnezeu, prin Cristos, învingătorul morţii şi al tuturor duşmanilor noştri.

Prin mângâierea pe către Dumnezeu o promite celor săraci şi oropsiţi de duşmani (cf. Is 54,5-14), Biserica a voit să ne prezinte învierea lui Isus ca pe adevărata iubire şi eterna mângâiere divină.

Prin grâul, laptele, vinul şi iertarea promise gratuit de Dumnezeu vechiului popor ales (cf. Is 55,1-11), Biserica vrea să ne spună că aceste daruri promise le-am primit deja noi, creştinii, care prin învierea lui Cristos prin care ni s-au deschis porţile ospăţului veşnic din paradis.

Prin stelele care strălucesc şi împlinesc fericite voinţa lui Dumnezeu (cf. Bar 3,9-15.32 - 4,4), Biserica ne spune că prin ele au fost prefiguraţi credincioşii care înviaţi împreună cu Isus, cu adevărat strălucesc şi împlinesc voinţa lui Dumnezeu, atât pe pământ, cât şi în veşnicie.

Prin stropirea cu apă curată spre purificare, spre dobândirea unei inimi noi şi a unei patrii noi (cf. Ez 36, 16-28), Biserica a voit să ne spună că am fost prefiguraţi noi, cei care prin Botez suntem acum purificaţi, înnoiţi cu inima şi transferaţi prin moartea şi învierea lui Isus, în patria veşnică a paradisului.

Prin promisiunea învierii tuturor celor care cred în Cristos şi prin chemarea de a murit pentru păcat şi de a fi vii pentru Dumnezeu (cf. Rom 6,3-11), Biserica ne prezintă programul de viaţă a celor aleşi.

Prin femeile sfinte şi prin apostolii Domnului, Biserica ne spune că şi noi am mers la mormântul gol al lui Isus, mărturie vie a învierii lui, şi că şi noi am fost întâmpinaţi de acelaşi înger care şi nouă ne-a vorbit: "Nu vă temeţi! Ştiu, îl căutaţi pe Isus cel răstignit. Nu este aici, căci a înviat, precum a zis. Veniţi şi vedeţi locul unde a zăcut. Mergeţi îndată şi spuneţi ucenicilor săi: a înviat din morţi şi merge înaintea voastră în Galileea. Acolo îl veţi vedea" (Mt 28,5-8).

Aşa cum ele au părăsit mormântul în grabă, cuprinse de teamă şi bucurie mare şi au alergat să dea de ştire ucenicilor lui, tot astfel şi noi, când vom merge acasă de la mormântul lui Isus înviat, unde am văzut "minunea minunilor", învierea lui Isus şi învierea celor credincioşi împreună cu el, şi în tot drumul vieţii noastre să vestim fără încetare tuturor oamenilor spre convertire şi credinţă, realitatea învierii lui Isus şi a noastră, a bucuriei lui Isus şi a noastră. Şi ca să simţim deja parfumul "vinului nou din împărăţia sa" (cf. Mc 14,25; Lc 22,18), şi apoi ca să fim credibili în faţa semenilor noştri, care nu-l ştiu sau l-au uitat pe Cristos, să ne curăţim fiinţa de orice iz al păcatului, care aici, pe pământ, acoperă parfumul speranţei învierii.

Un miner, plin de praf şi miros de cărbuni, se întorcea obosit într-o sâmbătă seara acasă. Pe drum s-a oprit la un prieten pe care îl ştia că are un vin bun ca să ia o sticlă pentru a se bucura cu soţia şi familia lui. Prietenul îi aduce un vin bun, dar lui i se părea că are un iz; îi mai aduce un sortiment, dar şi acesta are un iz; şi-i mai aduce un sortiment, dar şi acesta i se părea la fel. Atunci când prietenul îi mirosi pielea şi hainele de pe el, a simţit exact izul pe care el îl invoca la vin. Şi i-a spus: "Prietene, dacă vrei să simţi parfumul şi gustul plăcut al vinului meu, du-te mai întâi schimbă-ţi hainele şi spală-ţi fiinţa, numai atunci îţi vor dispărea obiecţiile!"

Să ne schimbăm viaţa şi să ne curăţim fiinţa de orice iz al păcatului, căci numai atunci vom putea simţi parfumul sărbătorilor Învierii Domnului şi tot numai atunci mărturia noastră va deveni credibilă în faţa semenilor! Cristos a înviat şi a rămas mereu cu noi!

Pr. Ioan Lungu

lecturi: 1007.